Contestație act administrativ fiscal. Decizia 355/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.355/CA/2008-
Ședința publică din 30 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Boța Marilena
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în S M, -, nr.3-5, jud.S în contradictoriu cu intimata reclamantă- "" SRL,cu sediul în S M, str. -, nr.30, jud.S M și intimata pârâtă ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ - SERVICIUL CONTROL FISCAL, cu sediul în S M, -, nr.3-5, jud.S M, împotriva sentinței nr.116/CA din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice S M - consilier juridic în baza delegației nr.84629 din 29.10.2008 și pentru intimata reclamantă - "" SRL S M - consilier juridic în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr.435 din 29 octombrie 2008, emisă de Colegiul Consilierilor Juridici S M, lipsă fiind intimata pârâtă Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul Control Fiscal S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, că recurenta pârâtă s-a conformat dispozițiilor instanței de la termenul anterior, în sensul că a depus la dosar un exemplar din recurs semnat și ștampilat, dar și răspuns la întâmpinare, precum și faptul că, cauza se află la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată. Învederează că, instanța de fond în motivarea hotărârii atacate, nu reține care prevederi legale ar fi aplicabile speței pentru ca, cheltuielile de întreținere având la bază facturi fiscale emise pe numele altei societăți, să fie din punct de vedere fiscal deductibile, în ceea ce privește impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată, și care ar fi prevederile legale încălcate de către organele fiscale. Subliniază că, din punct de vedere legal, cheltuielile înregistrate în contabilitate în baza unor facturi fiscale, în care la rubrica cumpărătorului este înscrisă societatea - "" SRL și nu - "" SRL, nu sunt cheltuieli deductibile fiscal privind impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată, deoarece facturile fiscale în cauză nu reprezintă document justificativ, nefiind conforme prevederilor legale aplicabile, prevederi legale care sunt aplicabile tuturor entităților juridice în cauză și nu numai reclamantei. Consideră că, instanța de fond a dat o sentință nelegală și netemeinică, ca urmare a interpretării și aplicării greșite a prevederilor legale incidente în cauză, în sensul că a ignorat faptul că facturile în litigiu nu îndeplinesc cerințele pentru a fi considerate documente justificative.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele arătate în scris în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată. Învederează că prin recursul promovat, însăși recurenta recunoaște faptul că, obligațiile societății comerciale absorbite sunt preluate prin efectul absorției de societatea comercială absorbantă, ceea ce au susținut și ei prin plângerea înaintată la instanța de fond. Cu privire la încetarea existenței societății absorbite, și implicit radierea acesteia din registrul comerțului, arată că, în urma acestei radieri s-a impus deducerea acestor cheltuieli de la societatea absorbantă. În acest sens, arată că instanța de fond a reținut în mod corect că, sumele de bani incluse în facturile fiscale neacceptate la deducere de către organul fiscal sunt deductibile, întrucât reprezintă cheltuieli de întreținere, achitate de către societatea obligată din punct de vedere legal.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.116/CA din 26 martie 2008, Tribunalul Satu Marea dmis acțiunea în contencios administrativ fiscal înaintată de reclamanta - "" SRL cu sediul în S M,-, jud. SMî mpotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în SMP -ța - nr. 3-5 și ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL - SERVICIUL CONTROL FISCAL II S cu sediul în S M, P-ța - nr. 3-5.
A anulat Decizia nr. 84355/12.06.2007 emisă de pârâta SMp rivind modul de soluționare a contestației nr. 84355/23.11.2006 formulată de reclamantă, și a admis contestația reclamantei în sensul că, a anulat în parte Decizia de impunere nr. 451/29.09.2006 și Raportul de inspecție fiscală nr. 73205/18.09.2006 emise de Activitatea de Inspecție Fiscală S M, ca nelegale cu privire la suma de 73.904 lei reprezentând: 21.082 lei impozit pe profit stabilit suplimentar, 19.636 lei majorări de întârziere la impozitul pe profit, 1.416 lei penalități de întârziere, 24.382 lei TVA, 6.073 lei dobânzi aferente TVA și 1315 lei penalități aferente TVA.
Totodată, a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În urma înregistrării de către societatea comercială reclamantă a Decontului de TVA pe formular tipizat nr. 6094/22.05.2006 în vederea rambursării soldului negativ al TVA în cuantum de 17.791 lei, organele fiscale au efectuat un control fiscal privind modul de calcul, evidențiere și virarea a impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat consolidat și modul de calcul și evidențierea taxei pe valoare adăugată, concretizat prin Raportul de inspecție fiscală înregistrat la. sub nr. 73205/28.09.2006, în baza căruia s-a emis Decizia de impunere nr. 451/29.09.2006.
Prin amintit și Decizia de impunere emisă în baza acestuia, s-a respins cererea de rambursare a formulată de reclamantă și s-au stabilit în sarcina acesteia obligații de plată suplimentare, în cuantum total de 82.767 lei,reprezentând impozit pe profit, de plată suplimentar cu accesoriile aferente.
Împotriva acestor acte administrativ fiscale, reclamanta a formulat contestație prin care a solicitat anularea parțială a obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa în cuantum total de 73.904 lei, reprezentând obligații fiscale determinate în urma interpretării ca nedeductibile a unor sume cuprinse în facturile fiscale în care figura ca beneficiar - " " SRL.
Contestația reclamantei a fost respinsă prin Decizia nr. 84355/12.06.2007 emisă de DGFP SMp entru considerentele expuse prin întâmpinarea formulată în cauză.
Prin probele administrate în cauză, respectiv prin Actul adițional de fuziune prin absorbție încheiat între -" " SRL și - " " SRL la data de 18.02.2000, încheierea nr. 221/24.02.2000 dată de judecătorul delegat la. S M, prin care s-a încuviințat fuziunea prin absorbție a celor două societăți comerciale înscrisurile care au stat la baza emiterii acestei încheieri (proiect de fuziune, hotărâri ale adunărilor generale ale societăților implicate în fuziune, rapoarte ale administratorilor), cererea de radiere a societății comerciale absorbite, reclamanta a făcut dovada că - " " SRL a fuzionat prin absorbție cu - "" SRL.
Potrivit dispozițiilor art. 238 din legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, " este operațiunea prin care:
a) una sau mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transfera totalitatea patrimoniului lor unei alte societăți în schimbul repartizării către acționarii societății sau societăților absorbite de acțiuni la societatea absorbanta și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor astfel repartizate; sau
b) mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transfera totalitatea patrimoniului lor unei societăți pe care o constituie, în schimbul repartizării către acționarii lor de acțiuni la societatea nou-constituită și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor astfel repartizate", iar potrivit art. 250 alin. 12 din același act normativ, "fuziunea sau divizarea are următoarele consecințe:
a) transferul, atât în raporturile dintre societatea absorbită sau divizata și societatea absorbanta/societățile beneficiare, cat și în raporturile cu terții, către societatea absorbanta sau fiecare dintre societățile beneficiare al tuturor activelor și pasivelor societății absorbite/divizate; acest transfer va fi efectuat în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune/divizare;
b) acționarii sau asociații societății absorbite sau divizate devin acționari, respectiv asociați ai societății absorbante, respectiv ai societăților beneficiare, în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune/divizare;
c) societatea absorbită sau divizata încetează sa existe."
Din aceste dispoziții exprese din legea privind funcționarea societăților comerciale rezultă fără putință de tăgadă faptul că obligațiile societății comerciale absorbite sunt preluate prin efectul absorbției de societatea comercială absorbantă.
Astfel fiind, instanța a reținut că, în mod greșit organele fiscale au apreciat că sumele de bani cuprinse în facturile fiscale emise pe numele - " " SRL reprezentând cheltuieli de întreținere sunt nedeductibile din punct de vedere fiscal, în ce privește calculul impozitului pe profit și a taxei pe valoare adăugată deductibilă, pe motiv că pentru aceste sume reclamanta nu deține documente justificative, respectiv pentru faptul că în facturi nu este indicată denumirea societății care a efectuat deducerea.
Din moment ce, din punct de vedere juridic obligațiile unei societăți comerciale sunt preluate de drept de către societatea comercială care a absorbit-o, nu se poate reține că plata efectuată de societatea comercială absorbantă nu a fost necesară sau în legătură cu activitatea desfășurată de aceasta, și, cu atât mai mult, nu se poate reține decât cu încălcarea legii și printr-un formalism excesiv faptul că pentru aceste cheltuieli, societatea comercială absorbantă nu deține documente justificative.
Prin urmare, instanța a apreciat că sumele de bani incluse în facturile fiscale neacceptate la deducere de către organul fiscal sunt deductibile, întrucât reprezintă cheltuieli de întreținere, achitate de către societatea obligată din punct de vedere legal, chiar dacă documentul justificativ nu cuprinde denumirea acesteia astfel că acestora nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 9 alin. 7 lit. j din Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, art. 21 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 6 din Legea contabilității nr. 82/1991, respectiv cele ale art. 22 lit. a, art. 24 lit. a din Legea nr. 345/2002 și cele ale art. 145 alin. 8 lit. a, art. 155 alin. 8lit. d din Codul fiscal invocate de către organul fiscal ca temei al nededucerii acestor sume.
În consecință, instanța a apreciat că acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantă este întemeiată, actele administrativ fiscale contestate fiind nelegale în măsura în care acestea au fost contestate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen, scutit de taxă de timbru, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice SMs olicitând instanței admiterea acestuia și modificarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În prima parte a motivelor de recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice S Marea a reluat considerentele instanței de fond.
În continuarea s-a arătat de către recurentă că, prima instanță nu a precizat potrivit căror prevederi legale, cheltuielile de întreținere având la bază facturi fiscale emise pe numele altei societăți, ar fi din punct de vedere fiscal, cheltuieli deductibile și care ar fi prevederile legale încălcate de organele fiscale, precum și că din punct de vedere legal facturile fiscale la care s-a făcut referire nu reprezintă documente justificative potrivit dispozițiilor art.9 alin.7 lit."j" din Legea nr.414/2002, art.21 din Legea nr.571/2003, art.6 din Legea nr.82/1991, art.22 lit."a", art.24 lit."a" din Legea nr.345/202, art.145 alin.8 lit."a", art.155 alin.8 lit."d" din Codul fiscal.
De asemenea, recurenta a precizat că tribunalul nesocotește dispozițiile art.250 alin.1 lit."c" din Legea nr.31/1990, potrivit cărora fuziunea are ca efect dizolvarea fără lichidare a societății absorbite care și-a încetat astfel existența, așadar în speță societatea - "" SRL nu mai există din punct de vedere juridic și că de la data fuziunii, respectiv 29.07.2000, administratorul avea obligația să rezilieze contractul de furnizare și de prestări servicii încheiat între societatea absorbită și furnizori.
În privința impozitului pe profit recurenta a menționat că în perioada supusă controlului 2003 - 2005, intimata -""SRL a înregistrat în contabilitate facturi fiscale, în care la rubrica cumpărător apare -""SRL și nu -""SRL, acestea nefiind cheltuieli deductibile fiscal, potrivit art.9 alin.7 lit."j" din Legea nr.414/2002, art.21 alin.4 din Legea nr.571/2003, art.21 alin.4 lit."f" din Legea nr.571/2003, iar în privința taxei pe valoarea adăugată, în perioada 01.06.2003 - 30.06.2006, societatea deduce taxa pe valoarea adăugată înscrisă pe facturile înregistrată în contabilitate, deși apare ca și cumpărător -""SRL, nesocotindu-se dispozițiile art.9 alin.7 lit."j" din Legea nr.414/2002, art.21 alin.4 lit."f" din Legea nr.571/2003.
Prin întâmpinarea formulată, -""SRL SMa solicitat respingerea recursului, subliniind în esență că potrivit art.250 alin.12 din Legea nr.31/1990, toate obligațiile societății absorbite sunt preluate prin efectul absorbției de societatea comercială absorbantă, că, în urma radierii societății absorbite din Registrul Comerțului s-a respins deducerea cheltuielilor de la societatea absorbantă și că obligațiile administratorului în cadrul unei societăți cu răspundere limitată sunt cele stipulate în Legea nr.31/1990.
În drept au fost invocate prevederile art.115 - 118 Cod procedură civilă, art.249 - 250 din Legea nr.31/1990, art.11 și 15 din Legea nr.554/2004.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul ca nefondat, motiv pentru care îl va respinge în baza art.312 Cod procedură civilă.
Pornind de la prevederile art.251 indice 15 din Legea nr.31/1990 care reglementează consecințele fuziunii, corect a apreciat prima instanță că societatea absorbantă dobândește drepturile și este ținută de obligațiile societății absorbite, care își încetează existența.
Ca atare, ținând cont de aspectele reliefate, organele fiscale au apreciat în mod eronat că sumele de bani evidențiate în facturile fiscale înregistrate în contabilitate în perioada controlului, sunt nedeductibile fiscal în privința calculului impozitului pe profit și pe valoarea adăugată, întrucât nu au la bază documente justificative.
dacă, în facturile fiscale controlate, apare în calitate de cumpărător -""SRL, societate absorbită de către reclamanta intimată, nu se poate reține că, pentru aceasta din urmă, facturile amintite nu constituie documente justificative, câtă vreme, ca urmare a procesului de fuziune societatea absorbantă, este ținută la îndeplinirea obligațiilor asumate de societatea absorbită.
Așadar, susținerile recurentei că nu există un temei legal pentru ca sumele cuprinse în facturile fiscale în discuție să fie considerate cheltuieli deductibile, nu vor putea fi primite.
De asemenea, în ciuda faptului că, societatea absorbită încetează să existe din punct de vedere juridic, această împrejurare nu împiedică societatea absorbită să execute obligațiile asumate de cea dintâi societate, așa cum am mai arătat, iar societatea absorbantă să poată beneficia de deducerea sumelor prevăzute în facturile fiscale controlate.
Pe de altă parte, observațiile recurentei în ceea ce privește împrejurarea că de la data fuziunii administratorul avea obligația să rezilieze contractele de furnizare și prestări servicii, încheiate între societatea absorbită și aceștia, nu pot avea nici o consecință juridică asupra litigiului dintre părți.
Deoarece, criticile recurentei sunt neîntemeiate, recursul va fi respins.
Instanța va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, împotriva sentinței nr.116 din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 07.11.2008
- jud. fond. - -
- dact. - 2 ex.
- 10.11.2008
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Rițiu Roxana, Boța Marilena
