Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 391/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 391
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Laura Chimoiu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S împotriva sentinței nr.803 din 18 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta reclamantă S, lipsind intimata pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost depus în termen legal, este motivat și a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar intimata reclamantă a depus întâmpinare.
Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că împotriva deciziei de impunere s-a formulat contestație, care nu a fost soluționată în termen de 45 de zile.
În conformitate cu prevederile art.6,8 și 11 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, societatea a renunțat la contestație, a formulat notificare privind renunțarea la contestație și s-a adresat instanței de contencios administrativ.
Invocă decizia nr.605/2006 a Înaltei curți de Casație și Justiție în privința admisibilității acțiunii și depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 803/18.11.2009 pronunțată de Tribunalul O l t, s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - - S, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI, având ca obiect anularea deciziei nr. 202/l3.05.2009 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că este nefondată excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea acțiunii, deoarece art. l0 alin. din leg. 554/2004 instituie două criterii pentru stabilirea competenței materiale a instanței de contencios administrativ: criteriul rangului autorității emitente și criteriul valoric. În cauzele care au ca obiect taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora operează criteriul valoric, potrivit căruia Tribunalul judecă acțiunile în care suma contestată este mai mică de 500.000 ron, chiar dacă emitentul actului administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligațiile deduse judecății este o autoritate centrală. Or, în speța de față, actul administrativ fiscal dedus judecății vizează obligații de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale în sumă de 204.331 lei, situație în care competența materială în conformitate cu dispozițiile legale mai susmenționate revine Tribunalului O l
În ceea ce privește excepția inadmisibilității ca urmare a neîndeplinirii procedurii administrative obligatorii prev. de art. 205 din OG 92/2003, Tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale, reglementată de art.l75 - l87 pr.fiscală, este o procedură administrativ prealabilă iar nu o jurisdicție specială administrativă, în sensul art. 2l alin. 4. din Constituție și al art 6 din leg 554/2004, la care partea poate să renunțe. Ea are un caracter obligatoriu, iar nu facultativ, în acest sens, a statuat în mod constant și Curtea Constituțională (deciziile nr. 409/2004, 478/2004, 63/2006), în care a reținut că textul constituțional care se referă la caracterul facultativ al jurisdicțiilor speciale administrative nu este aplicabil dispozițiilor din Legea Contenciosului Administrativ, art 5 din leg. 29/1990, text preluat ca soluție în art 7 din. 554/2004, ale art.l09 alin. 2 din cod pr.civilă și ale art.174 -l87 pr.fiscală.
Cât privește normele atacate din codul d e procedură fiscală, Curtea Constituțională a interpretat că suntem în prezența unui recurs administrativ ierarhic, aceste norme neinstituind jurisdicții speciale administrative, în sensul art 2l alin 4 din Constituție, ci reglementează proceduri de recurs administrativ prin care se dă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate, sau organelor superioare acestora, de a reveni asupra măsurilor luate.
Or, în speța de față, reclamanta a contestat la instanța de Contencios Administrativ decizia 202/l3.05.2009 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale emisă de Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului contribuabil - - majorări de întârziere în sumă de 204.331 lei, cu toate că potrivit art. 205. proc. fisc. coroborate cu prevederile art. 7 din leg. 554/2004, împotriva titlului de creanță, persoana care se consideră vătămată prin acest act administrativ fiscal trebuie să solicite autorității emitente, revocarea în tot sau în parte a acestuia, ceea ce în cauză s-a realizat prin contestația înregistrată sub nr. -/26.06.2009, procedura prealabilă la care reclamanta a renunțat, cu toate că aceasta are un caracter obligatoriu, nefiind aplicabile prevederile art 6 alin 4 din leg. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit prevederilor art 2l8 alin 2 din pr.fiscală, numai deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă ci nu și decizia de impunere, practica Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind constantă în acest sens. Drept consecință, renunțarea reclamantein la procedura prevăzută de condul de procedură fiscală, nu se în cadrează în dispoz. art 6 alin 4 din leg. 554/2004, situație în care tribunalul a admis excepția și a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta - S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 6 și art. 8 alin.1, art. 11 alin.1 lit.c din Legea nr. 554/2004.
Astfel, la data de 22.06.2009 intimata pârâtă ANAF- Bac omunicat Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale nr. 202/13.05.2009 pentru suma de 204.331 lei. La data de 26.06.2009, - Sad epus contestație împotriva Deciziei 202/2009, înregistrată sub nr. -/26.06.2009, care trebuia soluționată în termen de 45 zile de la înregistrare.
Deoarece contestația nu a fost soluționată în termen, - Sat ransmis prin notificarea nr. 2859/18.08.2009 la ANAF- Direcția de Soluționare a Contestațiilor și la Direcția Generală de Administrare a Contribuabili B renunțarea la soluționarea contestației de către aceste organe formulând acțiune în anulare la Tribunalul O l Instanța de fond a admis excepția inadmisibilității invocată de intimata pârâtă având în vedere doar prevederile art. 205-208.pr.fiscală și a înlăturat prevederile legii contenciosului administrativ, fără să dea o interpretare unitară acestor două acte normative. Potrivit art. 6 alin.4 din Legea nr. 554/2004, în cazul în care partea notifică decizia de renunțare organului administrativ jurisdicțional în cauză, procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 nu se mai efectuează. Recurenta a invocat și încălcarea art. 21 din Constituția României care prevede accesul liber la justiție al oricărei persoane.
În completarea motivelor de recurs, recurenta invocă faptul că prin decizii ale Curții Constituționale s-a confirmat constituționalitatea unor dispoziții legale din Legea nr. 554/2004 și OG nr. 92/2003, precum și decizii ale ICCJ care confirmă aplicabilitatea prevederilor art. 6 din Legea nr. 554/2004.
În cauză s-a formulat întâmpinare de către intimată, solicitându-se respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe.
În cuprinsul întâmpinării se susține că dispozițiile art. 205-218 din OG nr. 92/2003 stabilesc o procedură administrativă obligatorie, derogatorie de la prevederile Legii nr. 554/2004, în ceea ce privește contestarea actelor administrative fiscale, în sensul că acestea nu pot fi atacate direct la instanța de contencios administrativ, decât după soluționarea pe fond a contestației contribuabilului.
În cauză, cu toate că recurenta a notificat Direcției Generale de Administrare a Contribuabili renunțarea la procedura prealabilă, cererea formulată direct în instanță nu este admisibilă, având în vedere și decizia nr. 409/2004 a Curții Constituționale.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele existente la dosarul cauzei și dispozițiile legale incidente, instanța apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În esență, criticile recurentei se referă la greșita soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii și aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
codul d e procedură fiscală prevede în cuprinsul dispozițiilor art. 175-178 o procedură prealabilă obligatorie, care nu reprezintă o jurisdicție specială administrativă în sensul art. 6 din Legea nr.554/2004 la care se referă și art. 21 din Constituție. Această procedură are caracter obligatoriu și nu facultativ cum au jurisdicțiile speciale administrative. Prin urmare,nefiind aplicabile dispozițiile din legea contenciosului administrativ, de la această procedură nu se poate deroga prin procedura prevăzută de art. 6 din Legea nr. 554/2004 prin renunțarea la contestație urmată de notificarea organului fiscal emitent și formularea unei contestații direct la instanță.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 409/2004, statuând că, " codul d e procedură fiscală nu instituie jurisdicții speciale administrative în sensul art.21 alin.4 din Constituție, republicată. Textele din codul d e procedură fiscală reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare ale acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege.
Dispozițiile art. 205-218 din OG nr. 92/2003 stabilesc că actele fiscale nu pot fi atacate direct la instanța de contencios administrativ decât după soluționarea pe fond a contestație contribuabilului prin decizia emisă de organul fiscal. Așadar, ceea ce se contestă în instanța de contencios administrativ, potrivit art. 218 alin.2 pr.fiscală, este decizia de soluționare a contestației, pronunțată în temeiul art. 210 alin.1. Prin urmare, actul supus cenzurii instanței de contencios administrativ fiind numai decizia de soluționare a contestației pe cale administrativă, instanța nu poate fi sesizată direct cu cererea de anulare a decizie ide impunere și a raportului de inspecție fiscală.
În speță, recurenta trebuia să urmeze procedura specială prevăzută de codul d e procedură fiscală, și numai împotriva deciziei emise de organul fiscal în soluționarea contestației sale să formuleze contestație la instanța de contencios administrativ.
Cum recurenta a renunțat la procedura prealabilă obligatorie, se constată că prima instanță a apreciat corect că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin.4 din Legea nr. 554/2004 și a soluționat corect excepția inadmisibilității acțiunii.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312.pr.civ. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentă, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S împotriva sentinței nr.803 din 18 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehnored.
2ex/1.03.2010
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie, Laura Chimoiu
