Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 402/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 402/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Gabriela Mona Ciopraga judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
- - - JUDECĂTOR 3: Morina
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-reclamantăServ M - prin lichidator judiciar Profesionalîmpotriva sentinței civile nr. 444 din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la cea de-a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care se constată că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza rămânând în pronunțare pe excepția de netimbrare.
După dezbateri, se prezintă dl. consilier juridic, pentru recurenta-reclamantă Serv, și depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 2 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei.
Instanța dispune repunerea cauzei pe rol și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii pe fondul cauzei.
Dl. consilier juridic, pentru recurenta-reclamantă Serv, solicită admiterea recursului formulat, casarea hotărârii recurate și, în consecință, anularea deciziilor de impunere. Depune în acest sens concluzii scrise.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 2380/7.07.2006 (nr. nou -) reclamanta Serv M, prin administrator, a chemat cheamă în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B în contradictoriu cu care a solicitat următoarele:
- anularea deciziei nr. 6/06.01.2006 a Direcția Generală a Finanțelor Publice;
anularea deciziei de impunere nr. 7359/06.10.2005 și a raportului de inspecție fiscală din 05.10.2005 emise de Activitatea de Control Fiscal B pentru suma de 117.427 lei reprezentând TVA, majorări și dobânzi, și anularea bazei de impozitare în valoare de 505.597 lei.
La termenul din 25.10.2006 a fost introdusă în cauză Activitatea de Control Fiscal B, iar la termenul din 16.01.2008 s-a prezentat în instanță administratorul judiciar, desemnată prin sentința civilă nr. 454/26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Prin completarea la acțiune depusă la 29.11.2006, reclamanta a invocat excepția nulității deciziei de impunere nr.7359/2005 deoarece nu conține elementele prevăzute de art.43 alin. 2 și art. 46 din OG nr. 92/2003 fiind eronate atât denumirea contribuabilului cât și sediul acestuia.
Prin sentința civilă nr. 444 din 19.09.2008Tribunalul Bacăua respins excepția nulității deciziei de impunere nr. 7359/06.10.2005; a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În baza aportului de inspecție fiscală din data de 05.10.2005 s-a emis decizia de impunere nr. 7539/06.10.2005 prin care reclamanta a fost obligată să achite suplimentar la bugetul de stat suma de 96.063 lei reprezentând TVA, 16.561 lei dobânzi și 4803 lei penalități de întârziere.
Împotriva deciziei reclamanta a formulat contestație, iar prin Decizia nr. 6/06.01.2006 s-a respins ca nefondată contestația. În esență, s-a reținut că pe un număr de două facturi fiscale (nr. -/15.10.2004 și -/19.10.2004) nu s-a respectat condiția prevăzută de art. 4 alin. 2 lit. b din HG 1100/2001, de a se face mențiunea "în baza Certificatului nr.. din data de."
Reclamanta a depus la dosarul cauzei Certificatul nr. 905/13.08.2004 emis de MFP, care, în baza prevederilor art. 13 din OUG nr. 119/2001, scutește de plata TVA echipamentele din Contractul nr. 4212/-/19.07.2004, până la data de 15.08.2005. Factura fiscală nr. -/19.10.2004 nu indică numărul de contract astfel încât nu se poate analiza dacă aceasta intră sub incidența autorizației cu atât mai mult cu cât în cuprinsul acesteia nu este indicat nici numărul autorizației. Pentru factura -/15.10.2004 s-a obținut certificatul nr. 918/03.09.2004 privind scutirea de plata TVA, ca sold la Certificatul nr.905/13.08.2004, dar numărul certificatului nu a fost inserat în conținutul facturii. Ambele certificate însumează alte valori decât cele cu care s-a livrat marfa.
Cum facilitatea fiscală de scutire de TVA este condiționată de formalismul prevăzut de art. 4 alin. 2 lit. b din OUG nr. 119/2001, reclamanta nu poate beneficia de această scutire deoarece nu a făcut dovada respectării normei mai sus menționate.
Nu se poate reține nulitatea deciziei de impunere nr.7359/06.10.2005 deoarece nu a fost invocată în contestația adresată DGFP ca organ jurisdicțional de activitate grațioasă, instanța fiind investită conform dispozițiilor art. 188 Cod procedură fiscală cu analizarea deciziei emise în soluționarea contestației.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului, reclamanta a formulat prezentulrecursîn motivarea căruia a arătat următoarele:
Hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât se întemeiază pe o apreciere greșită a situației de fapt și a probelor administrate.
Pentru ambele facturi fiscale în legătură cu care s-a formulat acțiunea, a prezentat certificatele de scutire fiscală nr. 905/19.10.2004 și nr. 918/3.09.2004. Verificându-se îndeplinirea și celei de-a doua condiții prevăzute de art. 4 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1100/2001, organul fiscal a constatat lipsa mențiunii,în baza certificatului nr. "
Pentru utilajele livrate cu cele două facturi societatea beneficiază de scutirea prevăzută de art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2001 coroborat cu art. 161 lit. h) din Legea nr. 571/2003. Aplicarea regimului de scutire de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1100/2001 pe bază de certificate de scutire valabile eliberate de Direcția Generală a Finanțelor Publice G, precum și pe bază de facturi fiscale pe care s-a făcut mențiunea,în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG119/2001 se scutesc de la plata taxei pe valoarea adăugată cu drept de deducere, achizițiile de echipamente, materii prime și orice alte produse necesare investițiilor tehnologice și de protecție a mediului care fac obiectul următoarelor contracte și comenzi".
Lipsa mențiunii,în baza certificatului nr. " - reținută de organul fiscal și de prima instanță - a fost reținută greșit ca temei al anulării dreptului de a beneficia de art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2001 din moment ce, din mențiunea făcută pe facturile în discuție, rezultă în mod neechivoc scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată cu drept de deducere și temeiul legal al acestei scutiri. De altfel, în textele legale reținute de organul fiscal nu este prevăzută o sancțiune pentru neîndeplinirea condițiilor de formă ale prevederilor art. 4 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1100/2001.
Condițiile în care s-au făcut livrările către G fac aplicabile dispozițiile art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2001 și ale art. 4 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1100/2001.
Interpretarea organului de control și a instanței de judecată este excesivă și în contradicție cu spiritul legii care reglementează scutirea de taxa pe valoarea adăugată.
Instanța nu a motivat respingerea concluziilor din expertiza contabilă efectuată în cauză de expertul.
Recursul nu este fondat.
de care se prevalează reclamanta este reglementată de art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societății Comerciale Combinatul "" - La intrarea în vigoare a Codului fiscal, în titlul VI -Taxa pe valoarea adăugatăau fost reglementate, în capitolul XV unele dispoziții tranzitorii, între care, prin art. 161 alin. 7 lit. h), s-a prevăzut că referirile la taxa pe valoarea adăugată din art. 12, 13 și 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2001 rămân în vigoare până la data de 31.12.2006, cu excepția cazurilor în care actul normativ prevede aplicarea, pe o perioadă limitată de timp a acestor prevederi, și care se vor aplica pe perioada prevăzută în actul normativ prin care au fost acordate, cu condiția să nu depășească data de 31.12.2006 (ulterior, prin Legea nr. 122/2005 această dată a devenit 31.12.2004). Așadar, scutirea prevăzută de art. 13 din ordonanță era, în principiu, potențial operantă având în vedere că cele două facturi fiscale - nr. - și nr. - - au fost emise la data de 15.10.2004.
Potrivit art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2001 - în forma în vigoare la data emiterii facturilor - prin derogare de la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată se scutesc de la plata taxei pe valoarea adăugată livrările de pe piața internă de echipamente, materii prime și de orice alte produse către societate, în vederea realizării angajamentului privind investițiile tehnologice și de protecție a mediului, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data finalizării, în condițiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. Furnizorii vor deduce taxa aferentă bunurilor achiziționate destinate acestor operațiuni. Referirea la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 17/2000 a fost eliminată prin Legea nr. 122/2005 de aprobare Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2001) potrivit textului modificat,prin derogare de la prevederile legale în vigoare privind taxa pe valoarea adăugată, livrările către societate de echipamente, materii prime și orice alte produse, provenite de pe piața internă, destinate realizării angajamentului privind investițiile tehnologice și de protecție a mediului, se scutesc de la plata taxei pe valoarea adăugată, până la data de 31 decembrie 2004, în condițiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Furnizorii vor deduce taxa aferentă bunurilor achiziționate, destinate acestor operațiuni.").
Așa cum s-a prevăzut prin art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2001, condițiile de scutire de la plata taxei pe valoarea adăugată trebuiau stabilite prin normele metodologice. În vederea aplicării acestui text, prin Hotărârea Guvernului nr. 1100/2001, au fost adoptate Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor art. 7, 11, 12 și 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2001. În ceea ce privește aplicarea art. 13, prin art. 4 alin. 2 din norme s-a prevăzut că justificarea de către furnizori a aplicării regimului de scutire de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere se face pe baza copiei de pe certificatul de scutire, semnată și ștampilată pentru conformitate cu originalul de către persoanele care angajează din punct de vedere legal societatea (lit. a) și a facturii fiscale, pe care se înscrie în mod obligatoriu mențiunea: " cu drept de deducere, în baza certificatului nr.. din data de. ".
În cauză, așa cum a reținut organul de control și prima instanță a reclamanta a prezentat complet doar primul document; cele două facturi fiscale au fost considerate incomplete prin lipsa mențiunii " cu drept de deducere, în baza certificatului nr.. din data de. ".
Într-adevăr, pe cele două facturi nu există mențiunea prevăzută de normele metodologice, ci o altă mențiune, respectiv o notă potrivit căreia,în conformitate cu prevederile art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2001 se scutesc de la plata taxei pe valoarea adăugată cu drept de deducere, achizițiile de echipamente, materii prime și orice alte produse necesare investițiilor tehnologice și de protecție a mediului care fac obiectul următoarelor contracte și comenzi". În acest fel, reclamanta a înlocuit mențiunea expresă prevăzută de dispozițiile legale anterior reținute cu o notă al cărei conținut l-a conceput, considerând-o suficientă pentru a beneficia de scutirea.
Relevantă este nu nerespectarea întocmai a unei formule legale, ci faptul că nerespectarea acestei formule s-a făcut prin neidentificarea certificatului de scutire. Tocmai pentru a evita astfel de situații în care factura fiscală nu îndeplinește întocmai dispozițiile legale în temeiul cărora este emisă - mențiune considerată de către contribuabil, ca în cauza de față, nerelevantă - Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o decizie în interesul legii în legătură cu dreptul de deducere a aceleași taxe, decizie care pune accentul pe necesitatea ca factura fiscală să cuprindă toate elementele prevăzute de lege. Este vorba de decizia nr. V din 15. 01.2007 prin care s-a statuat că taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea TVA.
Din această perspectivă concluziile expertizei contabile nu sunt relevante întrucât ceea ce a constatat expertul nu este contestat în cauză și anume: faptul că valorile celor două facturi se încadrează în cuantumul taxa pe valoarea adăugată pentru care s-a solicitat scutirea; livrările de echipamente făcute de reclamantă către G pot beneficia de prevederile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2001 cu respectarea art. 4 alin. 2 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1100/2001. În aceste condiții, instanța nu își putea întemeia soluția doar pe opinia personală a expertului că, atâta timp cât între valoarea facturilor și certificatelor există o corelație valorică, poate fi menținut beneficiul prevăzut de art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2001 cu atât mai mult cu cât însuși expertul concluzionează că obligațiile fiscale suplimentare stabilite prin decizia de impunere 7359/6.10.2005 au fost determinate în mod corect în conformitate cu prevederile legale în materie.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că nu există motive de modificare ori de casare a hotărârii recurate, urmând aom enține prin respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - reclamantăSERV L- prin lichidator judiciarL PROFESIONALîmpotriva sentinței civile nr. împotriva sentinței civile nr. 444 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele - pârâteDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEșiACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL B,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Red.
2 ex. 11 mai 2009
Președinte:Gabriela Mona CiopragaJudecători:Gabriela Mona Ciopraga, Vera Stănișor, Morina
