Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 435/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr. 435/ Dosar Nr-
Sedința publică din 01 iulie 2008
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - judecător
- - - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.35/AF din 25.05.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de24 iunie 2008, apoi pentru 01 iulie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.35/AF/25.04.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios s-a admis in parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul Cabinetul de Avocat -a prin, in calitate de avocat titular și reprezentant in contradictoriu cu pârâta Agenția Națională Fiscală de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice B și, in consecință:
A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 5464 lei achitată conform chitanței seria - nr. -/01.02.2008.
A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr (C-387/01) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Instanța de fond a constat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța de fond a constatt că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc ),cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc ). Această taxă specială se datorează cu ocaziaprimei înmatriculări in Româniaa unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România,in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Deși nu s-a pus in discuție posibilitatea reclamantei de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art. 21 al. 1 din Constituție,cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța va admite cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze in acest sens.
Cu privire la cererea de acordare a dobânzii legale, instanța de fond respins-o având in vedere că, totuși, încasarea taxei de primă înmatriculare s-a făcut in temeiul unei dispoziții prevăzute de. 571/2003, care este și in prezent in vigoare, nefiind abrogată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice B solicitând modificarea sentinței atacate întrucât aceasta a fost dată deși pârâta a fost citată cu mai puțin de 15 zile înainte de termenul stabilit pentru primul termen de judecată, încălcându-se dispozițiile art.114 ind.1 alin.3 Cod pr.civ. Astfel, recurenta pârâtă arată că i- a fost comunicată acțiunea introductivă la data de 17.04.2008 sub nr-, înregistrată la Administrația Finanțelor Publice B sub nr.47034 A din 17 aprilie 2008, iar primul termen stabilit pentru judecarea cauzei a fost în data de 25.04.2008, termen la care instanța a rămas în pronunțare, chiar dacă acel termen nu a reprezentat prima zi de înfățișare în sensul art.134 Cod pr.civ. pentru a se putea pune concluzii, din moment ce pârâta nu fusese legal citată. Pârâta a formulat întâmpinare, expediată la data de 24.04.2008 și primită cu confirmare de Tribunalul Brașov în data de 25.04.2008, dar instanța de fond nu a ținut cont de apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare, inclusiv cererea de introducere în cauză a Instituției Prefectului B- Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, rămânând în pronunțare la primul termen de judecată. De asemenea, instanța de fond a consemnat la același termen că reclamanta și-a precizat acțiunea, dar nu a comunicat precizarea de acțiune către pârâtă, pentru ca aceasta să își formuleze întâmpinarea, așa cum dispune art.132 Cod pr.civ.
În întâmpinarea formulată, intimata reclamantă -a a solicitat respingerea recursului, întrucât sentința atacată ar fi temeinică și legală, dată cu respectarea regulilor de procedură, la termenul de judecată la care părțile erau legal citate, iar precizarea de acțiune formulată de reclamantă la primul termen nu impunea comunicare acesteia către pârâtă și nici acordarea unui nou termen.
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată prin prisma art.304 ind.1 pr.civ. precum și prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul declarat este fondat si urmează a fi admis în sensul casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta -a, în calitate de avocat titular și reprezentant al Cabinetului Avocat -a a solicitat instanței de judecată anularea actului administrativ fiscal nr.1167/27.02.2008 emis de pârâtă și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.464 lei actualizată cu dobânda legală la data plății efective, suma reprezentând taxa specială de înmatriculare pentru autoturisme încasată ilegal de pârâtă în baza chitanței seria - nr.-/01.02.2008.
Primul termen de judecată stabilit pentru judecata în fond a fost cel de la data de 25.04.2008, termen pentru care au fost emise citații pentru ambele părți. La data de 17.04.2008 a fost comunicată pârâtei citația pentru primul termen de judecată (fila 22 dosar fond), dovada de citare purtând amprenta ștampilei pârâtei, precum și semnătura persoanei împuternicite cu activitatea de registratură la Administrația Finanțelor Publice B, pe citație figurând mențiunea formulării întâmpinării.
La termenul fixat, primul în judecarea acestei cauze, instanța a constatat prezența reclamantei și lipsa pârâtului, a apreciat procedura îndeplinită, iar reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că nu solicită și anularea actului administrativ încheiat de pârâtă, ci numai restituirea taxei de înmatriculare pe care a plătit- Instanța de fond a constatat că dezbaterile sunt încheiate, făcând aplicarea dispozițiilor art.150 Cod pr.civ. fără a observa, însă, aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.114 ind.1 alin.3 Cod pr.civ. în sensul că pârâta a primit citația cu mai puțin de 15 zile înainte față de primul termen de judecată, consemnând în sentință faptul că pârâta nu a depus întâmpinare, astfel încât i-a încălcat acesteia dreptul la apărare garantat de art.114 ind.1 alin.3 Cod pr.civ.
Pe de altă parte, instanța de fond a omis prevederile art.132 alin.1 Cod pr.civ. referitoare la obligația instanței de a dispune amânarea judecății în situația în care reclamantul își modifică cererea de chemare în judecată, în scopul de a comunica pârâtului cererea modificată, pentru ca acesta să poată depune întâmpinare.
Ca atare, instanța de recurs urmează a casa hotărârea și să o trimită primei instanțe spre rejudecare, iar instanța de fond urmează să reia judecata în primă instanță, cu respectarea regulilor de procedură prevăzute de lege pentru această fază procesuală.
În consecință, în baza art.312 pr.civ. instanța de recurs urmează a casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului B împotriva sentinței civile nr. 35/AF/25.05.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 01.07.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - Pt. - - - - -
plecată în concediu
de odihnă semnează
vicepreședintele instanței
Grefier
Red. /16.07.2008
Dact./17.07.2008/2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Clara Elena Ciapă
