Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 438/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR.438/ Dosar Nr-
Sedința publică din 1 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Beijnaru Mihoc președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul - SRL sentinței civile nr. 22/AF/1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect suspendarea act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 iunie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 1 iulie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința civilă nr.22/AF/01.04.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-au dispus următoarele:
S-a espins cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 692/19.12.2007, formulată de reclamanta - SRL in contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a da această hotărâre, instanța de fond a reținut că ererea formulată este nefondată pentru următoarele argumentele:
Potrivit dispozițiilor art. 15 raportat la art. 14 al. 1 din. 554/2004, in cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Dispozițiile art. 215 al. 2 din nr.OG 92/2003 prevăd, in același timp, posibilitatea suspendării executării actului numai după depunerea unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Instanța de fond a constatat îndeplinite cele două condiții referitoare la formularea plângerii prealabile și la achitarea cauțiunii.
In privința celor două condiții de fond, esențiale pentru admiterea cererii de suspendare, cazul bine justificat și preîntâmpinarea producerii unei pagube iminente, instanța de fond a constatat că acestea nu sunt îndeplinite in cauză. Dacă prin acțiunea introductivă reclamanta nu a motivat in fapt îndeplinirea acestor două condiții, in cadrul dezbaterilor a arătat că admiterea cererii de suspendare a deciziei de impunere este justificată deoarece societatea nu datorează sumele stabilite prin actele de control și pentru că în momentul în care s-ar începe executarea silită s-ar bloca conturile, fapt ce ar produce un prejudiciu societății, care nu va mai putea realiza tranzacții.
Faptul că reclamanta nu datorează sumele stabilite prin actul a cărui suspendare se solicită nu reprezintă un caz bine justificat atâta vreme cât este o simplă afirmație. Simpla introducere a contestației administrative nu este de natură să conducă la ideea nelegalității actului contestat. In același timp, reclamanta nu a făcut dovada că executarea ar produce o pagubă și că această o pagubă este iminentă. Este adevărat că împotriva reclamantei s-a început executarea silită iar suma ce urmează a fi executată nu este insignifiantă, însă reclamanta nu a făcut dovada că, față de cifra de afaceri, executarea ar perturba activitatea societății.
Raportat considerentelor expuse, in temeiul dispozițiilor art. 14,15 din Legea 554/2004 și art.215 din nr.OG 92/2003, s- respins cerea de suspendare formulată de reclamanta - SRL.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamanta - SRL, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii se suspendare a executării împotriva deciziei de impunere nr.692/19.12.2007 emisă de DGFP
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat următoarele: din balanța de verificarea contabilă analitică a societății reclamante rezultă că suma ce face obiectul executării silite, anume 445.170 lei ron, este mai mare decât profitul societății pe ultimii 3 ani de zile.
Societatea Distribution SRL activează în domeniul comercializării și punerii în operă a materialelor de construcție ceea ce generează o cifră de afaceri mare dar, adaosurile comerciale în domeniu sunt foarte mici, tocmai având în vedere cantitățile mari ce fac obiectul tranzacțiilor.
Pe cale de consecință, au solicitat instanței de recurs să constate că, în speță, nu cifra de afaceri este determinantă pentru solvabilitatea și puterea financiară a societății, ci cuantumul profitului (evidențiat prin balanțele ultimilor 3 ani depuse în probațiune) trebuie luat în calcul.
Chiar și în cazul în care s-ar raporta suma la rulajul societății, suma executată este mai mare decât rulajul societății pe trei luni.
Concluzia matematică este că executarea silită ar destabiliza iremediabil societatea. În cazul continuării formelor de executare silită - SRL ar intra în incapacitate de plată și implicit în faliment, în baza unor creanțe contestate și care încă nu au fost consfințite prin hotărâre judecătorească definitivă.
Recurenta a mai arătat că a depus în probațiune adresa emisă la data de 18.04.2008 de către Banca Bank Sucursala B care atestă că a contractat un credit garantat imobiliar, iar plățile datorate în baza contractului se pot efectua doar prin virament bancar, conform contractului. Poprirea și implicit blocarea conturilor societății cu ocazia executării silite ar pune societatea recurentă în imposibilitatea de a onora contractul de credit cu consecințe dezastruoase de a ajunge să fie executată silit pe bunul imobil personal cu care s-a garantat creditul. Totodată, blocarea conturilor ar pune societatea Distribution SRL în imposibilitatea de a onora Biletele la Ordin și CEC-urile emise către furnizori, a doua categorie de instrumente de plată fiind de natură să atragă răspunderea penală a emitentului (administratorul societății).
Nu în ultimul rând, intrarea în incapacitate de plată și implicit neonorarea instrumentelor de plată, generează introducerea societății recurente reclamantă Distribution SRL în baza de date interbancară "CIP", cu consecința interdicției societății de a contracta credite și obligația la restituirea imediată a creditelor deja contractate.
Recurenta reclamantă - Distribution SRL a mai arătat că, contribuie la bugetul de stat cu sume consistente urmare a activității desfășurate, fiind un contribuabil de bună credință, aflat acum în pericol de faliment. Declanșarea procedurii falimentului ar genera disponibilizarea în masă a personalului angajat cu impact socio - economic dezastruos în viața acestora și a familiilor lor.
Solicită instanței de recurs să observe că executarea silită a societății înainte de a se dispune asupra unor chestiuni de fond contestate în condițiile legii, ar crea un prejudiciu ireparabil atât societății cât și angajaților acesteia, pentru toate motivele mai sus arătate.
Prin întâmpinarea depusă, intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat respingerea recursului reclamantei și menținerea sentinței atacate, pentru următoarele motive:
Consideră că instanța de fond în mod corect a reținut faptul că nu sunt îndeplinite cele două condiții de fond esențiale pentru admiterea cererii de suspendare, cazul bine justificat și preîntâmpinarea producerii unei pagube iminente.
Învederează instanței de recurs faptul că, reclamanta nu a făcut dovada că executarea ar produce o pagubă iminentă și nici nu a făcut dovada că suspendarea ar reprezenta un caz bine justificat. La art.14 alin. 1 din Legea nr.554/2004 Legea contenciosului administrativ se prevede că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
La art.15 din aceeași lege se prevede faptul că "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.14"
Pârâta învederează instanței de recurs, faptul că, în cauză contestatoarea în susținerea cererii de suspendare a executării nu face dovada unei cauze bine justificate și nici a unei pagube iminente, cererea nefiind motivată în fapt. Solicită instanței de recurs să rețină excepția inadmisibilității invocată, urmând a dispune respingerea cererii pe criteriul inadmisibilității, precum și pentru lipsa motivării în fapt.
Examinând sentința atacată și actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, instanța de recurs constată că recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia de impunere nr.692/19.12.2007, DGFP Bac onsfințit rezultatul inspecției fiscale efectuate de organele fiscale din structura instituției pârâte, inspecție concretizată în Raportul de inspecție fiscală nr.4573/17.12.2007, în care sunt consemnate obligațiile fiscale pe care societatea reclamantă le are de achitat către bugetul de stat, anume: TVA în sumă de 284.796 lei, majorări de întârziere și penalități aferente TVA în sumă de 85.812 lei, impozit pe profit în cuantum de 58.361 lei și majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, în sumă de 16.201 lei, însumând un total de 445.170 lei. Administrația Finanțelor Publice, pe baza deciziei de impunere atacate, a început executarea silită, emițând titlul executoriu nr.1/15.01.2008 și somația nr.-/18 prin care se pune în vedere reclamantei recurente să achite suma totală de 445.170 lei.
Reclamanta recurentă a achitat cauțiunea stabilită de instanța de fond și anterior sesizării instanței de fond a urmat procedura plângerii prealabile, promovând contestația administrativă împotriva raportului de inspecție fiscală.
Instanța de fond a reținut, însă, că nu sunt îndeplinite condițiile de fond, esențiale pentru admiterea cererii de suspendare, anume cazul bine justificat și preîntâmpinarea producerii unei pagube iminente, cerute de art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, întrucât simpla introducere a contestației administrative nu este de natură să conducă la concluzia nelegalității actului contestat, împrejurarea datorării unor sume de bani stabilite prin actul de control fiscal nu reprezintă un caz bine justificat.
Instanța de recurs reține apărările formulate de recurentă ca argumente plauzibile pentru a admite cererea de suspendare, atât în privința cazului justificat, cât și în privința iminenței producerii unei pagube, fără a prejudeca fondul cauzei. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar de recurenta reclamantă rezultă că în situația popririi conturilor societății reclamante, Banca Bank Romania va bloca toate conturile societății reclamante, nu vor mai putea fi efectuate plăți din acele conturi, instrumentele de plată precum cecurile și biletele la ordin nu vor mai fi decontate de către bancă spre furnizori, iar societatea reclamantă va fi raportată la Centrala Incidentelor de Plăți, chiar dacă în conturi există sumele de bani respective. De asemenea, societatea reclamantă nu mai poate primi credite, nu vor mai fi prelungite creditele existente, existând perspectiva imposibilității societății reclamante de rambursa datoriile către bancă, cu consecința recuperării creanțelor băncii prin executare silită a garanțiilor aduse pentru creditele respective. Cazul bine justificat vizează aparența de nelegalitate a actului administrativ fiscal atacat, situație ce urmează a fi lămurită pe calea contestației, pe care societatea reclamantă a urmat-o (fila 15-26 dosar fond, contestația nr.32724A din 23.01.2008 înregistrată de reclamantă la organul fiscal), eventual pe cale judecătorească, potrivit regulilor stabilite prin codul d e procedură fiscală.
Măsura suspendării actului administrativ fiscal este una echitabilă atâta vreme cât acel act administrativ fiscal- decizia de impunere- este în proces de evaluare la autoritatea emitentă și există o aparență de nelegalitate a acestuia, referitoare la modul de calcul al impozitelor și majorărilor de întârziere din decizia de impunere cu privire la cheltuielile efectuate de societatea reclamantă. În privința pagubei iminente, din înscrisurile depuse la dosar de recurenta reclamantă se desprinde concluzia că executarea deciziei de impunere atacate este în măsură să producă pagube certe societății reclamante, prin consecința ușor previzibilă a blocării tuturor conturilor societății reclamante și imposibilității efectuării plăților curente a creditelor contractate, respectiv a furnizorilor pentru care au fost emise instrumente de plată, cu mențiunea că cerința legală cuprinsă în art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nu privește o pagubă efectivă, ci o pagubă iminentă, o pagubă care se poate prevedea pentru cazul în care actul administrativ a cărui suspendare se solicită este pus în aplicare, în executare.
De asemenea, instanța constată că este corectă o asemenea modalitate de abordare a întrunirii condițiilor cerute de art.14 din Legea contenciosului administrativ și de art.215 din Codul d e procedură fiscală, ținând cont și de nr. R(89)8 din 1989 Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, care subliniază că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a recunoaște, totuși, eficacitatea necesară a acțiunii administrative principale. În recomandare se apreciază că autoritățile administrative ale statelor membre acționează în diferite și numeroase domenii, iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor, astfel încât executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate ori susceptibile a fi contestate poate să cauzeze un prejudiciu ireparabil, prejudiciu care ar trebui evitat dacă este posibil, pe baza principiului echității. Măsura suspendării actului administrativ poate fi, așadar, luată, atunci când executarea actului administrativ este de natură a produce pagube reclamantului, care sunt dificil de reparat, și când există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.
Ca atare, Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art.14 din Legea nr. 554/2004, anume cazul justificat și prevenirea unei pagube iminente, deoarece există indicii în privința nelegalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită, indicii care reprezintă un caz bine justificat, alături de interesul legitim al reclamantelor potrivit celor de mai sus, astfel încât urmează să admită cererea formulată de reclamantă, de suspendare a executării actului administrativ fiscal atacat.
Ca urmare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004 modificată, instanța de recurs urmează a admite recursul reclamantei, modificând sentința atacată în sensul suspendării executării Deciziei de impunere nr.692/19.12.2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect contestația îndreptată împotriva acestei decizii de impunere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - Distribution SRL împotriva sentinței civile nr.22/AF/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr.692/19.12.2007 formulată de reclamanta - Distribution SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și, în consecință,
Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr.692/19.12.2007 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.07.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Pentru - - - - - - -
Aflată în concediu de odihnă
Semnează
Vicepreședinte de instanță
Grefier,
Red. 24.07.2008/dact.VP 28.07.2008/3 ex.
Judecători de fond;
Președinte:Georgeta Beijnaru MihocJudecători:Georgeta Beijnaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
