Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 451/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR.451/ Dosar Nr-
Sedința public din 1 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Beijnaru Mihoc președinte secție
- - - - judector
- - - judector
- grefier
Pentru astzi fiind amânat pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția general a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 235 din 28.03.2008, pronunțat de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal fcut în ședinț public, la pronunțare, s-a constatat lipsa prților.
Procedura îndeplinit.
Dezbaterile în cauza de faț au avut loc în ședința public din 24 iunie 2008, când prțile au lipsit, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedur civil pentru a da posibilitatea prților s depun la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedur civil, în vederea deliberrii, a amânat pronunțarea pentru 1 iulie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de faț:
Constat c prin Sentința Civil nr.235/CA/28.03.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercial și de contencios administrativ (-) au fost dispuse urmtoarele:
-a admis acțiunea formulat de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B;
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și în consecinț:
Au fost obligați pârâții s plteasc reclamantului primele ce se acord cu ocazia plecrii în concediu de odihn, egale cu salariul de baz din luna anterioar plecrii în concediu, pentru anii 2004 și 2005, în funcție de perioada lucrat, sume ce urmeaz a fi actualizate cu rata inflației la data plții efective.
A fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor s vireze pârâtului Ministerul Administrației și Internelor sumele reprezentând drepturile mai sus acordate.
S-a respins excepția inadmisibilitții cererii de chemare în garanție.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, instanța de fond a reținut urmtoarele:
Reclamantul este polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B conform adeverinței aflate la fila 20 din dosar.
Art. 37 alin.2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede c " La plecarea în concediul de odihn, polițistul primește o prim de concediu egal cu salariul de baz din luna anterioar plecrii în concediu".
Aceste texte au rmas fr conținut întrucât prin legile bugetului de stat au fost suspendate pân la 31.12.2006, în ceea ce privește prima de vacanț.
Drepturile respective îns exist, deoarece ele nu au fost înlturate de legiuitor, iar garantarea realizrii lor este conform principiul constituțional al garantrii realizrii drepturilor legal acordate.
În sensul celor de mai sus, referitor la prima de concediu a polițiștilor s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia de îndrumare nr. XII din 05.02.2007, dat în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lân Înalta Curte de Casație și Justiție.
În consecinț, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative s plteasc reclamantului pe perioada 2004, 2005 drepturile bnești reprezentând prima de concediu, sume actualizate cu rata inflației pltibile în raport de perioada în care reclamantul a îndeplinit funcția de polițist.
Instanța de fond a respins excepția inadmisibilitții cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere c, acesta justific calitatea procesual pasiv în raport de prevederile art. 60 - 63 Cod procedur civil, a admi cererea de chemare în garanție, urmând ca, chematul în garanție s vireze fondurile necesare reprezentând drepturile susacordate.
În cauz a declarat recurs pârâtul- chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, solicitând instanței de recurs modificarea sentinței în sensul admiterii recursului, respingerii cererii de chemare în garanție a MEF formulat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului.
În susținerea recursului, Ministerul Economiei și Finanțelor a motivat urmtoarele:
Instituția chemrii în garanție astfel cum este reglementat în art.60-63 Cod procedur civil este acea form de participare a terțilot la activitatea judiciar care confer uneia din prți posibilitatea de a solicita introducerea în cauz a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despgubire în ipoteza în care partea respectiv ar pierde procesul, deci aceast instituție se întemeiaz pe existența unei obligații de garanție sau de despgubire care nu exist în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor; cererea de chemare în garanție este o acțiune pe care reclamantul sau pârâtul o poate introduce în procesul civil împotriva unei alte persoane pentru ca aceasta s participe la aprarea sa, iar în cazul pierderii procesului pentru a obține, prin aceeași hotrâre, obligarea chematului în garanție.
Temeiul unei astfel de cereri trebuie s îl constituie obligația de garanție ce îi revine chematului în garanție în baza legii sau a contractului ori a unei obligații de restituire, condiții care nu se regsesc în cauza de faț.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu exist nicio obligație de garanție, iar simplul fapt ca ordonatorul principal de credite nu a acordat reclamantului drepturile de natur salarial, nu îi confer acestuia nicio garanție egal din partea Ministerul Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui s le plteasc într-un raport de munc izvorând din contractul de munc. Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art.19 - 35 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetar anual nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite". Guvernul este cel rspunztor de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetar anual.
Recurentul pârâtul- chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Bam ai artat c instanța de fond în mod greșit a admis cererea de chemare în garanție și a obligat MEF s vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare plții sumelor stabilite prin prezenta hotrâre.
Atribuții în angajarea, salarizarea, acordarea drepturilor reclamanților are Ministerul Internelor și Reformei Administrative raporturile de munc exist între reclamanții în cauz și instituțiile pârâte, fr ca Ministerul Economiei și finanțelor s fie implicat în vreun fel.
În conformitate cu prevederile art.1 din OG nr.22/2002 aprobat prin Legea nr.288/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achit din sumele aprobate prin bugetele acestora, în speț a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, întrucât, potrivit Legii nr.500/2002 privind finanțele publice cu modificrile ulterioare, nicio cheltuial din fonduri publice nu poate fi angajat, ordonanțat și pltit dac nu este aprobat potrivit legii, pe de-o parte, iar pe de alt parte, nicio cheltuial nu poate fi înscris în buget dac nu exist o baz legal pentru aceasta.
Examinând sentința atacat și actele și lucrrile dosarului prin prisma art.304 ind.1 Cod procedur civil și prin prisma motivelor de recurs, Curtea constat c recursul este nefondat și urmeaz a fi respins, pentru urmtoarele considerente:
În privința calitții procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor: Prima instanț a admis cererea de chemare în garanție a MEF, formulat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, admițând acțiunea reclamantului în contradictoriu cu MIRA și IPJ B, dar obligând MEF numai la virarea ctre pârâtul MIRA a sumelor de bani necesare pentru plata drepturilor bnești recunoscute reclamantului prin hotrârea judectoreasc, dispoziție care a fost corect dat de instanț, prin reținerea calitții de chemat în garanție a MEF la cererea pârâtului MIRA și, corelativ, respingerea acțiunii reclamantului în contradictoriu cu pârâtul MEF.
Conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 modificat, Ministerul Finanțelor Publice (actualul Minister al Economiei și Finanțelor) are printre principalele atribuții și pe urmtoarele: pregtește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; aprob clasificațiile bugetare și modificrile acestora, analizeaz propunerile de buget; asigur monitorizarea execuției bugetare; blocheaz sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fr temei legal sau fr justificare în bugetele ordonatorilor de credite etc.
De asemenea, potrivit HG 208/2005 (vechea reglementare) și HG nr.386/2007 (noua reglementare) privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a elabora proiectul de buget de stat și proiectul de rectificare a bugetului de stat, precum și de a aproba includerea diferitelor propuneri de cheltuire a banilor publici formulate de ceilalți ordonatori principali de credite, iar potrivit art.3 alin1 lit.A pct.10, are atribuția de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecrui ordonator principal de credite în cadrul fiecrui exercițiu bugetar, ceea ce presupune o limitare evident a libertții de acțiune a ordonatorilor principali de credite sub aspectul plții unor drepturi salariale care nu fuseser incluse în bugetul anual sau rectificarea bugetar a acelui ordonator principal de credite, plți impuse pe calea hotrârilor judectorești.
Ordonatorii de credite repartizeaz creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare potrivit art. 21 din aceeași lege și au o serie de responsabilitți prevzute de art. 22.
De asemenea, legea mai stabilește c proiectele legilor bugetare se elaboreaz de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art. 28 din Legea nr. 500/2002). Chiar dac aceste proiecte au la baz și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite puterea de decizie o are conform legii Ministerul Finanțelor Publice, care poate s cuprind sau nu în proiectul legii bugetului cheltuielile propuse de ordonatorii principali de credite. De asemenea doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetar pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotrârilor judectorești.
Chematul în garanție MEF nu a fost obligat pentru a plti el drepturile salariale unor persoane angajate la instituții subordonate altui ordonator de credite (în speț Ministerul Internelor și Reformei Administrative), ci a fost obligat s asigure aceste sume în conformitate cu atribuțiile ce-i revin conform Legii privind finanțele publice, s le vireze pârâților pentru a se putea achita drepturile bnești cuvenite reclamantului.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate cere direct rectificarea bugetului su și alocarea unor fonduri suplimentare, aceasta trebuie s se realizeze prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru aceasta s-a admis cererea formulat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru ca Ministerul Economiei și Finanțelor s cuprind în proiectul legii de buget sau în propunerea de rectificare și aceste sume pentru ordonatorul principal de credite Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Pe fondul cauzei, instanța de recurs constat c hotrârea și motivarea primei instanțe sunt corecte și lmuritoare referitor la admiterea acțiunii reclamantului privind plata primei de concediu pentru anii 2004-2005, întrucât reclamantul intimat este politist în cadrul IPJ B, iar art.37 alin.2 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevede c la plecarea în concediu de odihn polițistul primește o prim de concediu egal cu salariul de baz din luna anterioar plecrii în concediu, este neîndoielnic faptul c acestora li se cuvine prima de concediu.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, aceste drepturi au fost suspendate prin suspendarea actelor normative care le-au consacrat, suspendare intervenit prin legile bugetului de stat din perioada 2001-2006 pentru prima de concediu, respectiv pentru întregul an 2005 pentru sporul de fidelitate, care a fost suspendat prin art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004. Cu toate acestea, dreptul la prima de vacanț nu a fost desființat, textul de lege care a consacrat acest drept nefiind abrogat între timp, ci doar a fost suspendat exercițiul acestuia. Prin ea însși, suspendarea nu înltur existența dreptului, ci amân pentru un timp exercițiul acestuia, determinând concluzia c acel drept ar naște o obligație lipsit de conținut. Aceast concluzie nu poate fi, îns, primit, deoarece un drept prevzut de un act normativ cu putere de lege nu poate deveni o obligație lipsit de conținut. Existența acestui drept patrimonial este recunoscut, dreptul recunoscut neputând fi vidat de substanța sa, întrucât ar fi golit de conținut, de valoare practic, de o manier contrar literei și spiritului constituțional, în special dispozițiilor art.41 alin2 din Constituția revizuit. Mai mult, prevederea legal care consacr, care recunoaște dreptul la prima de vacanț nu a fost abrogat, așadar dreptul a existat și exist în continuare, în msura în care o norm juridic de forț juridic egal cu aceea care l-a consacrat nu va abroga explicit norma juridic inițial.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune al reclamantei, dar și la recunoașterea dreptului în sine de i se plti prima de concediu, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au statuat în spețe similare, prin Decizia nr.XXIII / 12.12.2005, Decizia nr.XII din 05.02.2007 și Decizia nr.LXXVII din 05 noiembrie 2007, c, fiind vorba despre un drept afectat de termene legale suspensive, pe perioada acestor termene legale suspensive prescripția extinctiv a dreptului la acțiune al beneficiarilor dreptului la prima de vacanț a fost întrerupt. Prima de concediu, respectiv o sum egal cu salariul de baz din luna anterioar plecrii în concediu, pe lâng indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004-2006 astfel cum a fost reglementat prin dispoziția legal cuprins în art.37 alin.2 teza I din OG nr.38/2003, aprobat prin Legea nr.353/2003.
De altfel, prin Ordonanța de Urgenț nr.146 din 19 decembrie 2007, Guvernul României a optat pentru plata din oficiu a primelor de concediu (numite și prime de vacanț), în baza prevederilor din actele normative a cror aplicare a fost suspendat prin legile bugetare anuale succesive și actele normative de salarizare, în perioada 2001-2006, legiuitorul recunoscând astfel existența dreptului funcționarilor la primele de vacanț, respectiv legitimitatea și temeinicia categoriilor de cereri prin care se solicit plata acestor prime, precum și împrejurarea întreruperii cursului prescripției extinctive pe perioada suspendrii acestor drepturi bnești.
De asemenea, este corect, temeinic și legal dispoziția instanței de fond, de plat ctre intimatul reclamant a sumelor actualizate cu rata inflației la scadenț.
În aceast privinț, Curtea reține urmtoarele: actualizarea cu indicele de inflație a sumelor datorate, corect acordat de prima instanț, reprezint un mijloc de reparare a prejudiciului efectiv suferit. cu indicele de inflație contribuie la pstrarea valorii reale a obligației bnești, actualizarea acesteia la momentul plții efective, potrivit dispozițiilor art.1082 Cod civil.
Curtea reține c în mod corect a interpretat prima instanț dispozițiile legale și a soluționat acțiunea introdus de reclamant.
Pentru considerentele artate, Curtea în baza art. 312 alin.1 Cod procedura civil raportat la prevederile art. 304 pct.9 Cod procedur civil și art. 304 indice 1 Cod procedur civil urmeaz s resping recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și s mențin sentința civil atacat cu completarea motivrii din prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția General a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr.235/CA din 28.03.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercial și de contencios administrativ, pe care o menține.
Fr cheltuieli de judecat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi 01.07.2008.
Președinte, Judector, Judector,
Pentru - - - - - - -
Aflat în concediu de odihn
Semneaz
Vicepreședinte de instanț
Grefier,
Red. 21.07.2008/dact.VP 25.07.2008/2 ex
Judectori fond;
Președinte:Georgeta Beijnaru MihocJudecători:Georgeta Beijnaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
