Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 452/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 452
Ședința publică din data de 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Maria Pohoață
: - -
Grefier: - -
&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta- SRL, Comuna, județul și pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice,-, județul împotriva încheierii de suspendare din data de 12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul -.
Recursul reclamantei - SRL este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței nr. 56451/25.02.2008 și timbru judiciar de 1 leu.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată și este îndreptat împotriva încheierii de suspendare din data de 12.02.2008, iar recurenții prin intermediul cererilor de recurs solicită și judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod pr. Civ. după care,
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cererii și că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare
CURTEA
Prin încheierea din 12.02.2008 Tribunalul Buzăua dispus suspendarea acțiunii în contencios administrativ formulată de - SRL în contradictoriu cu ANAF-DGFP B, reținând că soluționarea prezentei cauze are strânsă legătură cu contestația aflată pe rolul Serviciului de Soluționare a Contestațiilor din cadrul instituției pârâte.
Prin acțiunea formulată de reclamantă se contestase raportul de inspecție fiscală din 21.09.2007 încheiat de inspectori din cadrul pârâtei, reclamanta considerând că nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Pârâta a formulat întâmpinarea arătând că pe rolul Serviciului de Soluționare a Contestațiilor din cadrul DGFP se află în curs de soluționare
contestația formulată de reclamant împotriva Raportului de inspecție fiscală din 21.09.2007
Instanța de fond dispus suspendarea soluționării cauzei având în vedere că nu soluționase contestația aflată la Serviciul de Soluționare a Contestațiilor.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs ambele părți.
Reclamantul a susținut că soluția instanței de fond este netemeinică întrucât nu a verificat precizările pârâtei cu privire la existența celeilalte cereri, aceasta doar afirmând că are cunoștință despre comunicarea deciziei de soluționare a contestației.
În continuare reclamantul a arătat că cererea care are ca obiect plângerea prealabilă obligatorie prev. de art. 7 din Legea 262/2007 nu este o chestiune prejudiciată, deoarece plângerea prealabilă nu face obiectul unei instanțe, ci doar unui organ administrativ, iar cererea care are ca obiect existența sau inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți la data pronunțării instanței a fost soluționată prin Decizia nr. 1/31.01.2008.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.
Împotriva aceleiași încheieri a declarat recurs și pârâta, criticând-o pentru că reclamantul nu a parcurs procedura plângerii prealabile înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, astfel încât a solicitat declinarea competenței în favoarea sa, argumentând cu Deciziile Curții Constituționale cu nr. 184/2007 și 382/2007.
Recurenta a arătat că doar decizia emisă după soluționarea contestației poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, iar instanța de judecată în mod greșit dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 244 pct. 1.proc. civ. având în vedere că prin decizia emisă de DGFP se dispusese suspendarea soluționării contestației până la soluționarea laturii penale.
Mai mult, instanța a fost investită să soluționeze contestația împotriva Raportului de inspecție fiscală și nu contestația împotriva deciziei emise de recurentă, recurenta apreciind că soluționarea prezentei cauzei nu depindea de soluționarea contestației pe cale administrativă.
Sesolicită admiterea recursului, admiterea excepției de necompetență materială a Tribunalului Buzău și declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea DGFP B Serviciul de Soluționare Contestații.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Recursul reclamantului va fi soluționat împreună cu recursul pârâtei având în vedere că ambele părți critică suspendarea judecății cauzei dispusă de instanță în temeiul art. 244 pct. 1 proc. civ.
Recursurile sunt întemeiate.
Reclamantul a atacat în instanță Raportul de inspecție fiscală întocmit de inspectori din cadrul pârâtei fără să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile, așa cum a solicitat pârâta prin întâmpinarea formulată și care era obligatorie potrivit
disp.art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia .
În continuarea alin. 2 al aceluiași articol arată că, prevederile alin. 1 sunt aplicabile și în cazul în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, cum este cazul în speță, respectiv disp.art. 205 alin. 1 proc. fiscală, iar partea nu a optat pentru aceasta.
Ca atare, instanța de fond trebuia să pună în discuție excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă prin întâmpinare și apoi să dispună măsurile procedurale care rezultau din dezbateri, în conformitate cu dispozițiile legale precizate anterior și cu jurisprudența.
Ca act nou recurentul-reclamant depus în recurs decizia nr. 1/2008 pronunțată de pârâtă prin Serviciul de Soluționare a Contestațiilor prin care s-a dispus, suspendarea contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând se relua la încetarea motivului care a determinat suspendarea .
Având în vedere acest act nou, precum și dispozițiile art. 214 din OG92/2003 coroborate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004 instanța de fond să pună în discuția părților admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ mai înainte de soluționarea procedurii administrativ-jurisdicționale.
Măsura dispusă de instanța de fond prin încheierea recurată este greșită pentru că au fost interpretate greșit dispozițiile art. 244 pct. 1 proc. civ. în raport de speța prezentă.
Pentru putea opera disp.art. 244 pct. 1 proc. civ., când dezlegarea pricinii atârnă, în totalitate sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți ar fi trebuit ca să existe un alt dosar pe rolul unei instanțe judecătorești cu același obiect,suspendarea cauzei în cazurile prevăzute de art. 244 proc. civ. fiind de natură să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri greșite, în raport de alte constatări făcute pe cale judecătorească sau a unor hotărâri contradictorii.
Procedura administrativă prevăzută de art. 14 proc. civală este o procedură prealabilă pronunțării unei hotărâri judecătorești, decizia organului de soluționare contestațiilor fiind suspusă controlului de legalitate al instanței.
Din acest punct de vedere recurenta B este într-o gravă confuzie procedurală întrucât nu există litispendență decât în cazul în care două sau mai multe instanțe de fond, deopotrivă competente, sunt sesizate cu aceeași cauză.
Ori, Serviciul de Soluționare a Contestațiilor nu este instanță judecătorească, ci doar un organ administrativ cu atribuții jurisdictionale.
Motivul de recurs invocat de recurenta-pârâtă referitor la necompetența instanței de fond cu consecința declinării competenței în favoarea recurentei urmează a fi respins ca nefondat.
Conform art. 158 proc. civ. când în fața instanței se invocă problema competenței aceasta este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent și să trimită cauza
instanței competente sau, după caz, organului cu activitate jurisdictională competent.
În prezenta cauză organul cu activitate jurisdictională a fost sesizat, astfel cum rezultă din decizia 1/2008, depusă de recurentul-reclamant așa încât nu este oportună declinarea competenței.
In consecință, pentru considerentele expuse anterior, recursurile se vor admite, în temeiul art. 312 proc. civ. se va casa încheierea recurată și se va trimite cauza spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să pună în discuția părților admisibilitatea acțiunii formulate de recurentul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de reclamanta - SRL, cu sediul în Comuna, județul și pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, județulBuzău, împotriva încheierii de suspendare din data de 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul -.
Casează încheierea de suspendare din data de 12 februarie 2008 și trimite cauza pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Maria Pohoață
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. MP
Dact. MC
3 ex/16.04.2008
f- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Maria Pohoață
