Contestație act administrativ fiscal. Decizia 451/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 451
Ședința publică din data de 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Maria Pohoață
: - -
Grefier: - -
&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamant- -, cu sediul în B, B-dul -, -o- P1, județul B, împotriva sentinței nr. 2726 din 19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, B,-, județul
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru de 2 lei conform chitanței nr. 35871 din 6 februarie 2008 și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta reclamantă - - prin consilier juridic, lipsind intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei, consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului conform susținerilor făcute pe larg în cererea de recurs, motivând în esență că acele cheltuieli efectuate în baza contractelor ce au avut ca obiect publicitatea în vederea promovării imaginii firmei precum si efectuarea de produse promoționale se încadrează în textele de lege care prevăd că sumele sunt integral deductibile fiscal.
Susține totodată că instanța de fond a considerat că în cauză este necesară efectuarea unei expertize de specialitate ca după întocmirea ei să se ignore total concluziile raportului de expertiză, motivarea hotărârii întemeindu-se numai pe susținerile intimatei din întâmpinare.
În consecință față de cele susținute pe larg și în motivele de recurs solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate iar pe fond solicită anularea deciziilor 82/21.12.2006 și nr. 148/28.03.2006 și raportul de inspecție fiscală nr. 868/27.03.2006 întocmite de DGFP
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 797/114/22.01.2007, reclamanta - - Bas olicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLCE B, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea deciziilor nr. 82/21.12.2006 și nr. 148/28.03.2006 și a obligațiilor fiscale stabilite suplimentar în cuantum de 127.685 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar în sumă de 49.503 lei, dobânzi aferente în cuantum de 16.776 lei penalităților de întârziere în sumă de 3.711 lei si TVA în sumă de 40.988 lei,dobânzi de întârziere aferente în cuantum de 14.012 lei și a penalităților de întârziere aferente în sumă de 2.695 lei.
In motivarea acțiunii, cu privire la impozitul pe profit suplimentar, reclamanta a susținut că, suma de 8.000 lei, reprezentând contravaloare servicii reparații de mobilier conform facturilor fiscale emise de - - reprezintă cheltuială deductibilă, conform instrucțiunilor 9.14, art.9 alin.7 lit.s din HG 859/2002.
În ceea ce privește suma totală 12.000 lei, reprezentând contravaloare închiriere "" din B, reclamanta a arătat că, reprezintă cheltuială deductibilă fiscal, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.414/2002, art.9 alin.l pct.9.1din HG nr.859/2002. Aceasta întrucât reclamanta are ca obiect principal de activitate închirierea și subînchirierea de bunuri imobiliare proprii sau închiriate, și în consecință, în mod greșit organul de control a reținut că scopul închirierii a fost cazarea membrilor consiliului de administrație și a salariaților.
In ceea ce privește sumă de 44.220 lei, reprezentând servicii de consultanță prestate de - INTERNATIONAL, reclamanta consideră că nu este o cheltuială făcută în favoarea acționarilor sau asociațiilor, respectiv o cheltuială nedeductibilă atâta timp cât prestatorul nu a fost niciodată acționar sau asociat la - -.
Referitor la suma de 37.000 lei, reprezentând servicii de consultanță prestate de - - în baza contractului încheiat, reclamanta a susținut că reprezintă cheltuială deductibilă fiscal în conformitate cu art.21 lit. m pct. 48 din HG nr. 44/2004.
A mai susținut reclamanta că suma de 40.000 lei contravaloare servicii prestate în baza contractelor de publicitate încheiate cu - și - MEDIA GRUP S, reprezintă o cheltuială deductibilă fiscal conform dispoziției art.21 alin.2 lit.d din Legea nr.571/2003.
Reclamanta a apreciat că, și suma de 68.104,37 lei contravaloare obiecte de inventar, este deductibilă fiscal, întrucât predarea bunurilor către - . a fost confirmată prin procesul verbal de predare- primire, iar avizul de expediție nu este obligatoriu în situația întocmirii facturii.
Privitor la TVA stabilit suplimentar, reclamanta a susținut că, în raport de motivele expuse în ceea ce privește impozitul pe profit stabilit suplimentar, și TVA-ul aferent operațiunilor respective este deductibil.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că decizia nr.82/21.12.2006 și decizia de impunere nr. 148/28.03.2006 sunt temeinice și legale întrucât conform dispozițiilor Legii nr. 414/2002, art.9 alin.7 lit.s din HG nr.859/2002, reclamanta avea obligația de a justifica înregistrarea cheltuielilor cu reparații mobilier în sumă de 8.000 lei.
Referitor la suma de 12.000 lei, pârâta a considerat ca închirierea "" din B, a avut ca scop cazarea membrilor consiliului de administrație si a salariaților reclamantei, iar factura nr.-/06.08.2003 emisă de - - B, nu reprezintă un document justificativ de deducere.
In ceea ce privește sumele de 44.220 lei și 37.000 lei, reprezentând cheltuieli de consultanță, pârâta a susținut că, reclamanta nu a prezenta documente justificative care să ateste prestarea efectiva a consultanței astfel că au fost încălcate dispozițiile art.9 alin.7 lit.s din Legea nr.414/2002, art.21 lit.m din Legea nr.571/2003, art.51, 52, 55 din OG nr.92/2003, art.9 lit.s, pct.9-14 din HG nr.859/2002, art.21 alin.4 lit.e, pct.43 HG nr.44/2004.
Referitor la suma de 40.000 lei, pârâta a susținut că, la cele două contracte de publicitate încheiate cu - și - MEDIA GRUP S, au fost prezentate două rapoarte înregistrate sub același nr.865/01.10.2004, iar înregistrarea în evidența contabilă a cheltuielilor nu a avut la baza documente justificative din care să reiasă prestarea efectivă a serviciilor conform dispozițiilor Legii nr.571/2003, art.21 alin.4 lit.e pct.43 din HG 44/2004.
Privitor la suma de 68.104,37 lei reprezentând cheltuieli privind obiectele de inventar pârâta a susținut că reclamanta nu a prezentat documente justificative privind expedierea mobilierului hotelier dat în folosință - . - S, conform HG 831/1997.
Cu referire la TVA suplimentar calculat, pârâta a susținut că reclamanta a înregistrat depășiri la cheltuielile de protocol peste limita legală în sumă de 6.702 lei, că pentru cheltuielile nedeductibile precizate în sumă totală de 209.024 lei a fost calculat TVA suplimentar în sumă de 39.715 lei, cu majorări de întârziere și penalități de întârziere.
Prin sentința nr. 2726 din 19 decembrie 2007 Tribunalul Buzăua respins acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu Direcția generală a Finanțelor publice
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că actele emise de parata sunt legale și temeinice, urmând a fi respinsă acțiunea formulată de reclamantă, având în vedere că suma de 8.000 lei reprezentând servicii de reparații mobilier, înregistrată în evidența contabilă a reclamantei drept cheltuială deductibilă nu este legală întrucât nu are la baza documente justificative. În acest sens reclamanta nu a justificat înregistrarea cheltuielilor conform dispoziției art.9 alin.7 lit.s din HG nr. 859/2002, pentru aprobare Instrucțiuni privind metodologia de calcul a impozitului pe profit, în sensul că nu a dovedit că lucrările au fost executate în baza documentelor justificative, respectiv: existența unui contract scris, situații de lucrări, proces verbal de recepție, rapoarte de lucrări, studii de fezabilitate, ci a justificat deductibilitatea cheltuielilor în baza a doua facturi fiscale nr.-/19.09.2003 și nr.-/08.10.2003 emise de - -
Referitor la suma de 12.000 lei, înregistrată cu titlu de contravaloare închiriere "" din B, tribunalul reține că, în mod nelegal a fost considerabilă deductibila fiscal de către reclamanta.
S-a mai constatat că reclamanta a încheiat contractul de închiriere fără număr de înregistrare la 01.07.2003 (78-79), cu obiect asigurarea de către locatorul - - a folosirii "" de către a locatarul - -, în schimbul chiriei de 3.000 (30.000.000 ROL) lei plus cota legală de TVA/lună, pe perioada 01.07.2003-31.10.2003.
Potrivit raportului de control (48), s-a reținut că, scopul închirierii 1-a constituit cazarea membrilor Consiliului de Administrație și salariaților - -, iar factura -/06.08.2003 emisă pentru suma de 3.000 lei nu reprezintă document justificativ de deducere atâta timp cât aceasta a fost prezentată în copie xerox. Reclamanta nu a făcut dovada cazării salariaților în perioada iulie-octombrie 2003, cu documente justificative, respectiv: ordinele de serviciu, delegații, astfel cum prevede dispoziția art.9 alin.7, pct.9.7 din HG 859/2002.
De asemenea s-a constatat că, președintele Consiliului de Administrație și alți doi membri ce au fost cazați în respectiva, nu au calitatea de salariați.
Ca atare s-a apreciat ca realizarea numai a unor venituri de 300 lei din cazarea altor persoane denota nelegalitatea cheltuielilor cu chiria in cuantum de 12.000 lei.
Referitor la sumele de 44.220 lei,respectiv 37.000 lei reprezentand servicii de consultanta,instanța de fond a retinut ca nu pot fi calificate ca cheltuieli deductibile deoarece pe de o parte societatile care au prestat aceste servicii nu au facut dovada executării obligațiilor iar plățile realizate de reclamanta in acest scop numai in baza unor facturi fiscale nu reprezintă documente calificate ca justificative.
Nici suma de 40.000 lei reprezentând c/valoare servicii prestate in baza a doua contracte de publicitate si respectiv 68.104,37 lei c/valoare obiecte de inventar inchiriate nu este deductibila fiscal deoarece nu s-a dovedit de cei doi prestatori ai contractelor de publicitate ca si-au îndeplinit obligațiile,si respectiv societatea reclamanta nu are ca obiect de activitate închirierea de bunuri mobile.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamanta - -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând modificarea in tot a acesteia si pe fond admiterea acțiunii asa cum a fost formulata
Cu privire la suma de 8.000 lei reprezentând servicii de reparații de mobilier, instanța de fond, sustine recurenta a apreciat gresit ca nu este cheltuială deductibila. deoarece nu s-a dovedit că lucrările au fost executate în baza unui contract scris.
Apreciaza că înregistrarea a fost corectă și în conformitate cu prevederile legale în materie respectiv art 9.14 ale art 9 alin 7 lit s din HG 859/2002 în speță, serviciul prestat de către - -, respectiv reparații mobilier îndeplinește întocmai condițiile de excepții si anume au caracter ocazional și are ca obiect repararea unor active. Pentru astfel de servicii ocazionale,facturile emise reprezintă in mod necesar si suficient,arata recurenta documente justificative.
Referitor la suma de 12.000 lei, reprezentând contravaloare închiriere "" din B, instanța de fond a reținut de asemenea eronat ca in cauza sunt incidente dispozitiile art 9 alin 7 pct 9.7 din HG 859/2002, deoarece scopul acestui contract, a fost subînchirierea bunului ce a făcut obiectul contractului de închiriere în vederea obținerii de venituri superioare cheltuielilor cu chiria. Astfel,sustine recurenta aplicabile sunt dispoz art 21(1) din Codul Fiscal si art 9 alin 1 pct 9.1 din HG 859/2002.
In cauza mai arata recurenta nu are importanta ca veniturile obtinute din inchiriere au fost inferioare cheltuielilor cu chiria.Factura in cauza a fost prezentata in copie deoarece cea originala a fost distrusa in cadrul uni incendiu care a avut loc la sediul societatii.
Referitor la suma de 44.220 lei reprezentând cheltuieli de consultanță în baza contractelor de consultanță încheiate de - Internațional, susține că si aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal întrucât serviciile au fost prestate pe bază de contract și au fost respectate cerințele reglementărilor legale in vigoare la data derulării contractului, respectiv ale Legii 414/2002 si HG 44/2004.
Suma de 37.000 lei reprezentând cheltuieli în baza contractelor de consultanță încheiate de societatea reclamantă cu - - și această sumă o consideră deductibilă fiscal, deoarece toate cerințele legale privind deductibilitatea cheltuielilor in cauză au fost îndeplinite în sensul că serviciile au fost executate pe bază de contract, și au fost efectiv prestate si justificate prin rapoarte de lucru. mai mult decât atât nici - - nu este și nu fost acționar la - - pentru a putea fi considerate cheltuieli făcute în favoarea participanților.
Reținerile instanței de fond mai susține recurenta sunt greșite si in ceea ce privește neîncadrarea in cheltuiala deductibila a sumei de 40.000 lei reprezentând c/valoarea unor servicii de publicitate si a sumei de 68.104,37 lei c/v obiecte de inventar închiriate.
Cheltuielile cu reclama si publicitatea in scopul popularizării firmei sunt deductibile fiscal conf art 21 alin 2 lit d din Legea 571/2003.
Referitor la închirierea obiectelor de inventar,societatea are o asemenea prevedere in obiectul sau de activitate la cap II lit d.
Mai susține recurenta că deși instanța de fond a considerat din oficiu că în cauză este necesară efectuarea unei expertize de specialitate, instanța de fond si-a întemeiat hotărârea numai pe susținerile intimatei fara a ține cont de raportul de expertiza judiciară întocmit.
Solicită față de cele susținute admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond anularea deciziilor 82/21.12.2006 si nr. 148/28.03.2006 precum si a raportului de inspecție fiscală nr. 868/27.03.2006 cu exonerarea de plata obligațiilor fiscale stabilite suplimentar prin aceasta.
Curtea analizând sentința pronunțata de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurenta, având in vedere actele dosarului si dispozițiile legale in materie constata ca recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Se retine ca urmare a controlului efectuat de parata DGFP B privind activitatea recurentei pe perioada 01.11.2002-30.10.2005 a fost întocmit raportul de inspecție fiscala înregistrat sub nr 86/27.03.2006 si decizia de impunere nr 148/28.03.2006,prin care s-a stabilit in sarcina societății obligații fiscale suplimentare respectiv impozit pe profit si TVA la care se adăuga dobânzile si penalitățile aferente.
Obligațiile fiscale suplimentare au rezultat din greșita includere la cheltuieli deductibile a unor sume care au micșorat baza de impozitare aferenta.
Susținerile recurentei referitoare la faptul ca sumele exemplificate atât in acțiune cat si in motivele de recurs intra in categoria de cheltuieli deductibile sunt nefondate.
Astfel s-a reținut corect de instanța de fond ca suma de 8.000 lei nu poate fi considrata cheltuiala deductibila deoarece nu a fost dovedita cu documente justificative.
Suma reprezintă servicii de reparații mobilier,dar recurenta nu a dovedit ca lucrările au fost executate in baza unor documente pe care art 9 alin 7 lit s din HG 859/2002 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind metodologia de calcul a impozitului pe profit,le considera justificative respectiv: existenta unui contract scris, situații de lucrări, proces verbal de recepție, rapoarte de lucrări, studii de fezabilitate.
Recurenta a justificat executarea lucrărilor numai pe baza a doua facturi fiscale emise de - -, documente insuficiente pentru ca cheltuiala sa fie deductibila si sa la diminuarea bazei de impozitare.
Critica recurentei referitoare la încadrarea in cheltuiala deductibila a sumei de 12.000 lei de asemenea este nefondata.
Suma reprezintă c/valoare chirie plutită de recurenta - -,ca urmare a închirierii pe perioada 01.07.2003-31.10.2003 a " " din B.
S-a reținut prin raportul de control ca scopul închirierii l-a constituit cazarea membrilor Consiliului de Administrație si al salariaților - situație necontestata de recurenta.
Suma insa in mod legal nu a fost considerata deductibila deoarece factura cu care a plătit suma prezentata in copie nu poate fi considerata document justificativ de deducere,întrucât nu a fost însoțita si de alte documente,respectiv ordine de serviciu,delegații așa cum se prevede in dispoz. art 9 alin 7 pct 9.7 din HG 859/2002.
Susținerile recurentei, ca nu are importanta ca veniturile reprezentate din chirie au fost inferioare cheltuielilor sunt nefondate deoarece potrivit art 9.1 din HG 859/2002 cheltuielile sunt deductibile numai daca sunt efectuate in scopul realizării veniturilor,ceea ce nu se regăsește in susținerile recurentei.
Corect s-a stabilit de instanța de fond ca nici suma de 44.220 lei nu poate fi cheltuiala deductibila deoarece nu a fost dovedita cu documente justificative si nu s-a făcut dovada ca prestatorii, societățile cu care au fost încheiate contracte de consultanta si-au îndeplinit obligațiile atâta timp cat nu s-a făcut dovada realizării unor proiecte, a unor studii,recomandai, informații.
Plata prestațiilor numai in baza unor facturi fiscale emise de prestatori, încalcă dispozițiile art 9 alin 7 lit s din Legea 414/2002 in vigoare la data derulării contractelor, care prevede ca pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management,consultanta,asistenta. trebuie sa se facă dovada prestării efective a acestora,prin prezentare de proiecte si studii așa cum s-a arătat mai înainte,dovezi pe care recurenta nu le-a prezentat.
Nici critica referitoare la deducerea sumei de 40.000 lei reprezentând c/valoare servicii de publicitate,nu este întemeiata.
Recurenta a încheiat doua contracte de publicitate cu - si - MEDIA GRUP S,dar nu a facut nici o dovada ca plata a fost făcuta urmare executării prestațiilor de către cele doua societăți contractante.
Referitor la suma de 68.104,37 lei reprezentând c/valoarea inchirierii obiecte de inventar,de asemeni critica este nelegala deoarece nu s-a făcut dovada ca societatea recurenta are in obiectul sau de activitate închirierea de bunuri mobile. Prevederea din actul constitutiv -cap II lit d invocata de recurenta nu justifica încheierea de către aceasta de contracte având ca obiect închirierea de bunuri mobile,prevederea cuprinde in mod expres ca societatea are in obiectul de activitate închirierea de bunuri imobile.
la efectuarea altor activității decât cele cuprinse in obiectul de activitate,este una nelegala,iar cheltuielile efectuate in acest scop nu pot fi socotite deductibile fiscal.
Nici ultima critica referitoare la faptul ca instanța de fond la pronunțarea soluției nu a avut in vedere expertiza efectuata in cauza nu este întemeiata.
Expertiza, reprezintă o proba a dosarului pe care instanța o poate administra când, așa cum prevăd dispoz art 201 sunt necesare lămurirea unor împrejurări de fapt.
. expertizei, nu obliga instanța a tine seama la pronunțarea soluției de concluziile exprimate de expert. Expertiza având aceiași valoare probanta ca orice dovada si care poate fi înlăturata de instanța, așa cum justificat a procedat instanța de fond.
Instanța de fond si-a bazat concluziile pe toate probele administrate in cauza, situație care rezulta din considerentele sentinței recurate.
de toate considerentele arătate, Curtea in raport cu dispoz. art. 312 alin 1.Pr.Civ va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, sentința instanței de fond fiind una legala si temeinica.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamant- -, cu sediul în B, B-dul -, -o- P1, județul B, împotriva sentinței nr. 2726 din 19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Maria Pohoață
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /2 ex./16.04.2008
f- al Tribunalului Buzău
jud fond
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Maria Pohoață
