Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 480/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 480

Ședința publică de la 08 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac

JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea

JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara

Grefier

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.129/CF din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat - pentru intimata - contestatoare -, care depune la dosar delegație, lipsă fiind reprezentantul recurentei - pârâte.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat -, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, întrucât consideră că nu există motive de nelegalitate. În continuare, arată că - a formulat contestație împotriva deciziei de impunere deoarece a considerat că nu datorează în situația de față nici o sumă de bani. Susține că art.771al.3 Cod fiscal arată în mod clar că acest impozit se datorează atunci când este vorba de o moștenire și se face transferul de proprietate de la defunct la moștenitor, în cauză nefiind vorba de un transfer de proprietate întrucât

- este ea însăși proprietara acestui teren încă din anul 1997 când prin act autentic s-a făcut transferul de proprietate. Prin sentința de ieșire din indiviziunea s-a stabilit doar amplasamentul terenului și consideră că nu se poate pretinde că - ar fi devenit proprietară prin această sentință.

În concluzie, avocat -, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.

S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursului de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Neamț reclamanta -, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Nas olicitat admiterea contestației și anularea deciziei 37/23 ianuarie 2008 emisă de pârâtă și a deciziei de impunere 76616/30 octombrie 2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului P

În motivarea cererii reclamanta arată că este proprietara suprafeței de 360 în baza contractului de vânzare - cumpărare 60/30 ianuarie 1997, iar prin sentința civilă 4415/29 noiembrie 2006 i-a fost atribuită această suprafață ca urmare a partajului judiciar realizat cu fostul său soț. Susține reclamanta că prin acest partaj, nu s-a realizat un transfer de proprietate și astfel nu îi sunt incidente dispozițiile art. 77 din Codul fiscal, privind impozitul pe transferurile de proprietate.

Prin întâmpinare pârâta arată că urmarea ieșirii din indiviziune i-a fost atribuită suprafața de 360 pentru care organul fiscal i-a stabilit un impozit pentru venituri realizate prin transferuri de proprietate în cuantum de 2.628 conform art. 771Cod fiscal.

Se susține că reclamantei îi sunt aplicabile și dispozițiile art. 1512din Normele metodologice și concluzionează că actul de partaj este supus impozitării și în mod legal i s-a stabilit în sarcina sa obligația fiscală contestată.

Prin sentința civilă 129/CF/17 noiembrie 2008 instanța de fond a admis acțiunea și anulat decizia de impunere 76616/2007 și decizia 37/23 ianuarie 2008 prin care s-a respins contestația reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că decizia de impunere a fost emisă în baza art. 771din Codul fiscal ca urmare a transferului proprietății imobiliare or, prin ieșirea din indiviziune nu a operat un transfer de proprietate nici în și nici din patrimoniul reclamantei, hotărârea de expedient prin care s-a luat act de învoiala părților având caracter declarativ, transferul de proprietate realizându-se când cei doi coindivizari au devenit proprietari.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta care arată că, potrivit art. 771Cod fiscal, la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia prin acte juridice între vii se datorează impozit, iar în aplicarea acestui text de lege prin art. 1522din Normele Metodologice se prevede că actul de partaj voluntar sau judiciar și actul de schimb sunt supuse impozitării, data dobândirii imobilelor fiind data la care fiecare coproprietar dobândit proprietatea. Se concluzionează de către recurentă că actul de partaj judiciar este supus impozitării chiar dacă nu reprezintă un transfer de proprietate. Se afirmă de asemenea că motivarea hotărârii recurente este irelevantă față de dispozițiile exprese ale normelor legale și că, în jurisprudență, partajul este diferit ca operațiunea prin care proprietarii, în scopul de ași îndividualiza drepturile, înlocuiesc părțile indivize prin părți distincte compuse din bunuri determinate.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Curtea, verificând cu respectarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă sentința recurată, constată nefondat recursul pentru considerentele următoare:

În fapt intimata a dobândit în timpul căsătoriei cota de 1/2 din suprafața de 720 teren situat în municipiul P neamț,-. Prin sentința civilă 4415/29 noiembrie 2006 s-a dispus încetarea stării de devălmășie dintre intimată și fostul soț, cota de 1/2 revenindu- acesteia.

Cealaltă cotă de 1/2 din aceiași suprafață fiind proprietatea numitei (fila 8 dosar fond).

Prin sentința civilă 2679/21 iunie 2007 s- sistat starea de indiviziune dintre cele două proprietare cu cotele ideale de 1/2, intimatei fiindu-i atribuit lotul în suprafață de 360 pentru care i-a fost calculat impozitul prin decizia de impunere contestată (fila 8).

Cap. 81din Codul fiscal (art. 771- 773), în formă în vigoare la data pronunțării sentinței de partaj, consacră reguli privind impozitarea veniturilor obținute din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal.

Prin transfer, potrivit art. 7 pct. 32 din Codul fiscal, se înțelege orice vânzare, cesiune sau înstrăinare a dreptului de proprietate, precum și schimbul unui drept de proprietate cu servicii ori cu un alt drept de proprietate.

Art. 771din Codul fiscal definește venitul din transferul proprietăților imobiliare iar prin alin. 1 reglementează obligația de plată a impozitelor la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia prin acte juridice între vii.

Cu titlu de excepție de la regula prevăzut de alin. l, în alin. 3 al aceluiași articol este consacrată obligația de plată a impozitului pentru transmiterea proprietății cu titlu de moștenitor.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 771Cod fiscal, ținând seama și de definirea termenilor realizată prin art. 7 pct. 32 din același act normativ, rezultă că pentru ieșirea din indiviziune coproprietarilor care au dobândit dreptul de proprietate într-o altă modalitate decât cu titlu de moștenire dispozițiile art. 771Cod fiscal nu sunt incidente la data ieșirii din indiviziune când se individualizează bunul asupra căruia fostul coproprietar avea doar o cotă ideală ci, eventual, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, la data când a avut loc transferul de proprietate în patrimoniul coproprietarilor.

Este adevărat că aplicarea dispozițiilor art. 771Cod fiscal a fost detaliată prin Norme metodologice care însă trebuie interpretate în concordanță cu dispozițiile Codului fiscal, act normativ cu forță juridică superioară.

Astfel prin pct. 1512din Norme este definit transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, definiția realizată prin Norme referindu-se, ca și legea, laînstrăinareaprin acte juridice între vii a dreptului de proprietate, însă prin ieșirea din indiviziune nu se realizează o înstrăinare dreptului de proprietate ci doar o individualizare a bunului în materialitatea sa, care corespunde cotei ideale a coproprietarului.

Este adevărat că prin HG1861/2006 au fost completate Normele metodologice referitor la definirea unor termene și la stabilirea valorii masei de partaj.

Astfel, potrivit art. 1512pct. i s-a prevăzut că actul de partaj - voluntar sau judiciar este supus impozitării, însă această dispoziție invocată de recurentă nu constituie reglementare primară ci a normă emisă în vederea executării legii și astfel trebuie interpretată în concordanță cu dispozițiile Codului fiscal.

Cum prin alin. 3 al art. 771din Codul fiscal stabilește obligația de plată a impozitului și pentru situația transmiterii dreptului de proprietate cu titlu de moștenire, iar împărțirea succesiunii se realizează, de regulă, pe calea partajului voluntar sau judiciar (art. 728 Cod civil) dispozițiile art. 1512pct. i și 1515din Normele metodologice trebuie interpretate în sensul că acestea se referă doar la partajul prin care se împarte succesiunea.

În lipsa unor dispoziții exprese consacrate prin lege privind impozitarea bunurilor individualizate pe calea partajului și cu privire la care dreptului de proprietate s-a transmis într-un alt mod decât moștenirea, interpretarea dată de pârâtă dispozițiilor art. 1512și 1515din Normele metodologice este contrară legii, actul de partaj judiciar, în altă situație decât în aceea prevăzută de art. 771alin. 3 Cod fiscal, nefiind supus impozitării.

În consecință, față de considerentele ce preced, hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, Curtea urmând să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ - fiscal declarat de recurenta - pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N,împotriva sentinței civile nr.129/CF din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - contestatoare .

Obligă recurenta să plătească suma de 600 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi08 mai 2009.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

GREFIER,

Red.

red.

Tehnored. 2 ex.

14 mai 2009

Președinte:Maria Violeta Chiriac
Judecători:Maria Violeta Chiriac, Vasilică Pintea, Lăcrămioara

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 480/2009. Curtea de Apel Bacau