Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 479/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 479
Ședința publică de la 08 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul - pârât CONSILIUL JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.5/CA din 08 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la nr- reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din Consiliul Județean N în numele și pentru membrii de sindicat nominalizați în anexă au chemat în judecată pârâtul Consiliul Județean N solicitând obligarea pârâtului la plata sumelor de bani reprezentând sporul de loialitate începând cu 01.02.2008, sume indexate cu valoarea indicilor de inflație.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că au calitatea de funcționari publici în cadrul Consiliului Județean Acordul/Contractul colectiv de muncă prevede în favoarea salariaților dreptul la un spor de loialitate lunar în funcție de vechimea în cadrul instituției. Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Unitate îndeplinește toate condițiile de legalitate impuse de prevederile Legii nr. 130/1996, Legea Contractului colectiv de muncă, fiind înregistrat la Direcția de Muncă, Familie și Egalitate de Șanse N sub nr. 7/31.01.2008. Mai mult decât atât, prin Hotărârea nr. 8 din 31.01.2008 a Consiliului Județean N, prezentul Contract colectiv de muncă la nivel de unitate a fost aprobat, având avizele Direcției Juridice, Direcției generale buget - finanțe, precum și rapoartele de avizare ale comisiilor de specialitate. Față de prevederile art. 11, alin. 1, Legea nr. 130/1996 care stipulează că, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel, precum și art. 30, Legea nr. 130/1996 care impune obligativitatea executării contractului colectiv de muncă, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta, solicită obligarea pârâtei la acordarea sporului de fidelitate. De asemenea, art. 236 Codul muncii prevede că "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților", fiind obligatorie executarea întocmai a clauzelor stipulate în contract.
În apărările formulate pârâtul Consiliul Județean Nad epus întâmpinare arătând că nr. 8/2008 nu a fost atacată de prefect și că în conformitate cu art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
În dovedire au fost depus înscrisuri: Hotărârea nr. 8/31.01.2008, cu Anexa conținând acordul/contractul colectiv de muncă și dovada calității de funcționar public a reclamanților, respectiv actele de numire a acestora în funcțiile publice.
Prin sentința civilă nr. 5/CA din 08 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de Sindicatul Liber al Salariaților din Consiliul Județean N în numele și pentru reclamanții funcționari publici membri de sindicat din cadrul aparatului administrativ al Consiliului Județean N în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean N, și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților sumele de bani reprezentând sporul de loialitate prevăzut de art. 16 alin. 5 din Acordul/Contractul colectiv de muncă anexă la. nr. 8 din 31.01.2008 emisă de pârât, începând cu 01.02.2008, sume ce se vor actualiza în raport cu indicele de inflație la data plății.
Instanța reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în aparatul administrativ al Consiliului Județean Potrivit art. 16 (5) din acordul/contractul colectiv de muncă, salariații beneficiază de un spor de loialitate în funcție de vechimea în cadrul instituției. Actul administrativ normativ - acordul/contractul colectiv de muncă este obligatoriu și în vigoare, nefiind alocat la instanța de contencios administrativ de Prefect. Având în vedere caracterul obligatoriu al clauzelor contractuale, obligativitate ce decurge din prevederile art. 130 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 și art. 969 Cod civil, instanța a admis acțiunea.
Împotriva sentinței nr. 5/08 ianuarie 2009 a formulat recurs Consiliul Județean N apreciind sentința recurată ca fiind nelegală. Astfel, se arată că instanța de fond nu a analizat legalitatea sporului de loialitate, limitându-se reține doar efectele obligatorii ale contractului colectiv de muncă.
Se arată că sporul de loialitate nu este prevăzut în nici un act normativ care reglementează salarizarea funcționarilor publici din administrația publică locală.
Prin întâmpinare Sindicatul Liber al Salariaților din Consiliul județean neamț a solicitat respingerea recursului, arătând că instanța de fond a apreciat că prevederile contractului colectiv de muncă respectă dispozițiile legale în domeniu, și în mod corect a obligat la executarea contractului. se mai arată că negocierea salariilor este o consecință a principiului constituțional consacrat de art. 41 al. 5 din Constituție.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din perspectiva art. 3041Cod procedură civilă această instanță apreciază că este fondat, urmând a-l admite pentru considerentele ce urmează:
Prin motivele de recurs se invocă practic, pe cale de excepție nulitatea acordului colectiv de muncă, recurenta apreciind că acest acord reținut de instanța de fond ca izvor al obligației ce îi incumbă conține o clauză nelegală. Pornind de la dispozițiile art. 2 din decretul 167/1958 potrivit căruia nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție, instanța urmează a analiza pe cale incidentală legalitatea acordului colectiv de muncă.
În fapt se reține că prin acordul colectiv de muncă încheiat între părți la data de 31 ianuarie 2008 s-a prevăzut la art. 16 al. 5 că reclamanții intimați, în calitate de funcționari publici să beneficieze de un spor de loialitate lunar, în funcție de vechimea din cadrul instituției. se reține că prin același acord la al. 4 s-a prevăzut și dreptul de a beneficia de sporul de vechime.
Curtea apreciază că prevederea înserată la art. 16 al. 5 este nulă, fiind contrară legii, respectiv dispozițiilor Legii 188/1999. Astfel, în materia salarizării funcționarilor publici, pe anul 2008 sunt aplicabile dispozițiile Legii 188/1999. Este adevărat că potrivit art. 72 din actul normativ menționat autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele funcționarilor publici, însă aceste acorduri pot cuprindenumaimăsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționare profesională. Enumerarea măsurilor prevăzute la art. 72 este limitativă, concluzie care se desprinde tocmai din înserarea sintagmei"pot cuprinde numai".Prin urmare, sub un prim aspect, Curtea reține că art. 16 al. 5 din acordul de muncă nu reprezintă o măsură din cele enumerate expres la art. 72 sporul de loialitate neputând fi cuprins în acordul încheiat între părți.
Pe de altă parte, potrivit art. 31 din Legea 188/1999 pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici are dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Din analiza acestui text, rezultă că funcționarii publici nu beneficiază de spor de loialitate. De altfel, având în vedere că părțile au prevăzut drept criteriu pentru acordarea sporului de loialitate vechimea în cadrul instituției ( 0 - 1 an - 380 lei; 1 - 3 ani - 480 lei; 3 - 5 ani - 600 lei, peste 5 ani - 750 lei), sporul reglementat de art. 16 al. 5 are natura unui spor de vechime. Cum însă sporul de vechime (reglementat de art. 31 din Legea 188/1999) a fost prevăzut în acord la art. 16 al. 4, funcționarii publici ar urma să primească pentru vechime două sporuri.
Așadar, nici Legea 188/1999 și nici reglementările speciale - (OUG 92/2004, OG2/2006) nu au prevăzut sporul de loialitate ca un drept salarial.
De altfel, la al. 2 al art. 31 legiuitorul prevăzut că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, consacrând astfel principiul legalității.
În materia drepturilor salariale, ale funcționarilor publici, instanța de contencios este ținută a verifica legalitatea acordurilor încheiate de autoritățile publice, neputând aplica de plano principiul obligativității efectelor contractului prevăzut de art. 969 Cod civil. A da eficiență art. 969 cod civil și a obliga autoritățile la plata unor drepturi salariale neprevăzute de lege dar prevăzute într-un acord încheiat cu încălcarea legii, ar însemna a se ajunge la situația absurdă când funcționarii ar putea însera orice spor (ale altor categorii de salariați) în acordurile încheiate, iar instanța ar valida astfel acte juridice contrare legii. Ori, acordarea unui spor neprevăzut de legiuitor funcționarilor publici ar reprezenta ca instanța depășindu-și competența să se substituie puterii legislative, încălcând astfel principiul constituțional al separării puterilor în stat. Cum modificarea sau completarea normelor juridice constituie atribuții exclusive ale Parlamentului, care potrivit art. 61 din Constituție este unica autoritate legiuitoare a țării", obligând la plata sporului de loialitate, în temeiul unui act juridic încheiat de părți cu încălcarea Legii 188/1999, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.
Apărările intimatei nu pot fi reținute, nefiind fundamentate juridic. Astfel, se arată că acordul în discuție a fost încheiat în urma negocierilor prevăzute de Legea 130/1996, însă Curtea reținut ca obiect al negocierilor materializate în încheierea acordului nu pot fi decât măsurile enumerate la art. 72 din Legea 188/1999, drepturile salariale ale funcționarilor publici neputând face obiectul negocierilor, cât timp această categorie nu poate beneficia decât de drepturile acordate de lege.
În ce privește incidența dispozițiilor din Codul muncii se reține că potrivit art. 117 din legea 188/1999 dispozițiile din legea funcționarilor publici se completează cu prevederile legislative numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcționarilor publici.
Prin urmare, acceptarea posibilității negocierii unui spor neprevăzut de lege este contrară legislației specifice funcționarilor publici.
De altfel, scopul urmărit de legiuitor prin dispozițiile art. 31 din Legea 188/1999 a fost acela de a se crea un sistem unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
A accepta că organizațiile sindicale ale funcționarilor publici ar avea posibilitatea de a negocia drepturile salariale prevăzute de lege ar însemna lipsi de conținut dispozițiile Legii 188/1999, a înfrânge ordinea juridică, a se ajunge ca sistemul de salarizare, bugetul alocat cheltuielilor cu salariile să fie realizat prin acorduri/contracte de muncă.
De remarcat este atitudinea procesuală a pârâtului în fața instanței de fond.
Astfel, prin întâmpinare, Consiliul Județean a solicitat admiterea acțiunii, apreciind că executarea acordului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți. Față de această poziție procesuală instanța de fond era ținută a examina legitimitatea interesului reclamantului precum și cauza acțiunii dedusă judecății atâta timp cât nu se releva invocarea unui drept litigios, contencios.
În realitate, în fața instanței de fond părțile au urmărit ca instanța să valideze un act juridic nelegal pentru ca ulterior ordonatorul de credite să poată efectua plățile în temeiul unei hotărâri judecătorești.
Curtea apreciază că instanța de fond investită cu o acțiune în executarea unui contract este ținută a verifica legalitatea clauzelor contractuale. Invocarea dispozițiilor art. 969 Cod civil, nu acoperă nulitatea actelor juridice ce conțin clauze abuzive, nelegale.
De altfel, rolul instanței este de a aplica dispozițiile legale și nu de a crea norme juridice, de a extinde aplicarea unor dispoziții legale la alte categorii de salariați decât cele reglementate de lege, de a acorda alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege.
Pentru cele ce preced, apreciind ca fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cu art. 304 pct. 6, în baza art. 312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ declarat de recurentul - pârâtCONSILIUL JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.5/CA din 08 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN CADRUL CONSILIULUI JUDEȚEAN
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea, ca
nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 mai 2009.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Red.
Tehnored. 3 ex.
27 mai 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Vasilică Pintea, Lăcrămioara
