Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 481/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 481
Ședința publică de la 08 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta - reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr.671 din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, având ca obiect litigii Curtea de Conturi (Legea nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimata - pârâtă -, avocat pentru intimatul -, intimatul - și consilier juridic - pentru intimata - în Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului B prin Primarul municipiului B, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru intimatul -, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. În continuare, consideră că nu sunt întrunite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în sensul că nu există prejudiciu, nici existența unei fapte ilicite și nici raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. De asemenea, lipsește și elementul de vinovăție întrucât respectarea hotărârilor judecătorești într-un stat de drept este obligatorie și nu depinde de liberul arbitru al unor organe de control.
Intimatul -, având cuvântul, susține că răspunderea civilă delictuală este instituită de art.998 și 999 Cod procedură civilă și trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să existe un prejudiciu, existența unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul. Consideră că nici una din aceste condiții nu a fost îndeplinită. Cu privire la Acordul Colectiv de Muncă cât și a Contractului Colectiv de Muncă acestea au fost verificate și înregistrate de Consideră că în situația în care această instituție ar fi avut obiecțiuni cu privire la legalitatea cauzelor nu ar mai fi procedat la înregistrarea acestor acte în registrul unic de contracte colective.
În concluzie, intimatul -, solicită respingerea recursului, ca netemeinic și nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. În sprijinul celor solicitate depune la dosar concluzii scrise.
În timpul dezbaterilor, se prezintă în instanță avocat pentru intimații - pârâți - și care depune la dosar delegație și solicită respingerea recursului, ca nefondat. Intimata - pârâtă - prezentă în instanță depune concluzii scrise.
Consilier juridic - pentru intimata -, față de apărările formulate, consideră că acest recurs este un recurs formal și solicită respingerea acestuia, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. În sprijinul celor solicitate depune la dosar concluzii scrise.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 35/02.09.2008 pct. 2 a Curții de Conturi înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr- s-a solicitat stabilirea răspunderii civile delictuale a pârâților:, și pentru prejudiciul în cuantum de 4.102.397 lei plus dobânda R aferentă cauzat UNITĂȚII ADMINISTRATIV - TERITORIALE A MUNICIPIULUI
La termenul din data de 26.11.2008 s-a dispus disjungerea capătului doi al actului de sesizare, care a fost înregistrat sub nr-.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în perioada ianuarie - decembrie 2007, Primăria Municipiului B, a achitat din credite bugetare întregului personal, unele drepturi speciale, prevăzute de art.51 (1) din Acordul colectiv de muncă, încheiat cu reprezentanții funcționarilor publici și art. 110(1) din Contractul colectiv de muncă încheiat cu reprezentanții personalului contractual din cadrul unității.
Astfel, prin Acordul/Contractul colectiv de muncă s-a stabilit plata unei sume de 200 lei lunar în vederea acoperirii unei părți din cheltuieli cu medicamente și tratamente medicale, acoperirea unei părți din cheltuielile determinate de muncă în condiții de stres și a unei părți din cheltuieli de transport în timpul serviciului; plata unei sume de 200 lei lunar fiecărui salariat pentru a asigura o masă caldă, în vederea obținerii unui randament cât mai ridicat la locul de muncă; acordarea unei sume de 200 lei lunar, pentru acoperirea unei plăți din cheltuielile din achiziționarea unei vestimentații, sumă achitată odată cu plata drepturilor salariale cu obligativitatea beneficiarului de a justifica trimestrial suma acordată. Astfel, documentele justificative( factură fiscală, bon fiscal, chitanță fiscală) au fost depuse la Serviciul Financiar - contabil pe baza de decont de cheltuieli.
Ca urmare, efectuarea din bugetul local a unor astfel de cheltuieli, contravin dispozițiilor art. 14(2), art.22(1), art. 26(3) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
De asemeni, drepturile speciale acordate lunar prin acordul Colectiv de muncă-funcționarilor publici și Contractul colectiv de muncă personalului contractual în vederea menținerii sănătății și securității muncii, nu se încadrează în prevederile titlului V din Codul Muncii referitoare l "sănătatea și securitatea în muncă" și nici în prevederile art.5 (i,j și n) și art. 7 (alin.1 și alin.4 lit.a) din Legea nr. 319/2006 a sănătății și securității în muncă, menținerea sănătății și securității muncii nerealizându-se prin acordarea unor sume de bani salariaților, ci prin asigurarea cadrului organizatoric adecvat elaborării de măsuri în acest sens conform art. 174/176 din Codul Muncii art. 6(1) și art. 36(1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publicii.
S-a mai arătat că în conformitate cu prevederile art. 236 (4) din Codul Muncii, contractele colective de muncă constituie legea părților numai în condițiile în care sunt încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, ori avantajele materiale oferite salariaților, sunt drepturi de natură salarială, care potrivit art.12 din Legea nr. 130/1996, în contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt prevăzute prin dispozițiile legale.
Astfel, salarizarea funcționarilor publici și personalului contractual este reglementată prin legi speciale (Legea 188/1999, OG nr.2/2006, OG. nr.3/2006, HG nr. 1860/2006, OG nr. 6/2007, OG nr. 10/2007) iar drepturile speciale acordate salariaților prin Acordul colectiv de muncă și Contractul colectiv de muncă sunt nelegale, astfel că în cursul anului 2007, au fost achitate nelegale, salariaților unității drepturi speciale în vederea menținerii sănătății și securității muncii, în cuantum total de 4.102.397 lei din care: 3.531.612 lei pentru asigurarea unei mese calde și acoperirea unei părți din cheltuielile determinate de muncă în condițiile de stres și a unei părți din cheltuielile de transport efectuate de aceștia în timpul serviciului și 570.785 lei pentru procurarea ținutei.
Organul de control a mai menționat că nu pot fi luate în considerare hotărârile judecătorești prin care acordarea drepturilor speciale ar fi legală deoarece prin Decizia nr. 935/2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂUs -a anulat L nr. 370/28.12.2006 precum și Anexele 1 și 2 ale acesteia respectiv Acordul/Contractul Colectiv de muncă, iar ulterior aceeași instanță prin Decizia nr. 154/21.02.2008, soluționând contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 935/2007, a anulat aceeași L nr. 370/28.12.2006 dar fără a se pronunța asupra legalității acordării drepturilor speciale prevăzute în Acordul /Contractul Colectiv de muncă.
S-a mai solicitat ca la prejudiciul de 4.102.397 lei pârâții să fie obligați și la plata dobânzii BNR calculată conform prevederilor art. 71(2) din Legea nr.94/1992 modificată și completată prin Legea nr. 77/2002 și care la data contractului însumează 375.421,92 lei urmând a fi actualizată în funcție de data recuperării.
Conform art. 57 Cod procedură civilă s-a solicitat introducerea în cauză a Unității Administrativ Teritorială a Municipiului B iar în baza art. 591 Cod procedură civilă s-a solicitat luarea măsurilor asiguratorii în limita prejudiciului constatat prin luarea sechestrului asigurator asupra bunurilor pârâților.
În susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri.
La termenul din data de 24.09.2008, în baza art. 57 Cod procedură civilă a fost introdusă în cauză în calitate de intervenient în interes Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului
Pârâții și au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii față de hotărârile judecătorești pronunțate privind Acordul/Contractul colectiv de muncă (Sentința civilă nr. 110/19.03.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, decizia nr. 154/2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, solicitându-se pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998,999 Cod civil, existența prejudiciului, a unei fapte ilicite, existența raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, precum și vinovăția celui care a cauzat prejudiciu.
Pârâta - a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea Încheierii de sesizare nr.35/02.09.2008 ca netemeinică și nelegală deoarece Acordul/Colectiv de muncă au fost încheiate cu respectarea prevederilor legale (Legea nr. 130/1996, Legea nr. 54/2003, Legea nr. 319/2006, Legea nr. 188/19999, Legea nr. 53/2003, Legea nr. 215/2001) depuse și înregistrate la Direcția de Muncă și Solidaritate Socială și Familiei sub nr. 49121/49119/29.12.2006 instituție care împreună cu Ministerul Muncii au verificat în baza art. 25, 26, 27 din Legea nr.130/1996 condițiile de legalitate și valabilitate ale acestora.
De asemeni, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neexecutarea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților care se fac vinovate de acestea, iar cheltuielile generate de aplicarea măsurilor prevăzute în aceste convenții sunt prevăzute în bugetul local la capitolul " Cheltuieli materiale" și nu din fondul de salarii.
Pe de altă parte, clauzele contractelor și acordurilor colective de muncă nu pot fi verificate decât în procedura prevăzută de art. 24 din Legea nr.130/1996 și art. 281 și următoarele din Codul Muncii, instanțele de judecată, pronunțându-se în acest sens.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității sesizării, în lipsa îndeplinirii procedurilor prevăzute de art. 24 din legea nr. 130/2006.
Ori, conform art. 8(1) din legea nr. 130/1996 clauzele contractului colectiv de muncă pot fi stabilite numai în acord cu dispozițiile acestei legi, iar potrivit art. 25 Acordul/Colectiv de muncă se semnează de părți, se depune și se înregistrează la Direcția Generală de Muncă a județului, acestea fiind înregistrate la data de 29.12.2006 în registrul unic de înregistrare a contractelor colective de muncă.
Potrivit art. 27 din aceeași lege, la înregistrarea contractelor colective de muncă, F sau după caz direcțiile generale teritoriale de muncă și protecție socială vor verifica dacă acestea conțin clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art. 8, iar atunci când asemenea clauze există, cele două instituții au obligația să sesizeze acest fapt părților contractante, ori la înregistrarea contractelor, direcția teritorială de muncă și protecție socială, nu a constatat încălcări ale legii, astfel încât prevederile lor sunt obligatorii.
Pe fondul cauzei, a fost invocată sentința civilă nr. 218/03.04.2004 pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr- irevocabilă, prin care Primăria B și Consiliul Local B au fost obligate să plătească atât drepturile restante din Acordul/Colectiv de muncă cât și sumele reținute ca impozit din drepturile cuvenite, constatând că acestea sunt legale, hotărâre care, într-adevăr, nu poate avea în raport de părți, autoritate de lucru judecat, dar are valoare de prezumție sub aspectul legalității și de autoritate sub aspectul obligației de îndeplinit.
Intervenienta în a solicitat respingerea sesizării ca nefondată, având în vedere că organul de control nu a luat în considerare Decizia nr. 154/2004 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- în care s-a arătat că prevederile Contractului colectiv de muncă și colective de muncă nu pot fi verificate din punct de vedere al legalității, decât în procedura prevăzută de art. 24 din Legea nr.130/1996 respectiv înregistrarea acestor acte la Direcția instituție care are atribuții în verificarea legalității acestor acte bilaterale și în procedură prevăzute de art. 281 și următoarele din Codul Muncii, respectiv pe calea unui conflict de muncă, soluționat de o instanță competentă.
În susținerea apărărilor, au fost depuse înscrisuri; sentința civilă nr. 218/03.04.2004 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, decizia nr. 154/21.02.2008 și nr. 935/29.11.2007 pronunțate de Curtea de APEL BACĂU, somația nr. 317/08.10.2008 emisă de J " ".
Prin sentința civilă nr. 671/12.12.2008 Tribunalul Bacăua luat act de renunțarea la judecata excepției lipsei de obiect invocată de pârâții și și respins ca nefondat capătul doi al încheierii nr. 35/02.09.2008 emisă de Curtea de conturi a României - Camera de Conturi B - Direcția de control Financiar Ulterior.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii formulată de către pârâtul, instanța reține că în susținerea acesteia au fost invocate apărări de fond, iar această excepție este o excepție de fond care tinde spre o anumită soluție pe care o va pronunța instanța de judecată, astfel că aceasta va fi analizată odată cu fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, instanța reținut următoarele:
Camera de Conturi Județ B - Direcția de Control Financiar Ulterior B din cadrul Curții de Conturi a României a efectuat controlul contului de execuție și a bilanțului contabil pe anul 2007 la Primăria Municipiului B, constatând o serie de abateri financiar-contabile și plăți nelegale, care au determinat prejudicierea bugetului unității administrativ teritoriale a municipiului B, motiv pentru care prin Încheierea nr. 35/02.09.2008 pct.2 s-a sesizat Tribunalul Bacău -Secția Comercială și Contencios Administrativ în vederea stabilirea răspunderii civile delictuale a pârâților, -, și pentru suma de 4.102.397 lei plus dobândă BNR în sumă de 375.421,92 lei (la data controlului).
S-a reținut în sarcina pârâților, faptul că în perioada ianuarie-decembrie 2007, au acordat tuturor salariaților Primăriei Bos erie de drepturi speciale prevăzute la art. 51(1) din Acordul/Contractul colectiv de muncă încheiat cu reprezentanții funcționarilor publici și art. 110 (1) din Contractul colectiv de muncă încheiat cu reprezentanții personalului contractual, în vederea menținerii sănătății și securității muncii.
Instanța nu poate reține susținerile și concluziile organului de control, deoarece drepturile acordate personalului contractual și funcționarilor publici, își au izvorul în Acordul/Contractul colectiv de muncă, care a fost înregistrat la Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie sub nr. 49121/49119/29.12.2006 instituție care a efectuat controlul legalității clauzelor negociate potrivit art. 26 și 27 din Legea nr.130/1996, astfel încât clauzele Acordul/Colectiv de muncă au devenit obligatorii potrivit art. 7 alin.2 din lege, atât față de părțile contractante, cât și față de alți subiecți de drept, efectele lor fiind opozabile atât față de autoritățile publice, cât și față de instanțele judecătorești.
Instanța, a mai reținut faptul că în conformitate cu prevederile art. 969 Cod Civil, care consacră principiul libertății contractuale, Acordul/ Contractul colectiv de muncă, produce efecte juridice în sensul că devine legea părților, astfel că executarea acestuia devine obligatorie pentru părți (art. 243 din Legea nr. 53/2003 și art. 30 din Legea nr. 130/1996) iar art. 41 alin.5 din Constituție consacră dreptul la negocieri colective și garantează caracterul obligatoriu al convențiilor colective de muncă, astfel că executare acelor două contracte era obligatorie pentru părți.
Instanța a mai reținut că drepturile speciale acordate salariaților Primăriei Municipiului B, în vederea menținerii sănătății și securității muncii, au fost acordate din fondurile proprii de la capitolul cheltuieli materiale și servicii și nu din fondurile de salarii, nimic neopunându-se ca în baza principiului autonomiei locale și în baza legislației finanțelor publice locale, consiliile locale să susțină și să aprobe în bugetele locale a fondurilor destinate pentru menținerea sănătății și securității muncii propriilor salariați.
Pe de altă parte, instanța mai reținut și principiul instituit de Convenția M nr. 131/1970, la care și România este parte, care permit ca prin contractele colective de muncă să se prevadă drepturi cu un caracter superior celor prevăzute de normele legale, ori contractul colectiv de muncă ce poartă viza controlului de legalitate potrivit art. 26 și 27 din Legea nr.130/1996 al F - Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familiei B, care a prevăzut astfel de drepturi, era obligatorii pentru intervenienta în.
Așa după cum a reținut și Curtea de APEL BACĂU prin Decizia nr. 154/21.02.2008 pronunțată în dosarul nr- clauzele convenite de părți din contractul colectiv de muncă, chiar dacă sunt nelegale, nu pot fi verificate decât în procedura prevăzută de art. 24 din Legea nr. 130/1996 și art. 281 și următoarele din Codul Muncii.
Astfel, procedura prevăzută de art. 24 din Legea nr.130/1996 se referă la înregistrarea acordului/contractului colectiv de muncă în Registrul unic de înregistrare a contractelor colective al F B, după verificarea legalității clauzelor negociate, ori Acordul/Contractul colectiv de muncă a fost verificat sub aspectul legalității de către această instituție și înregistrat sub nr.49121/49119/29.12.2006.
Pe de altă parte, procedura prevăzută de art. 281 și următoarele din Codul Muncii se referă la verificarea clauzelor acestor contracte în urma unui conflict de muncă soluționat de către instanța de judecată.
Astfel, în urma neacordării măsurilor de protecție socială, salariații Primăriei Municipiului B au acționat în judecată Primăria B reprezentată de Primar și Consiliul Local B, iar în urma acestui conflict de muncă, Tribunalul Bacău prin sentința civilă nr. 218/2008 pronunțată în dosarul nr-, a reținut că acordarea măsurilor de protecție socială este legală și a obligat pârâtele să plătească salariaților drepturile prevăzute în Acordul/Contractul colectiv de muncă.
Ca urmare, având în vedere că Acordul/Contractul colectiv de muncă a fost încheiat cu respectarea condițiilor legale, că acesta nu poate fi verificat decât în procedura prevăzută de art. 24 din Legea nr. 130/1996 și art. 281 și următoarele Codului Muncii, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale conform art. 998, 999 cod civil instanța a respins ca nefondat capătul 2 al Încheierii nr. 35/02.09.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Curtea de conturi a României pentru următoarele motive:
- sentința este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, art. 6, 39, 40, 174 - 176, 236 alin. 4 din Codul Muncii, art. 72 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, art. 14 alin. 2, 3 și art. 23 alin. 1 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și cu încălcarea dispozițiilor art. 5 și 7 din Legea nr. 319/2006 securității și sănătății în muncă;
-instanța de fond a reținut ca întemeiată susținerea pârâților privind legalitatea acordării drepturilor speciale salariaților Primăriei municipiului B, în vederea menținerii sănătății și securității muncii, pentru considerentul că au fost acordate din fonduri proprii de la capitolul materiale și servicii și nu din fondul de salarii fără a ține cont de faptul că aceste drepturi nu au bază legală de acordare, neîncadrându-se în prevederile titlului V din Codul Muncii referitoare la sănătatea și securitatea în muncă și nici în prevederile art. 5 lit. i, j și n și art. 7 alin. 1, alin. 4 lit. a din legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă. Consideră că menținerea sănătății și securității muncii nu se realizează prin acordarea unor sume de bani salariaților, ci prin asigurarea cadrului organizatoric adecvat.
Intimata - a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. Susține, în esență, că acordul, respectiv contractul colectiv de muncă sunt încheiate cu respectarea prevederilor legale, în aceste convenții nu sunt prevăzute decât măsuri referitoare la sănătatea și securitatea în muncă, îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă, creșterea randamentului salariaților, iar cheltuielile generate de aplicarea acestor măsuri sunt prevăzute în bugetul local la capitolul "cheltuieli materiale" și nu se suportă din fondul de salarii. Precizează că clauzele acestor contracte au fost verificate atât după procedura prevăzută de art. 24 din Legea nr. 130/1996, cât și după procedura prevăzută de art. 281 din Codul Muncii; prin sentința civilă nr. 218/03 aprilie 2008 Tribunalul Bacău, soluționând un conflict de muncă, a reținut că acordarea măsurilor de protecție este pe deplin legală și a obligat Primarul și Consiliul local să acorde drepturile prevăzute în acordul colectiv de muncă, iar această sentință a fost pusă în executare prin intermediul executorului judecătoresc .
Sub aspectul răspunderii civile delictuale arată că nu s-a creat un prejudiciu instanței, sumele fiind acordate legal, în baza unor documente justificative, recurenta nu a prezentat un mod de calcul al prejudiciului.
Susține că în condițiile în care printr-un contract/acord colectiv de muncă se prevăd măsuri de protecție socială pentru salariați, consideră că nu există nici faptă ilicită și nici vinovăție. Mai susține că recurenta nu luat în considerare hotărârile judecătorești definitive și irevocabile.
Intimatul municipiul B, reprezentat prin primar, a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și în care sunt formulate, în esență, aceleași apărări ca și în întâmpinarea prezentată anterior. În plus arată că art. 55 din Legea nr. 571/2003 definește veniturile din salarii și stabilește modul de impozitare a acestora; în această categorie de venituri nu sunt incluse contravaloarea alimentației, a medicamentelor, drepturilor de protecția muncii și a echipamentelor.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. În întâmpinare sunt formulate aceleași apărări ca și în întâmpinarea depusă de intimata -.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, constată că recursul este nefondat.
Principala critică adusă de recurentă hotărârii pronunțate de instanța de fond este aceea că instanța nu a ținut cont că drepturile acordate salariaților Primăriei municipiului B nu au o bază legală. Critica și-o întemeiază pe dispozițiile din Codul Muncii referitoare la sănătatea și securitatea în muncă și care stabilesc reguli și măsuri ce se impun fi luate de angajator pentru protecția sănătății și pentru securitatea salariaților și pe dispozițiile art. 72 din Legea nr. 188/1999 și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996 care stabilesc limitele în care se pot negocia, încheia contractele, respectiv acordurile colective de muncă.
Legalitatea acordării drepturilor prevăzute în art. 51 din Acordul colectiv de muncă a fost analizat de o instanță de judecată și prin sentința civilă nr. 218/03 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a reținut că drepturile în discuție au fost date cu respectarea art. 12 din Legea nr. 130/1996, fiind în fapt măsuri de protecție socială salariaților. S-a mai reținut că se înscriu în limitele prevăzute de lege clauzele cuprinse în acordul și contractul colectiv de muncă și că acordarea drepturilor prevăzute în acest act este pe deplin legală.
În condițiile în care clauzele conținute în acordul colectiv de muncă au fost analizate sub aspectul legalității de o instanță de judecată, iar hotărârea judecătorească pronunțată în legătură cu acest aspect intrat în puterea lucrului judecat, o altă instanță nu se mai poate pronunța cu privire la legalitatea acordării drepturilor stabilite în acord, respectiv contractul colectiv de muncă, fără a încălca principiul securității raporturilor juridice.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în nenumărate hotărâri că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, trebuia interpretat în lumina preambulului convenției care enunță principiul preeminenței dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenției, iar unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca aspectele soluționate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă să nu mai poată face obiectul unei alte analize.
De altfel, chiar în încheierea de sesizare pronunțată de completul care a analizat raportul de control întocmit ca urmare verificării contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat pe anul 2008 s-a menționat că nu pot fi luate în continuare hotărârile judecătorești (respectiv decizia 935/2007 și 154/2008 pronunțate de Curtea de APEL BACĂU ),invocate de pârâți, întrucât acestea nu se pronunță asupra legalității acordării drepturilor speciale prevăzute în acordul colectiv de muncă și contractul colectiv de muncă. Ulterior, s-a făcut dovada că o instanță s-a pronunțat asupra legalității clauzelor înserate în acordul, respectiv contractul colectiv de muncă și prin urmare acordarea drepturilor fiind făcută în temeiul unei convenții valabile nu poate fi apreciată ca fiind o faptă ilicită, iar în condițiile în care plata sumelor stabilite în convenție s-a făcut și în temeiul unei hotărâri judecătorești, este exclusă existența faptei ilicite și a vinovăției.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ declarat de recurenta - reclamantăCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEIîmpotriva sentinței civile nr.671 din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți,,și intimata - înUNITATEA ADMINISTRATIV - TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI Bprin PRIMARUL MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi08 mai 2009.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
Pt. GREFIER,
-
GREFIER SECȚIE
Red. Red. Tehnored. 2 ex. 05 iunie 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Vasilică Pintea, Lăcrămioara
