Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 521/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 521/
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - R - împotriva sentinței civile nr.305/CA din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30 iunie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 11.03.2009, reclamanta - R - B, a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului B prin Direcția Fiscală B, solicitând admiterea acțiunii și anume:
Anularea în tot a Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri în cazul persoanelor juridice pe anul 2007, pentru suma totală de 145 116 lei și a Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului / taxei pe teren în cazul contribuabililor persoane juridice pentru anul 2007 pentru suma totală de 2.564 lei, ambele emise de către Consiliul Local B - Direcția Fiscală B cu nr. 13 238/25.01.2007 pentru contribuabilul - -; cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța de fond în baza probelor de la dosar a pronunțat sentința civilă nr. 305/CA/17.03.2009, a Tribunalului Brașov, prin care a dispus următoarele: s- admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta - - B, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local B -prin Direcția Fiscală B, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Potrivit art.7 al.7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în cazul actelor administrative unilaterale, plângerea prealabilă poate fi introdusă, pentru motive temeinice, și peste termenul de 30 de zile de la data comunicării actului, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului - acesta din urmă fiind un termen de prescripție.
Deciziile de impunere a căror anulare se solicită în cauză au fost emise la data de 25.01.2007.
Reclamanta a formulat plângere prealabilă la data de 31.01.2008, la mai bine de un an de la data emiterii deciziei de impunere, cu încălcarea termenelor prevăzute de art. 7 al. 1 și 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Instanța de fond a apreciat că în cauză nu are relevanță faptul că plângerea prealabilă a fost formulată de - R - pentru - -, în sensul că pentru - R - termenul pentru formularea plângerii prealabile ar începe să curgă de la o dată ulterioară celei la care deciziile de impunere au fost comunicare către - -, așa cum a susținut reclamanta în cauză. Chiar dacă - R - este acționarul majoritar al societății impozitate acestui acționar nu i se comunică separat decizia de impunere pentru că societatea impozitată este - -, iar nu - R -; de asemenea, termenul de contestare al deciziilor de impunere este unul singur, calculat de la data comunicării deciziilor către societatea impozitată. Nu se pot acorda termene diferite pentru fiecare asociat al respectivei societăți, un asemenea fapt nefiind cuprins în nici o normă legală.
Practica judiciară a stabilit (a se vedea și Decizia nr. 416/1995 a ) că sancțiunea neîndeplinirii procedurii prealabile în termenele prevăzute de art. 7 al. 1 și 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este acea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă, deoarece procedura prealabilă este, față de dispozițiile art. 109 al. 2 Cod Procedură Civilă, o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune.
Sancțiunea prescripției intervine doar in ipoteza prevăzută de art. 11 al. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care presupune că procedura prealabilă a fost exercitată în termenul legal, însă acțiunea în instanță a fost făcută după expirarea termenului de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii.
În prezenta cauză, după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în cel mult 6 luni de la data emiterii deciziilor de impunere, așa cum s-a arătat mai sus.
Față de aceste considerente de fapt și de drept și în baza dispozițiilor art. 109 al. 2 Cod procedură civilă, a fost respinsă acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs în termen legal reclamanta - R - B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 3041Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței civile recurate, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată următoarele:
Decizia de impunere nr. 13 238/25.01.2007, a fost emisă abuziv de către Direcția Fiscală B, în sarcina - -, iar instanța de fond nu a îndeplinit rolul activ, astfel încât nu a observat motivele de fapt și de drept, care conduc la anularea deciziei de impunere cu numărul de mai sus.
În mod greșit instanța de fond a soluționat cauza pe baza dispozițiilor art. 7 alin.7 din Legea nr. 554/2004, text declarat neconstituțional, anterior introducerii acțiunii.
Se invocă faptul că, - R - B este deținătoarea titlului de parc industrial - de pe platforma - R -, și veghează la respectarea și aplicarea legislației corect, în interiorul parcului și la buna desfășurarea a activității acestuia.
- R - este acționar majoritar la - -, având interes în promovarea acțiunii de față.
Se invocă faptul că, - R -, nu este subiectul de drept al deciziei de impunere și că a formulat acțiunea în termenul legal de la momentul la care a luat cunoștință de decizia de impunere la 30.01.2008, dată la care a formulat și plângerea prealabilă.
Așadar, se susține că în mod greșit a reținut instanța de fond, faptul că, reclamanta nu a formulat plângere prealabilă în termenul legal cel mult 6 luni și că de fapt aceasta este un alt subiect de drept, astfel încât pentru ea curge un alt termen de 6 luni pe care l-a respectat.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate.
Față de recursul declarat în cauză, intimata pârâtă Direcția Fiscală Baf ormulat Întâmpinare (8-12 dosar), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală, la care a anexat practică judiciară.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr. 305/CA/17.03.2009, prin prisma criticilor formulate în recursul declarat de recurenta reclamantă - R - B și prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.7 alin.7 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, în cazul actelor administrative unilaterale plângerea prealabilă poate fi introdusă, pentru motive temeinice și peste termenul de 30 de zile de la data comunicării actului, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. In prezenta cauză reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
Textul de lege invocat de reclamanta - recurentă (art.7 alin.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ) este neconstituțional în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică și plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Ori R, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond,nu este un terț față de actul a cărui anulare o solicită, ci are calitatea de reprezentant al "
Astfel, cum rezultă și din înscrisurile de la dosarul de fond acest text de lege nu își găsește aplicabilitatea în speța de față, deoarece actul administrativ fiscal respectiv, decizia de impunere cu nr. unic 13238 din data de 25.01.2007, nu a fost adresată altui subiect de drept decât destinatarul actului.
Decizia de impunere nr. 13238/25.01.2007 a cărei anulare s-a solicitat de către reclamanta - R, a fost emisa la data de 25.01.2007 și comunicată contribuabilului - - la data de 31.01.2007, dovada fiind semnătura împuternicitei societății,.
- - nu solicitat niciodată comunicarea deciziilor emise pentru societățile ce își desfășoară activitatea în cadrul parcului industrial administrat de recurenta - reclamantă.
Având în vedere ca plângerea prealabilă a fost formulată de către - R - pentru contribuabilul - -, se apreciază că nu se poate considera că, termenul pentru formularea plângerii prealabile ar începe să curgă de la o data ulterioara celei la care deciziile de impunere au fost comunicate către - -.
Chiar dacă - R - este acționarul majoritar al societății - R -, care la rândul ei este acționar la societatea impozitată, acestui acționar nu i se comunică separat decizia de impunere, având în vedere că societatea impozitată este - - și nu - R -, de asemenea, termenul de contestare al deciziilor de impunere este unul singur, calculat de la data comunicării deciziilor către societatea impozitată.
Astfel, nu se pot acorda termene diferite pentru fiecare asociat al respectivei societăți, un asemenea fapt nefiind cuprins în nici o norma legală.
Totodată se poate constata că, contestatara nu este terț față de actul a cărui anulare o solicită, pentru a-i putea fi aplicabile prevederile art. 7 alin. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ci este reprezentant al societarii - -.
Verificând actele de la dosar se reține că, atât adresa nr. 704/30.01.2008 mai sus menționată, emisa de către - - către - R -, cât și adresa sub nr. 5702/03.08.2007 emisa de către - - înregistrată la Direcția Fiscala B sub nr. -/06.08.2007 au fost semnate de către Director General Executiv.
Plângerea prealabilă nr. 15832 formulată la data de 31.01.2008, la fel ca și cererea de chemare în judecată a fost formulată de către reprezentantul - R -, respectiv director general executiv.
Deși, - - și - R - sunt două persoane juridice distincte, nu poate fi trecută cu vederea relația existentă între cele două societăți comerciale deoarece, - R - este reprezentantul legal al - - și totodată acționar majoritar.
În concluzie, se constată că în fapt și în drept recurenta reclamantă nu a respectat prevederile legale art. 7 alin.7, privind formularea plângerii prealabile, care este o condiție obligatorie pentru admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ, motiv pentru care s-a aplicat sancțiunea respingerii ca inadmisibilă a acțiunii formulate de aceasta.
De altfel, în acest sens, este întreaga practică judiciară și a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recurentei nu i se încălca accesul liber la justiție prin cerința respectării anumitor termene prevăzute în mod imperativ de lege. Chiar și Curtea Europeana a Drepturilor Omului verifică din oficiu respectarea termenului prevăzut de art. 35 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire la sesizarea sa și în situația depășirii lui respinge cererea ca tardiv formulată. Se respectă astfel principiul securități raporturilor juridice.
Decizia Curții Constituționale invocată in speță trebuie interpretată și aplicată raportat la situația concretă dedusă judecății. Trebuie să se facă distincția între calitatea de"terț" față de actul administrativ atacat avută în vedere de Curtea Constituțională și situația de față cu relațiile de reprezentare, subordonare etc. între cele doua societăți comerciale.^
De observat și o altă inconsecvență, deși a criticat sentința privitoare la o decizie de impunere emisă pentru - R - menționează că actul care îl prejudiciază de care a luat cunoștință în 30.01.2008 era destinat lui - -.
Așa fiind, se vor respinge toate criticile formulate în recurs ca neîntemeiate și nelegale, constatând că nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă și art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat, iar în consecință se va menține sentința instanței de fond ca temeinică și legală.
Cât privește apărarea formulată de intimata Direcția Fiscală B, prin Întâmpinarea la recurs, se constată că aceasta este justificată și legală, fiind reținută în sensul respingerii recursului declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - R - împotriva sentinței civile nr.305/CA din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
pt.Grefier, - aflată în concediu de odihnă semneză:Grefier șef secție |
Red: MI/17.07.2009
Dact: /23.07.2009/ - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
