Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 524/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 524/
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de reclamanta - R SA împotriva sentinței civile nr.306/CA din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30 iunie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 11.03.2008, reclamanta "pro R" Bac hemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local B prin Direcția Fiscală B, solicitând anularea în tot a Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri în cazul persoanelor juridice pe anul 2007, pentru suma de 1.391.164 lei și a Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului/taxei pe teren în cazul contribuabililor persoane juridice pentru anul 2007, pentru suma totală de 25.869 lei, ambele emise de către Consiliul Local B - Direcția Fiscală B cu nr.13238/25.01.2007 pentru contribuabilul "", cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
În acest dosar, instanța de fond a pronunțat Sentința civilă nr.306/CA/17.03.2009, prin care a dispus următoarele:
A admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamanta - R SA B, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL B -prin Direcția Fiscală B, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele, în fapt și în drept:
Referitor la excepția inadmisibilității, instanța de fond a constatat că, potrivit art.7 al.7 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, în cazul actelor administrative unilaterale, plângerea prealabilă poate fi introdusă, pentru motive temeinice, și peste termenul de 30 de zile de la data comunicării actului, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului - acesta din urmă fiind un termen de prescripție.
Deciziile de impunere a căror anulare se solicită în cauză au fost emise la data de 25.01.2007 (10 și 11 dosar de fond).
Reclamanta a formulat plângere prealabilă la data de 31.01.2008 (6-8 dosar de fond), la mai bine de un an de la data emiterii deciziei de impunere, cu încălcarea termenelor prevăzute de art. 7 al. 1 și 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Instanța de fond a apreciat că în cauză nu are relevanță faptul că plângerea prealabilă a fost formulată de - R SA pentru - SA, în sensul că pentru - R termenul pentru formularea plângerii prealabile ar începe să curgă de la o dată ulterioară celei la care deciziile de impunere au fost comunicare către -, așa cum a susținut reclamanta în cauză. Chiar dacă -" R" este acționarul majoritar al societății impozitate acestui acționar nu i se comunică separat decizia de impunere pentru că societatea impozitată este -, iar nu - R; de asemenea, termenul de contestare al deciziilor de impunere este unul singur, calculat de la data comunicării deciziilor către societatea impozitată. Nu se pot acorda termene diferite pentru fiecare asociat al respectivei societăți, un asemenea fapt nefiind cuprins în nici o normă legală.
Practica judiciară a stabilit ( a se vedea și Decizia nr. 416/1995 a ) că sancțiunea neîndeplinirii procedurii prealabile in termenele prevăzute de art. 7 al. 1 și 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este acea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă, deoarece procedura prealabilă este, față de dispozițiile art. 109 al. 2 Cod Procedură Civilă, o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune.
Sancțiunea prescripției intervine doar in ipoteza prevăzută de art. 11 al. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care presupune că procedura prealabilă a fost exercitată in termenul legal, însă acțiunea in instanță a fost făcută după expirarea termenului de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii.
În prezenta cauză, după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 în cel mult 6 luni de la data emiterii deciziilor de impunere, așa cum s-a arătat mai sus
Față de aceste considerente de fapt și de drept și în baza dispozițiilor art. 109 al. 2.pr.civ. a fost respinsă acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta "pro R" B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantă pentru -""-
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre pe fondul neîndeplinirii rolului activ și cu neobservarea motivelor de fapt și d drept care conduc la concluzia că se impune anularea în tot a deciziei de impunere nr.13238/25.01.2007 emisă abuziv de către Direcția Fiscală în sarcina -""SA
Instanța de fond a soluționat cauza prevalându-se de un text de lege inexistent (art.7 alin.7) - declarat neconstituțional din data de 19.10.2007, prin Decizia Curții Constituționale nr.797/2007 - deci anterior introducerii acțiunii.
-" R" este deținătoarea titlului de parc industrial de pe platforma -"R"SA (titlu obținut prin Ordinul nr.255/2004), având obligația de a veghea la buna desfășurare a activităților din parc, precum și la corecta aplicare a legislației în interiorul parcului.
Reclamanta " R"SA este acționar majoritar la -"R"SA, care la rândul său este acționar majoritar al -""SA, iar vătămarea și interesul reclamantei sunt pe deplin dovedite, sens în care aceasta a înțeles să se prevaleze de art.7, alin.3 din Legea nr.554/2004.
Recurenta a susținut că nu se impunea ca să formuleze plângere prealabilă, întrucât aceasta nu este subiectul de drept al Deciziilor de impunere și că soluția instanței de fond este greșită și nelegală.
Termenul de 6 luni pentru efectuarea procedurii prealabile curge de la data luării la cunoștință despre deciziile de impunere, respectiv data de 31.01.2008.
Față de criticile formulate de recurentă, aceasta a solicitat admiterea recursului și analizarea cauzei și a hotărârii atacate sub toate aspectele, admiterea acțiunii reclamantei și anularea deciziilor atacate.
În drept, a invocat prevederile art.3041Cod procedură civilă.
Recursul a fost legal timbrat (fila 41 dosar).
În cauză, față de recursul declarat de reclamantă, intimata pârâtă Direcția Fiscală Baf ormulat întâmpinare, susținând că recursul declarat în cauză este nefondat și solicitând respingerea acestuia, precizând că soluția instanței fond pe excepția inadmisibilității acțiunii este legală și corectă.
În apărare și în sensul respingerii recursului declarat în cauză, pârâta a depus practică judiciară - decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv Decizia nr.1409/12.03.2009 - pronunțate în cauze similare, referitoare la impozitele datorate de parcurile industriale B (filele 13-21) și Decizia Curții de APEL BRAȘOV nr.119/R/17.02.2009 (filele 22-27).
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr.306/CA/17.03.2009, prin prisma criticilor formulate în recursul declarat de reclamanta -" R"SA pentru -""SA B, constată recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea unui act administrativ fiscal, decizii de impunere emise sub număr unic în 25.01.2007.
Conform art.205 din OG 92/2003 "împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate face contestație potrivit legii". Contestația este o cale administrativă de atac echivalenta procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004.
Potrivit art.207 din OG 92/2003 contestația se depune în termen de 30 zile de la data comunicării actului administrativ fiscal sub sancțiunea decăderii.
O dispoziție asemănătoare, dar mai puțin se regăsește în art. 7 alin.7 și art.11 din Legea contenciosului administrativ.
Recurenta invocă prevederile Deciziei nr.797/2007 ale Curții Constituționale care a statuat în sensul că "dispozițiile art. 7 alin. 7 din Legea 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept".
Reclamanta susține că este terț față, de actul administrativ fiscal atacat, acesta fiind adresat - SA și că nu a avut cunoștință, de decizia de impunere până la data de 30.01.2008.
Această afirmație este contrazisă de înscrisurile depuse la dosar. În data de 6.08.2007 - SA reprezentată legal prin președinte consiliu administrație - R SA solicită comunicarea deciziilor de impunere pentru impozitul datorat pe clădiri și terenuri în perioada iulie 2004 - iunie 2007.
În 18 aprilie 2007 Direcția Fiscală B comunică - SA debitele datorate. Adresa este ridicată de reprezentantul societății.
În mod formal - SA comunică - R SA deciziile de impunere emise de Direcția Fiscală B în 30.01.2008 conform ștampilei aplicate de cea din urmă.
Deci reprezentantul legal al - SA, - R SA comunică "terțului" - R SA înscrisurile respective doar la 30.01.2008, deși le primise anterior. În aceeași dată - R SA formulează plângere prealabilă.
Din starea de fapt descrisă rezultă că reclamanta a depășit termenele prevăzute sub sancțiunea decăderii atât în OG 92/2003 cât și în Legea 554/2004.
Practic reclamanta își invocă propria culpă. În calitate de reprezentant legal al - SA, contribuabilul căruia i-a fost emisă decizia de impunere, nu a formulat contestația în termenul prevăzut de lege. Într-adevăr - SA și - R SA sunt două persoane juridice distincte, dar nu poate fi trecută cu vederea relația existentă între cele două societăți comerciale, - R SA este "reprezentantul legal" al - SA și acționar majoritar.
Adresele emise de - SA către Direcția Fiscală B sunt semnate de director general. Plângerea prealabilă depusă este formulată de - R SA prin reprezentant legal - director general. La fel și cererea de chemare în judecată.
Recurentei nu i se încalcă accesul liber la justiție prin cerința respectării anumitor termene prevăzute în mod imperativ de lege. Chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului verifică din oficiu respectarea termenului prevăzut de art. 35 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire la sesizarea sa și în situația depășirii lui respinge cererea ca tardiv formulată. Se respectă astfel principiul securității raporturilor juridice.
Decizia Curții Constituționale invocată în speță trebuie interpretată și aplicată raportat la situația concretă dedusă judecății. Trebuie să se facă distincția între calitatea de "terț" față de actul administrativ atacat avută în vedere de Curtea Constituțională și situația de față cu relațiile de reprezentare, subordonare etc. între cele două societăți comerciale.
De observat și o altă inconsecvență, deși a criticat sentința privitoare la o decizie de impunere emisă pentru - SA menționează că actul care îl prejudiciază de care a luat cunoștință în 30.01.2008, era destinat lui - SA.
Pentru toate considerentele arătate, apreciind că nici unul dintre motivele de recurs nu este întemeiat, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
În concluzie, se constată că recursul este nefondat, va fi respins, iar sentința civilă atacată se va menține ca legală și temeinică.
Se constată ca justificată apărarea în recurs formulată de Direcția Fiscală B, prin întâmpinare, în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - R SA împotriva sentinței civile nr.306/CA din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - Pentru judecător - - -, -
aflată în concediu de odihnă,
semnează d-na Președinte de instanță,
Grefier,
Pentru grefier -,
aflată în concediu de odihnă,
semnează Grefier-șef secție -.
Red: MI/09.07.2009
Dact: AP/14.07.2009 - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
