Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 608/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 608/ Dosar nr-
Ședința publică de la 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTORI - - - - -
- -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul și Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentanta pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 85/AF din 25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 23 2008, când părțile au lipsit, încheierea de ședință din acea zi face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar, concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 30 2008.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 87/AF/25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, și în consecință:
S-a anulat actul administrativ fiscal nr. 8384/30 iunie 2008 emis de Administrația Finanțelor Publice.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 6.286,65 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr. - din 16 iulie 2007.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr (C-387/01) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Instanța de fond a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța de fond a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc ),cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc ). Această taxă specială se datorează cu ocaziaprimei înmatriculări in Româniaa unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România,in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Deși nu s-a pus in discuție posibilitatea reclamantului de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art. 21 al. 1 din Constituție,cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamantul are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, prima instanță a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze in acest sens.
Cu privire la cererea de acordare a dobânzii legale, instanța de fond respins-o având in vedere că, totuși, încasarea taxei de primă înmatriculare s-a făcut in temeiul unei dispoziții prevăzute de. 571/2003, în vigoare până la data de 01.07.2008 acesta fiind argumentul pentru neacordarea cheltuielilor de judecată, neputându-se reține în aceste condiții culpa procesuală a pârâtei în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.
Relativ la anularea actelor administrative emise de P nr. 8384/30.04.2008 prin care s-a soluționat nefavorabil cererea reclamantului, instanța va dispune anularea acestuia.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recursuri, în termen legal, reclamantul și pârâta B, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice. Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul acordării dobânzii legale, calculate de la data achitării taxei de înmatriculare și până la înregistrarea acțiunii, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivare recurentul a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre prin aplicarea greșita a legii fata de considerentul ca dobânda legala este o cerere accesorie celei prin care a solicitat restituirea unei sume de bani perceputa in mod nelegal, motiv pentru care instanța trebuia sa dispună in același mod restituirea dobânzii legale de care a fost lipsit prin folosirea unor sume de bani încasate in mod nelegal. De asemenea, cheltuielile de judecata trebuiau acordate fiind aplicabile prevederile art.274 Cod procedura civila, pirita dovedindu-si culpa procesuală, pe de o parte prin refuzul nejustificat (calificat astfel de instanța de fond) de restituire a taxei de prima înmatriculare si prin poziția procesuala exprimată prin întimpinare.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate
1. În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond, în mod greșit, s-a pronunțat în sensul anulării actului administrativ fiscal nr. 8384/30.04.2008 și a restituirea către reclamant a sumei de 6.286,65 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare.
In ceea ce privește anularea adresei nr. 364/ 25.02.2008 s-a precizat ca aceasta a fost emisa cu respectarea dispozițiilor legale privind emiterea actelor administrative fiscale, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 41 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, situație in care in mod greșit s-a dispus anularea acesteia. Totodată, urmează a se avea in vedere si faptul ca încasarea taxei de prima înmatriculare s-a făcut in temeiul unei dispoziții prevăzute de Lg. nr. 571/ 2003, care este si in prezent in vigoare.
2. Pentru a avea posibilitatea înmatriculării autoturismului achiziționat reclamantul avea obligația achitării taxei de prima înmatriculare in România, potrivit art.2141si următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal. Aceasta prevedere legala a fost introdusa in Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 cu aplicabilitate de la data de 01.01.2007, fiind respectata de către reclamant la data înmatriculării autoturismului in România.
S-a apreciat ca solicitarea ulterioara de restituire a acestei taxe adresata de către reclamant Administrației Finanțelor Publice Municipiului nu este întemeiata si nu are un suport legal, întrucât, pe de o parte aceasta nu este concretizata printr-un act administrativ fiscal in înțelesul art.41 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, iar pe de alta parte legiuitorul nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia.
Invocarea prevederilor art. 148 alin.2 din Constituția României si ale art.90 din Tratatul de aderare a României la CE nu au relevanta in cauza de fata având in vedere faptul ca taxa de prima nmatriculare este reglementata pe baza unui act normativ cu caracter special.
Recurenta a arătat că organele fiscale, potrivit atribuțiilor ce le revin, au obligația de a respecta prevederile din legislația interna, care in cauza de fata reglementează încasarea taxei de prima înmatriculare a autoturismelor in România in condițiile art.2141si următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
3.Instanța de judecata in soluționarea cauzei va trebui sa se raporteze si la prevederile OUG nr.50/2008, care a intrat in vigoare începând cu 01.07.2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ care reglementează si situațiile anterioare intrării in vigoare a acesteia.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 409/CA/19 mai 2008 Tribunalului Brașov este în parte întemeiat, iar recursul promovat de recurenta B, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice este nefondat.
În mod corect instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin. 1din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus anularea actului administrativ nr. 8384/30 iunie 2008 emis de Administrația Finanțelor Publice și restituirea taxei de primă înmatriculare.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 p. 1-0000, par. 55 și jurisprudența acolo citată).
46. În ceea ce privește importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel, 2004, p. 1-4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
47 Conform unei jurisprudențe bine stabilite, ari. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
48. In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, Ie-a fost deja aplicată această taxă.
49.O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51.Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
52.În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
53. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare".
Faptul că pe parcursul soluționării litigiului intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare.
Instanța de fond în mod corect a respins cererea de acordare a dobânzii legale de la data achitării taxei de primă înmatriculare și până la introducerea cererii de chemare în judecată. Pentru acordarea acestei dobânzi pârâta trebuia pusă în întârziere, având în vedere principiul dies non interpellant pro homine. Or, în speță reclamantul nu a procedat astfel, pârâta fiind în întârziere de la data chemării sale în judecată. Ținând seama de principiul disponibilității, care guvernează procesul civil, și de faptul că s-au solicitat dobânzi legale pentru o perioadă în care acestea nu se cuveneau, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins acest capăt de cerere.
În mod greșit însa instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă și a respins cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, considerând că nu se poate reține culpa procesuală a pârâtei. Legea nu face o asemenea distincție, așa încât ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 87/AF/25.iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 4066/-, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată, va respinge recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor publice împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, curtea va obliga intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B să plătească recurentului cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul declarat de recurentul cu domiciliul în,-, județ B, împotriva sentinței civile nr. 87/AF/25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 39, 30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice cu sediul în B, B-dul -, nr. 7, județ B, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice să plătească recurentului suma de 20,15 lei, cu titlu de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - - -
Grefier
Red. / 24.10.2008
Dact. /10.11.2008
Jud. fond
- 2 ex.-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Silviu Gabriel Barbu
