Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 761/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 761
Ședința publică din 25 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța
- - - Președintele secției
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDETULUI B-N, precum și recursul formulat de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, împotriva Sentinței civile nr. 838/CA din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat -, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile se află la primul termen de judecată, sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, că reclamantul deși a fost legal citat pentru acest termen cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru aferente fondului cauzei în sumă de 39 lei și a timbrelor judiciare în valoare de 0,30 lei nu s-a prezentat și nu s-a conformat dispoziției instanței, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se mai menționează că la data de 19 februarie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamantului intimat -, prin care solicită respingerea recursurilor.
Curtea constată că fondul cauzei este legal timbrat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137.pr.civ. ridică excepția lipsei de interes a pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului B raportat la hotărârea ce se contestă și conform acesteia, în condițiile în care nu a fost fixată vreo obligație în privința acestei entități.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare, respectiv recursul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului B pe excepția ridicată din oficiu și recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N pe fond.
După rămânerea cauzei în pronunțare se prezintă reprezentanta reclamantului intimat -, avocat de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 17 din dosar, motiv pentru care curtea redeschide dezbaterile și pune în discuție excepția ridicată de instanță din oficiu, reprezentanta intimatului solicitând admiterea excepției și respingerea recursului pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului B ca fiind lipsit de interes, respingerea recursului pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 848/CA/2008 din data de 16 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița -N a fost admisă ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin erul Economiei și Finanțelor.
Totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa caracterului administrativ al actelor atacate, precum și cererea de suspendare a cauzei pentru declanșarea procedurii prejudiciale prin sesizarea Curții Europene de Justiție pentru interpretarea art. 90 din Tratatul Comunității Europene, invocate de pârâta a județului B-
Prin aceeași sentință a fost dmisă, astfel cum s-a precizat și extins, acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, ca fiind întemeiată și, în consecință, s-a dispus anularea actelor administrativ fiscale nr. 2.508/13.02.2008; nr. 4.275/14.03.2008 și a fișei de calcul a taxei speciale de primă de înmatriculare din data de 17.06.2007, acte emise de pârâta a județului B-N, iar pârâta a mun. Baf ost obligată să restituie reclamantului suma de 5.728 lei plătită nedatorat cu chitanța seria - nr. - cu dobânda legală până la restituirea efectivă.
În final, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 604,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că rin p. acțiunea în contencios administrativ fiscal, reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin erul Economiei și Finanțelor și prin Administrația Națională de Administrare Fiscală, prin B-
Ulterior, acțiunea a fost precizată, cerându-se introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului
Reclamantul a solicitat să se dispună anularea actelor administrativ fiscale, fisa de calcul din data de 17.06.2007 și chitanța din data de 27.06.2007 seria - 2A nr. - emisă de pârâtă și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.728 lei reprezentând taxa de înmatriculare, precum si dobânda legală de la data achitării sumei indicate, respectiv 28.06.2007 si până la returnarea efectivă, cu cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii s-a susținut în fapt că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr-o țară membră a Comunității Europene și că a achitat taxă specială pentru acesta în suma indicată în acțiune, că a solicitat restituirea taxei achitate deoarece a fost socotită nelegală, că organul administrativ fiscal a refuzat restituirea. Reclamantul susține că refuzul de restituire este nelegal prin prisma dispozițiilor art. 148 din Constituție, coroborat cu art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene, tratat care prevede că în nici un stat membru al Comunității Europene nu se aplică impozite sau taxe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Mai arată reclamantul, că taxa a fost prevăzută sub forma unui impozit, că este discriminatorie pentru vehiculele ce au fost inițial înmatriculate în cadrul statelor uniunii, față de autovehiculele înmatriculate în România și care au același regim al înstrăinării.
In dovedirea acțiunii s-a depus dovada achitării taxei în discuție, cererea de restituire, precum și răspunsul primit de la pârâtă.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, anulate la dosar.
Prin întâmpinare, pârâta B-N, în nume propriu, a solicitata citarea pârâtului Statul Român la sediul reprezentantului legal la sediul erului Economiei și Finanțelor, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pe considerentul ca actele atacate nu au caracter administrativ fiscal iar pe fond solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
a mai formulat o întâmpinare în numele și pentru interesul erul Economiei și Finanțelor invocând necesitatea declanșării procedurii de trimitere prejudicială în interpretarea și aplicarea disp art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitații Europene, invocând si admisibilitatea acțiunii pentru motivele precizate prin întâmpinarea precedentă iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Ulterior reclamantul a formulat o precizare de acțiune solicitând anularea actelor administrativ fiscale ( răspunsurile negative la solicitările reclamantului) și fișa de calcul precizată în acțiune.
În ce privește excepțiile formulate, tribunalul le-a respins ca neîntemeiate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.
Tribunalul a constatat că actele administrative a căror anulare se cere constituie acte administrativ fiscale în sensul art. 41 din nr.OG 92/2003, fiind emise de un organ fiscal competent și făcând referire la obligații fiscale, fiind conforme cu definiția dată acestora și de art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 544/2004.
Referitor la cererea de suspendare a cauzei și trimiterea acesteia la Curtea de Justiție Europeană pentru a interpreta dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, tribunalul a constatat că nu se impune a se proceda în această manieră deoarece instanța prezentă trebuie să stabilească dacă dispozițiile art. 2141- 2143din Codul Fiscal sunt conforme cu legislația europeană în materie (art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene), judecătorul național urmând să se pronunțe în calitate de prim judecător european. Pe de altă parte, nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 234 din Tratatul Comunității Europene pentru a se declanșa procedura de trimitere prejudicială prin sesizarea Curții de Justiție Europene, prezenta instanță neavând dubii cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene. În sfârșit, Cutea Europeană de Justiție s-a pronunțat cu privire la interpretarea textului în discuție statuând că procedeul urmat de alte state membre ale uniunii (Ungaria și Polonia) care au prevăzut taxe similare, este discriminatoriu și contrar art. 90 din Tratatul de Constituire al Uniunii.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin erul Economiei și Finanțelor, cu motivarea că nu acest pârât a emis actele a căror anulare se cere, iar suma încasată și a cărei restituire se solicită se găsește în bugetul Administrației Finanțelor Publice a mun.
Analizând cauza pe fond, tribunalul a constatat că reclamantul a dovedit că a achitat taxa specială de înmatriculare pentru autovehicule, astfel cum rezultă din probatoriul scris administrat, taxă care a fost percepută potrivit art. 2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare ale Codului fiscal.
În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene în nici un stat membru nu se aplică, direct sau indirect, pentru produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Scopul acestei reglementări este de a se interzice discriminarea fiscală între produsele importate și produsele de același fel autohtone. Instanța constată că în România este încălcat acest principiu prin aceea că pentru autoturismele produse și înmatriculate în țară, la înstrăinarea lor între diferiți proprietari, nu se percepe nici o taxă de nouă înmatriculare.
In conformitate cu art. 148 al. 2 din Constituția României, reglementările comunitare au prioritate și sunt obligatorii pentru statele membre ale Uniunii, astfel că, constatându-se tratamentul discriminatoriu al produselor importat din uniunea Europeană și reînmatriculate în România, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, motiv pentru care acțiunea a fost admisă astfel cum s-a formulat.
In considerarea acestei soluții, tribunalul a constatat că prin taxa impusă s-a încălcat principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajând direct autoturismele importate din țările membre în raport cu autoturismele autohtone.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta a fost obligată să plătească folosul nerealizat constând în dobânda legală calculată conform art. 3 al. 3 din nr.OG 2/2000 de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective, în considerarea art. 1.082 și 1.084 Cod civil.
Cât privește cererea de respingere a acțiunii sau de admitere a acesteia în parte pentru diferența dintre taxa de înmatriculare și cea de poluare, după cum a solicitat pârâta B-N, tribunalul le-a respins ca neîntemeiate, considerând că în această modalitate s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile.
In baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxe de timbru și onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
În recursul declarat de pârâta B-N se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în principal, admiterea excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa caracterului administrativ al actelor atacate, iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantul -, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ.
În motivarea recursului s-a relevat că prin acțiunea în contencios administrativ formulată, reclamantul a solicitat anularea adreselor nr. 2.508/13.02.2008 și nr. 4.275/14.03.2008 emise de pârâta a județului B-N, a fișei de calcul a taxei precum și restituirea taxei achitate.
Față de aceste solicitări, pârâta a apreciat că acțiunea reclamantului este inadmisibilă, deoarece adresele invocate de reclamant nu constituie acte administrativ-fiscale în sensul disp. art. 41 din pr.civ. astfel încât nu pot fi contestate potrivit prev. art. 205 și urm. pr.civ. și art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, pârâta arată că hotărârea primei instanțe este neîntemeiată având în vedere că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a suferit mai multe modificări și completări, astfel prin Legea nr. 343/2006 Codul fiscal a fost modificat și completat, prin art. 2141-3reglementându-se taxa specială, nivelul taxei, modul de calcul și exigibilitatea ei, dispozițiile intrând în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Pe de altă parte, pârâta a arătat că regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele importate din, sau față de autoturismele noi produse în și importate în România, întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculului, scopul urmărit prin adoptarea ei fiind protejarea mediului față de emisiile poluante.
Recurenta a invocat și disp. art. 11 din nr.OUG 50/2008, arătând că în baza acestui act normativ persoanele care au plătit taxa de primă înmatriculare beneficiază doar de o restituire parțială a acestei taxe, prin compensare cu taxa de poluare.
În final, recurenta-pârâtă a arătat că obligarea la plata către reclamant a dobânzilor legale calculate la suma solicitată contravine dispozițiilor art. 10 alin. 1 din nr.OG 9/2000 care prevăd că dobânzile percepute sau plătite de instituțiile economico-financiare precum și modul de calcul a acestora se stabilesc prin reglementări specifice.
Totodată, pârâta a considerat că în situația în care se va menține hotărârea instanței de fond, se impune aplicarea disp. art. 1.088 alin. 2 Cod civil, dobânda cuvenindu-se din ziua cererii de chemare în judecată, până la plata integrală a debitului, iar potrivit art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000, în speță dobânzi se stabilește la nivelul dobânzii, diminuat cu 20 %.
O poziție similară a adoptat și pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, care prin recursul declarat a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în principal, admiterea excepțiilor invocate, iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantul -, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ.
Analizând recursurile declarate, Curtea reține următoarele:
În privința căii de atac declarate de către B, Curtea, la termenul de astăzi, a invocat din oficiu excepția lipsei de interes, care urmează a fi admisă în baza art. 137 alin. 1.pr.civ.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare împrejurarea că din lecturarea dispozitivului sentinței recurate rezultă că toate măsurile dispune, respectiv anularea actelor administrative, obligarea la plata unor sume de bani cu titlu de taxă de primă înmatriculare și cheltuieli de judecată, au fost dispuse numai în contradictoriu cu pârâta B-
În consecință, B nu poate justifica existența unui interes născut, actual și legitim, respectiv a unui folos practic care ar putea fi obținut în urma admiterii recursului.
Pe fondul recursului declarat de DGFP B N, în nume propriu, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Recurenta susține că acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii, susținută și în fața instanței de fond, Curtea observă că adresa nr. 2.508/13.08.2008 materializează în corpul ei manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamant invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Pe de altă parte, actul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.
În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii).
De altfel, plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în contul entității ce aparține de pârâtă (trezorerie) este o condiție prealabilă și obligatorie pentru înmatricularea autoturismului și pentru utilizarea acestuia în mod legal în România.
Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie.
Pe fondul cauzei, se reține că, în cauza de față, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Așa cum am mai arătat, obligația de aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale.
Se reține, de asemenea, că dobânzile acordate de prima instanță reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu.
Apărarea conform căreia perceperea dobânzii legale nu era admisibilă din perspectiva prevederilor nr.OG 9/2000 nu este pertinentă, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar, de aici derivând și obligația suportării cheltuielilor de judecată.
Nu pot fi reținute, din această perspectivă nici trimiterile pe care recurenta le face la dispozițiile art. 1.088 alin. 2 Cod civil, care, raportat la starea de fapt și de drept dedusă judecății, sunt incompatibile cu principiul unei reparații integrale, iar pe de altă parte, tribunalul a arătat în mod expres faptul că în cauză sunt aplicabile prev. art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG 50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul-intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008, dar pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Pe cale de consecință, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B N, în nume propriu, împotriva sentinței civile nr. 838 din 16 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N împotriva sentinței civile nr. 838 din 16 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de către ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./2 ex.20.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța
