Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 761/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 761/ Dosar nr-
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - TRANS SA B împotriva sentinței civile nr. 348/CA din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 10 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 348/CA din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr- s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intimatul Consiliul Local al mun. B - Direcția Fiscală; s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta TRANS în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al mun. B - Direcția Fiscală.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Obiectul cererii principale îl constituie cererea reclamantei " TRANS " SA de a se constatat că pârâta nu este în drept să calculeze sau să pretindă taxe și impozite aferente imobilelor terenuri și clădiri din cadrul parcului industrial Pro R pentru anul fiscal 2005, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, respectiv că este scutită de la plata impozitului pe clădiri și pe teren, iar declarațiile de impunere în care s-a menționat că beneficiază de scutire la plata impozitului sunt corecte și conforme cu prevederile legale.
Prin urmare, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă are ca obiect tocmai constatarea lipsei dreptului pârâtelor de a stabili taxe și impozite în temeiul unui act administrativ cu caracter fiscal.
În drept, art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată, stabilește că "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Din interpretarea acestei norme rezultă că pentru a avea deschisă calea unei acțiuni în fața instanței de contencios administrativ este necesar ca reclamanta să fi fost vătămată de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Reclamanta nu a invocat nici o vătămare în sensul celei vizate de dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, ci solicită să se constate că este scutită de la plata impozitului pentru anul fiscal 2005.
De asemenea, nu este incidentă niciuna din situațiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 554/2004, neexistând nici un act administrativ emis de intimată și nici refuzul acesteia de a soluționa o cerere formulată de reclamantă.
În plus, chiar și dacă s-ar trece peste aceste norme speciale care reglementează acțiunea în contencios administrativ și s-ar avea în vedere numai prevederile art. 111 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că nici această dispoziție nu este aplicabilă.
Astfel, pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept în condițiile acestei norme, acțiunea este admisibilă numai în situația în care partea nu are la dispoziție o acțiune în realizarea dreptului.
Or, în cauză, reclamanta justifică promovarea prezentei acțiuni pe motiv că pârâta a efectuat acte de executare silită pentru sumele stabilite cu titlu de impozit pe teren și clădire aferent perioadei indicate mai sus.
Prin urmare, față de aceste susțineri, instanța reține că reclamanta are la îndemână, pe de o parte, procedura contestării actului administrativ fiscal de stabilire a impozitului de către pârâtă, în condițiile art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003, modificată, iar, pe de altă parte, calea contestației la executare, în condițiile art. 172 din același act normativ.
Împotriva hotărârii a declarat recurs contestatoarea - TRANS SA B și a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii promovate de contestatoarea recurentă, motivând că instanța de fond se află în eroare deoarece cererea introductivă este acțiune în constatare în realitate, nu acțiune în contencios administrativ, reclamantul fiind cel care stabilește limitele obiectului acțiunii, potrivit principiului disponibilității.
Recurenta reclamantă arată că face parte din parcul industrial pe platforma R B în condițiile Ordonanța de Guvern nr. 65/2001 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 115/2003, iar potrivit art. 250 alin. 1 pct. 9 și art. 257 alin. 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel încât beneficiază de facilitățile acordate parcului industrial. Recurenta mai arată că respingerea acțiunii în constatare ca inadmisibilă este incorectă, nelegală, deoarece obiectul acțiunii vizează constatarea dreptului reclamantei de a fi scutită de plata impozitului pe teren și clădiri din anul 2005, astfel că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei deduse judecății. Menționează că și Tribunalul Suprem prin Decizia nr. 867/1953 s-a pronunțat în sensul că acțiunea în constatare este admisibilă având un caracter preventiv.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 304/1 Cod procedură civilă.
În întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă Direcția Fiscală Bas olicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, întrucât hotărârea dată de Tribunal în cauză, prin care a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, este temeinică și legală. Astfel, potrivit art.111 Cod procedură civilă, cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului, iar pe fond analizând situația încadrării ca parc industrial, beneficiile solicitate de către aceasta privind scutirea de la plata impozitelor reprezintă ajutor de stat care sunt interzise potrivit Tratatului Comunității Europene, ele neputând fi acordate decât după notificare. Intimata a depus practică judiciară în materie. Intimata a mai arătat că Consiliul Concurenței, prin adresa nr. 37.103/01.03.2007 a răspuns solicitării Direcției Fiscale și a încadrat aceste facilități fiscale ca ajutor de stat în sensul art.87 din Tratatul CE. La data de 20.04.2007, cu nr. 65.995, intimata pârâtă Direcția Fiscală a formulat notificarea necesară acordării facilităților fiscale pentru societățile de pe platforma industrială R B, către Consiliul Concurenței. Potrivit Tratatului CE, ajutoarele de stat suspuse obligației de notificare pot fi puse în aplicare numai după ce se obține autorizarea acestora de către Comisia Europeană.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta - TRANS SA B a formulat o cerere în constatarea faptului că, făcând parte din parcul industrial R B, unde - R deține titlul de parc industrial, pârâta Direcția Fiscală B nu este în drept să stabilească taxe și impozite care se constituie venit la bugetul local asupra imobilelor terenuri și clădiri proprietatea societăților comerciale ce funcționează în cadrul parcului industrial.
În drept și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 111 Cod procedură civilă.
Considerându-se că această cerere este o acțiune în contencios administrativ fiscal, cererea s-a judecat ca urmare a declinării competenței materiale de la Judecătoria Brașov (sentința civilă nr.5138/20.05.2008) la Tribunalul Brașov.
Prin sentința civilă atacată (- nr.348/CA/2009) cererea a fost respinsă ca inadmisibilă. S-a analizat cererea prin prisma dispozițiilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Temeiul de drept invocat de către recurenta reclamantă în cererea sa inițială au fost prevederile art. 111 Cod procedură civilă. Conform acestui text de lege, "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Cererea recurentei reclamante vizează pe de o parte constatarea unei stări de fapt și nu existența sau neexistența unui drept, iar pe de altă parte reclamantul are calea realizării dreptului, care în speță se materializează prin incidența dispozițiilor Codului d e procedură fiscală, Titlul IX privind soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale, Cap. I dreptul de contestație, anume art. 205 Cod procedură fiscală conferă posibilitatea de contestare. De asemenea, reclamantul are posibilitatea ca în baza art. 172 din Codul d e procedură fiscală să introducă contestație la executarea silită, în cazul în care Direcția Fiscală B pornește executarea silită împotriva sa, neluând în considerare apărările sale privind calitatea specială pe care o are de parc industrial.
Având în vedere că există posibilitatea realizării dreptului, corect a reținut prima instanță că acțiunea în constatare formulată de reclamantă nu este admisibilă. Instanța de recurs nu poate reține, însă, susținerile intimatei pârâte referitoare la incidența prevederilor Tratatului CE asupra situațiilor juridice anterioare datei de 01 ianuarie 2007, deoarece admițând o asemenea interpretare, s-ar admite că prevederile Tratatului retroactivează, ceea ce ar contraveni principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, principiu pe care nu îl înfrânge nicio prevedere din dreptul comunitar.
Constatând că acțiunea în constatare formulată nu este admisibilă, este de prisos analizarea chestiunilor de fond privind scutirea de la plata impozitelor, atât cele invocate de reclamantă cât și cele invocate de pârâtă.
Pentru motivele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat, și să mențină sentința civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - TRANS SA împotriva sentinței civile nr. 348/CA din 25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința nepublică de la 10 2009
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - -
Grefier,
Red. 09.12.2009/dact. 16.12.2009/4 ex
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
