Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 784/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.784/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 17 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
- -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civilenr.196/CA din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 3 noiembrie 2009 și apoi din lipsă de timp pentru data de 10 noiembrie 2009și apoi pentru data de 17 noiembrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 13 octombrie 2008, acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, sub nr-, după casare, pentru rejudecarea pe fond.
Instanța de fond, pe baza recomandărilor și considerentele Deciziei Curții de APEL BRAȘOV nr. 548/R/11.09.2008, a soluționat cauza prin sentința civilă nr. 196/24.02.2009, prin care a dispus următoarele:s-a espins excepția nelegalității actelor administrative contestate de contestator.
S-a admis în parte acțiunea formulată de contestatorul, cu în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B,și în consecință:
S-a anulat Decizia nr.277/12.12.2007 emisa de Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a obligat Direcția Generală a Finanțelor Publice B să soluționeze fondul contestației formulate de contestator împotriva Deciziei de impunere anuala pentru persoane fizice pe anul 2001 nr.- din data de 19.08.2002 emisă de Administrația Finanțelor Publice
S-au respins restul pretențiilor contestatorului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță în rejudecare după casare a reținut în fapt și în drept următoarele:
Excepția nelegalității actelor administrative emise de Administrația Finanțelor Publice B constând în Decizia nr.277/12.12.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Decizia de impunere pentru anul 2001 si duplicatul acesteia, procedura de comunicare a deciziei de impunere, procesul verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr.45072/16.06.2007, Anunțul colectiv nr.-/ 15.05.2007 si procedura de înscriere pe rolul organului fiscal a unei creanțe nescadente si imputarea plății efectuata este nefondata, pentru următoarele considerente:
In primul rând toate aspectele invocate de reclamant sunt motive de nulitate a actelor administrative, așa cum chiar acesta a arătat, și nu motive de nelegalitate, intre nulitate si nelegalitate neputându-se pune semnul egalității. Reclamantul a făcut confuzie între excepția de nelegalitate așa cum este ea reglementată de art. 4 din Legea nr.554/2004 și nulitatea unui act, absolută sau relativă. Consecințele juridice ale invocării excepției de nelegalitatea sau ale excepției nulității sunt diferite: excepția de nelegalitate, fiind un mijloc de apărare, duce, în caz de admitere, la neluarea in considerare a actului vizat in speța dedusă judecății, actul continuând să existe, pe când excepția nulității ( absolute sau relative ) duce la anularea, la desființarea actului ( totală sau parțială ). In același timp, excepția de nelegalitate poate fi invocată doar cu privire la acte administrative ( fiscale ), și nu cu privire la operațiuni administrative, reclamantul vizând, prin excepția de nelegalitate invocată, și procedura de comunicare, care nu reprezintă un act administrativ/fiscal.
Verificarea legalității actului administrativ contestat pe calea excepției de nelegalitate presupune cenzurarea acestuia prin raportare la dispozițiile legii, iar nu prin raportare la o situație de fapt de natură a afecta legalitatea actului datorită incidenței unor neregularități procedurale.
Practica judiciară a stabilit că o condiție prealabilă, obligatorie pentru admisibilitatea excepției de nelegalitate este ca actul ce formează obiectul cauzei pe fond să fie emis în aplicarea actului administrativ a cărui nelegalitate este invocată pe cale de excepție. Or, instanța a constatat că reclamantul a invocat însăși nelegalitatea actelor care formează obiectul cauzei pe fond.
Totuși, instanța a analizat aspectul de legalitate a acestor acte administrative, pentru a nu lăsa nesoluționată excepția invocata. Astfel, instanța a reținut că:
- Decizia nr.277/12.12.2007 emisa de Direcția Generală a Finanțelor Publice B - a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art.43 din Cod procedură fiscală; de asemenea au fost respectate dispozițiile art.213 Cod procedură civilă în sensul că s-a dat o soluție contestatorului la contestația sa. Dacă această soluție este fondată, urmează a fi analizată mai jos, pe fondul dreptului.
- Decizia de impunere pentru anul 2001 si duplicatul acesteia -a fost emis în temeiul art.43 Cod procedură fiscală.
- procedura de comunicare a deciziei de impunere -s-a realizat în baza dispozițiilor art. 44 alin.3 Cod procedură fiscală;
- procesul verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr.45072/16.06.2007 -s-a realizat în baza dispozițiilor 44 alin.3 Cod procedură fiscală;
- Anunțul colectiv nr.-/15.05.2007 -s-a realizat în aplicarea dispozițiilor art.44 alin.3 Cod procedură fiscală;
- procedura de înscriere pe rolul organului fiscal a creanței și imputarea plății - s-a realizat pentru aplicarea dispozițiilor art.115 alin.2 Cod procedură fiscală.
Prin urmare, toate actele considerate de reclamant ca nelegale au fost emise in respectarea dispozițiilor legii și nu în contra acestora. Referitor la temeinicia acestor acte și respectiv valabilitatea acestora, instanța s-a pronunțat odată cu fondul.
Raportat considerentelor expuse și în temeiul dispozițiilor art. 4 din. 554/2004, instanța de fond respins excepția nelegalității prevederilor actelor administrative descrise mai sus, ca nefondată.
In ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut în fapt că, prin Decizia de impunere anuală nr. - din 19 august 2002 organul fiscal a stabilit în sarcina reclamantului o diferență de impozit anual de regularizat stabilit în plus în cuantum de 1961 RON ( 19.612.852 ROL) conform declarației de venit global depusă de reclamant și datelor de evidență fiscală ale contribuabilului.
Împotriva acestui act fiscal a formulat contestație administrativă reclamantul înregistrată la Administrația Finanțelor Publice B sub nr. 36818/24 octombrie 2007 și prin decizia nr. 277/12.12.2007 a Direcției Generale a Finanțelor Publice B s-a respins contestația ca nedepusă în termen, pe considerentul că reclamantul a depășit termenul de 30 de zile de la comunicarea actului stipulat de dispozițiile art. 208 alin.1 Cod procedură fiscală.
La emiterea deciziei contestate a stat referatul nr. 36818/2 noiembrie 2007 întocmit de Administrația Finanțelor Publice B care a opinat pentru respingerea contestației avându-se în vedere că la baza emiterii deciziei de impunere a stat declarația de venit global pe anul 2001 depusă de reclamant la data de 22 aprilie 2002 și înregistrată sub nr. 35225, iar comunicarea deciziei de impunere s-a făcut prin poștă la 24 martie 2003, returnată și apoi recomunicată prin publicitate conform anunțului colectiv nr-8122/15 mai 2007.
Instanța de fond a apreciat însa că acest raționament al Direcției Generale a Finanțelor Publice B este greșit deoarece din dovezile de îndeplinire a procedurilor de comunicate din data de 24 martie 2003, rezultă că la data de 25 martie 2003 s- aprobat înapoierea corespondenței la expeditor cu mențiunea " destinatar mutat de la adresă". Avându-se în vedere faptul că nu a fost posibilă realizarea procedurii de comunicare în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin.2 din G nr. 92/2003 s-a procedat la comunicarea actului fiscal prin publicitate prin afișare la sediul Administrației Finanțelor Publice B și pe pagina de internet anaf.finanțe.ro cu Anunțul colectiv din data de 15 mai 2007 în conformitate cu prevederile art. 44 alin.3 Cod procedură fiscală.
Acest colectiv este insa lovit de nulitate cu privire la Decizia de impunere nr.-/19.08.2006 deoarece numărul acestei decizii nu este complet, omițându-se ultima cifra. In acest fel Anunțul de publicitate făcut pentru reclamantul arata ca s-a publicat Decizia de impunere nr.-, iar acest fapt afectează valabilitatea procedurii de comunicare.
Nefiind îndeplinite cerințele legale pentru îndeplinirea procedurii de comunicare a deciziei de impunere, în mod greșit Direcția Generală a Finanțelor Publice B a respins contestația reclamantului ca fiind tardiv formulata (nedepusa in termen), fără să o soluționeze pe fond, în baza art.213 Cod procedură fiscală.
Potrivit art.216 din Cod procedură fiscală contestația trebuie soluționată printr-o decizie motivată, decizie ce poate cuprinde soluția de admitere în totalitate sau în parte ori de respingere a contestației.
Deoarece Direcția Generală a Finanțelor Publice B nu a soluționat pe fond contestația, a dispus obligarea acesteia la soluționare, celelalte motive invocate de reclamant fiind în directă legătura cu soluția pe fond a contestației, astfel ca nu pot fi analizate anticipat de instanța de judecată.
Urmează ca decizia ce va fi pronunțata pe fond de Direcția Generală a Finanțelor Publice să fie analizată de instanță, în măsura în care reclamantul va mai avea vreo nemulțumire asupra soluției ce se va da de pârâta.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța de fond a admis în parte acțiunea, conform celor de mai jos.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, prin care a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiat și nelegal și menținerea actelor administrative fiscale emise de aceasta ca legale.
În esență, recurenta a criticat sentința civilă atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, și în dezvoltarea motivelor de recurs a invocat următoarele:
Sentința instanței de fond, este o soluție greșită, fiind lipsită de temei legal, iar anularea actului administrativ a fost dispusă fără a indica temeiul de drept a acestei dispoziții luate de instanță.
În mod corect recurenta pârâtă a respins contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 277/12.12.2007, ca fiind nedepusă în termen fapt ce rezultă din actele dosarului, fiind vorba de o contestație formulată la data de 24.10.2007, împotriva unui act fiscal emis în anul 2002 la 19.08.2009 de Administrația Finanțelor Publice
Contestația formulată de reclamant a fost depusă după termenul de contestare legal, încălcându-se prevederile art. 207 alin. 1 Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată Cod procedură fiscală.
Soluția instanței de fond este lipsită de argumente solide și de temei de drept, nefiind încălcate de pârâtă prevederile art. 46 și 43 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, încât nu se justifică nulitatea corelativ aspect reținut de instanța de fond în sentința pronunțată în cauză.
Recurenta, a susținut că potrivit prevederilor legale sus menționate actul administrativ fiscal, Anunțul corelativ nr. -/15.05.2007, a fost emis în mod legal, astfel încât nu se justifică nulitatea actului în cauză.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, și modificarea în parte a sentinței civile nr.196/CA/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, în sensul respingerii în tot a acțiunii în contencios administrativ promovată de PF, cu menținerea în integralitate a Deciziei nr. 277/12.12.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru evidente rațiunii de temeinicie și legalitate.
Recursul a fost scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și depus în termenul legal.
Față de recursul declarat în cauză, intimatul reclamant a formulat Întâmpinare (9-10 dosar), solicitând respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 196/24.02.2009, ca fiind legală și menținerea acesteia.
În recurs nu s-au depus alte probe.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 196/24.02.2009, a Tribunalului Brașov, atacat în cauză, prin prisma criticilor de recurs și a prevederilor legale aplicabile, constată recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca nefondat pentru următoarele considerente:
Din întreg probatoriu administrat în cauză, rezultă că în mod corect a soluționat cauza instanța de fond după casare, reținând corect și legal situația de fapt și de drept dedusă judecății.
Referitor la cele două critici de recurs formulate de recurentă, instanța de recurs reține următoarele:
Hotărârea instanței de fond nu este dată cu interpretare greșită a legii sau a probelor de la dosar.
Cât privește formularea contestației de către reclamant, se constată că aceasta nu a fost depusă cu depășirea termenului legal, ținând cont de dovezile de comunicare a deciziei de impunere anuală și față de cuprinsul colectiv emis de pârâtă.
Ca atare, sub aspectul cerinței recurentei în sensul că hotărârea ar fi lipsită de temei legal, neîntemeiată și că în fapt și în dreptul contestația formulată de împotriva Deciziei nr. 277/27.12.2007, ar fi nedepusă în termen legal instanța de recurs, constată că această critică nu se justifică motivul pentru care va fi înlăturat ca nelegal.
Referitor la cea de a doua critică a recurentei în sensul că soluția instanței de fond este lipsită de argumente solide, și de un temei de drept, această critică nu poate fi reținută de instanța de recurs deoarece din dispozițiile legale invocate de pârâtă art. 46 și art. 43 din Cod procedură fiscală, precum și art. 14 alin. 3 Cod procedură fiscală, raportat la anunțul colectiv emis de pârâta ( recurentă) rezultă că acesta nu a respectat prevederile legale esențiale, astfel încât în mod corect instanța de fond reținând că este emis cu încălcarea legii, adică lovit de nulitate.
Așa fiind, se vor înlătura criticile formulate de recurentă cu privire la sentința civilă atacată ca fiind nelegale, și constată recursul ca nefondat.
Conform prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința civilă atacată, urmând ca pârâta să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamant împotriva deciziei fiscale nr. 277/12.12.2007, pe numele reclamantului.
Se reține ca justificată legală susținerile reclamantului formulate prin întâmpinarea depusă la recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice cu sediul în B,-, județ B împotriva sentinței civile nr 196/CA/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.11.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Lorența
- - - - - -
Grefier,
Red. - 8.12.2009
Dact. T- 10.12.2009/2 ex.
Jud fond- M.
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
