Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.90/CA/2008-
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursurilor în contencios administrativ declarate de pârâteleDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, jud.S șiDIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C,cu sediul în O,-, jud.B -în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR B -în contradictoriu cu intimatul reclamantG,din, nr.316, com. jud.S M, împotriva sentinței nr.278/CA din 19 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă intimatul reclamant G - personal, lipsă fiind recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice S M și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru, că intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare, că la data de 12.02.2008 recurenta pârâtă SMa depus la dosar 3 exemplare din recursul depus la data de 13.11.2007 - semnat și ștampilat, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Intimatul reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în scris în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată. Învederează instanței că, el a fost un simplu șofer care a avut împuternicire din partea persoanei indicată în acțiune și că a declarat la vamă pentru cine este mașina introdusă în țară. La întrebarea instanței arată că, nu știe dacă acea persoană a plătit taxele vamale.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.278/CA din 19 septembrie 2007, Tribunalul Satu Marea respins excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamant.
A admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul G domiciliat în comuna sat nr. 315 județul S M, împotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S M cu sediul în S M, Romană nr. 3-5, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B, cu sediul în B sector 1,- și DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C cu sediul în O, Calea - Române nr. 4 județul B pentru BIROUL VAMAL, în sensul că, a anulat Decizia nr. 68914/19.10.2006 emisă de SMp rivind modul de soluționare a contestației nr. 68914/31.08.2006 formulată de reclamant și admițând contestația reclamantului a anulat Actul Constatator nr. 42/06.10.2000 emis de DIRECȚIA GENERALĂ A VĂMILOR - BIROUL VAMAL, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În baza procurorii autentificate sub nr. 5197/20.09.1999 de Biroul Notarului Public dată de numita împuternicitului G (fila 10), la data de 20.09.1999, reclamantul a introdus în țară un autoturism "Volkswagen Passat". Declarația vamală de tranzit auto a fost emisă pe numele reclamantului G, însă cuprinde și următoarele mențiuni: pentru; acte anexate: contract, procura 5197/1999, adeverința poliției 11830, BL -, BI, GL 05 1964, chitanța 84/
Apreciind că reclamantul este titularul operațiunii de tranzit vamal și că acesta nu a încheiat operațiunea vamală în termenul de tranzit, pentru nerespectarea prevederilor art. 93, 98, 99 din Legea nr. 141/1991 pe numele reclamantului s-a întocmit la 06.10.2000 Actul constatator nr. 42/06.10.2000 pentru sumele reprezentând datorii vamale neachitate, iar la 01.11.2005, Procesul verbal privind calculul accesoriilor la AC 42/06.10.2000.
Împotriva acestor acte administrativ fiscale reclamantul a formulat contestație înregistrată sub nr. 68914/31.08.2006, soluționată de către SMp rin Decizia nr. 68914/19.10.2006 în sensul respingerii acesteia.
Referitor la legalitatea acestor acte administrativ fiscale, instanța a reținut că într-adevăr art. 141 alin. 2 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României, în vigoare la data emiterii Actului constatator contestat prevedeau " debitorul datoriei vamale este considerat titularul declarației vamale acceptate și înregistrate", iar potrivit art. 165 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal aprobat prin HG nr. 626/1997 "declarația vamală de tranzit vamal constituie titlu executoriu pentru plata taxelor vamale și a drepturilor de import, în cazul în care transportatorul nu prezintă mărfurile la biroul vamal de destinație în termenul stabilit sau le prezintă cu lipsuri ori substituiri".
În speță, însă, s-a constatat ca fiind incidente și dispozițiile art. 1532 și următoarele cod civil privind instituția mandatului. " Art. 1532 Cod civil definește mandatul ca fiind un contract în puterea căruia o persoană se obligă, fără plată, de a face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit însărcinare".
În baza acestei definiții legale, a existenței și a prezentării organelor vamale a procurii - înscris constatator al contractului de mandat încheiat între numita, în calitate de mandant și G în calitate de mandatar - s-a constatat că, la data de 20.09.1999, reclamantul a introdus în țară un autoturism și a întocmit declarația vamală de tranzit în numele și pe seama altei persoane și nu în nume propriu.
Prin urmare, în mod eronat organele vamale au apreciat că titularul operațiunii vamale neîncheiate este mandatarul G și nu mandantul în numele și pe seama căreia a fost întocmită declarația vamală de tranzit.
Astfel fiind, s-a constatat că reclamantul mandatar nu este debitorul unei obligații fiscale vamale și că, titlurile de creanță și executorii emise de organele vamale în sarcina acestuia sunt nelegale pentru acest motiv.
În ce privește excepția prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale invocată de către reclamant, instanța a constatat că declarația vamală de tranzit a fost întocmită la 20.09.1999, iar Actul constatator al datoriei vamale nr. 42 fost întocmit la 06.10.2000, în termenul general de prescripție de 5 ani în care organele vamale au și au avut dreptul de a efectua controale vamale ulterioare și de încheia operațiunile de tranzit. De asemenea, s-a constatat că, în prezenta cauză nu s-au administrat probe pentru a se verifica data comunicării actului constatator cu reclamantul și cu atât mai mult data comunicării formelor de executare silită emise împotriva acestuia, întrucât, instanța pe de o parte (față de motivul de nelegalitate invocate în principal) a apreciat că această probă este utilă, iar pe de altă parte s-a constatat că valabilitatea formelor de executare silită a făcut obiectul unei alte cauze care a avut ca obiect "contestație la executare".
În ce privește invocarea de către reclamant a excepției autorității de lucru judecat relativ la Sentința civilă nr. 6837/27.09.2002 dată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 8177/2002, s-a constatat că prin această sentință s-a statuat asupra legalității unui proces verbal de constatare a contravenției încheiat de organele vamale în sarcina reclamantului, iar prezenta cauză are ca obiect verificarea legalității unor acte administrativ fiscale. Prin urmare, s-a reținut că în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 Cod civil pentru a se putea aprecia ca fiind întemeiată excepția invocată de reclamant prin prisma dispozițiilor art. 166 Cod procedură civilă.
Constatând că motivul de nelegalitate al actelor administrativ fiscale invocat, în principal, de către reclamant este fondat, în temeiul art. 182 alin. 2 Cod procedură fiscală, art. 8, 10, 18 din Legea nr. 554/2004, art. 276 Cod procedură civilă și a textelor de lege amintite, instanța a admis acțiunea în contencios administrativ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutite de plata taxelor de timbru, au declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C - în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR B, solicitând admiterea recursurilor, modificarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii în întregime a acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, critică sentința pentru motive de nelegalitate, constând în greșita aplicare a prevederilor art.1532 Cod civil, cu finalitatea stabilirii împrejurării că reclamantul mandatar nu este debitorul unei obligații fiscale vamale, astfel că titlurile de creanță și titlurile executorii emise de organele vamale în sarcina reclamantului sunt nelegale.
Analizând declarația vamală pentru tranzit auto nr.1272/20.09.1999, rezultă că petentul a introdus în țară un autoturism pentru numita, conform procurii notariale dată în acest scop. La rubrica titularului apare numele petentului G, și în consecință petentul are calitatea de titular a declarației vamale, câtă vreme aceasta este completată, acceptată și înregistrată de către petent.
Mai mult decât atât, procura autentificată, cuprindea și obligația ca petentul să se prezinte la vamele de tranzit și de interior, la administrația financiară, la Registrul Auto Român și la Poliția C N, în vederea vămuirii și înmatriculării autovehiculelor, în reprezentarea mandantei.
Cum mandatarul G, nu și-a îndeplinit obligațiile mai sus arătate, și anume acea că în calitate de titular al declarației vamale nu a procedat la încheierea regimului vamal de tranzit, în mod corect organul vamal a procedat la închiderea din oficiu a operațiunii, stabilind prin act constatator și proces verbal de calcul datoria vamală.
Admiterea acțiunii formulate de reclamant, întemeiat pe prevederile art.182 alin.2 Cod procedură fiscală, contravine prevederilor art.165 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Românie, aprobat prin nr.HG626/1997, conform căruia "declarația vamală de tranzit vamal constituie titlu executoriu pentru plata taxelor vamale și a drepturilor de import, în cazul în care transportatorul nu prezintă mărfurile la biroul vamal de destinație în termenul stabilit".
Potrivit art.141 alin.2 din Legea nr.141/197 "debitorul datoriei vamale estre considerat titularul declarației vamale acceptate și înregistrate".
Recurenta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C - în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR B, critică sentința recurată pentru motive de nelegalitate, în temeiul prevederilor art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Opinia instanței de fond, arată această recurentă, este eronată atunci când reține că nu reclamantul avea obligația să prezinte autoturismul la biroul vamal de destinație, în vederea îndeplinirii formalităților vamale de import, întrucât acesta a introdus în țară autoturismul în baza unui contract de mandat pentru o altă persoană.
Cum reclamantul este titularul declarației vamale de călători nr.1272/20.09.1999, acesta semnând-o în nume propriu, în mod corect s-a dispus încheierea operațiunii de import din oficiu.
Reclamantul fiind titularul regimului de tranzit vamal, potrivit at.99 din Legea nr.141/1997, el avea obligația să prezinte biroului vamal de destinație autoturismul în termenul stabilit de autoritatea vamală.
Conform art.158 alin.3, declarația vamală și actul constatator sunt titluri executorii, care se onorează de către societatea bancară fără accept, poprire și validare.
Intimatul G, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondate a recursurilor, fiind lipsite de temei juridic.
Nefiind titularul regimului de tranzit vamal, arată intimatul, nu i se pot aplica prevederile art.99 din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal și ale art.164 din nr.HG1114/2001, privind Regulamentul vamal.
Pe fondul cauzei, sunt nefondate motivele de nelegalitate întemeiate pe prevederile art.95 alin.2 și art.158 alin.2 din Legea nr.141/1997, întrucât singurul act definitiv al creanței fiscale este decizia nr.68914/9.10.2006, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, ce a fost anulată pe motive de nelegalitate.
Analizând recursurile formulate, sub aspectul criticilor de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, au fost apreciate ca nefondate.
Este necontestată în cauză starea de fapt, conform căreia în temeiul procurii autentificate sub nr.5197/20.09.1999 de Biroul Notarului Public, numita îl împuternicea pe reclamant să introducă în țară un autoturism.
Declarația vamală de tranzit auto a fost emisă pe numele reclamantului, însă cuprinde și mențiunile: pentru, având anexate actele enumerate.
Reclamantul a contestat actul constatator nr.42/6.10.2000 și ulterior procesul verbal privind calculul accesoriilor, iar prin decizia nr.68914/31.08.2006, recurenta SMa respins contestația.
Textele legale invocate de recurente, respectiv prevederile art.141 alin.2 din Legea nr.141/1997, privind Codul Vamal al României, și art.165 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal, aprobat prin nr.HG626/1997, deși exacte, nu sunt de natură a atrage nelegalitatea sentinței câtă vreme instanța de fond a reținut că, aplicabile sunt dispozițiile art.1532 Cod civil.
Din ansamblul probelor administrate, procura și declarația vamală, rezultă că reclamantul în calitate de mandatar a introdus în țară un autoturism și că a întocmit declarația vamală de tranzit în numele și pe seama altei persoane, iar nu în nume propriu.
În aceste condiții, este evident că nu se poate aprecia că, titularul operațiunii vamale neîncheiate este mandatarul reclamant.
În consecință, acesta nefiind debitorul unei obligații fiscale vamale, în mod corect s-a reținut nelegalitatea titlurilor de creanță emise în sarcina acestuia.
Închiderea operațiunii vamale din oficiu, pe baza actului constatator și în conformitate cu prevederile art.95 alin.2 și art.158 alin.2 din Legea nr.141/1997, nu se putea face pe seama reclamantului, astfel că nici această critică invocată de recurente nu este fondată.
Intimatul reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C - în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR B, împotriva sentinței nr.278/CA din 19 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond. - -
- dact. - 2 ex.
- 13.03.2008
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
