Obligare emitere act administrativ. Decizia 92/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.92/CA/2008-
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de reclamanțiiși,ambii cu domiciliul ales în O, str. -, nr.3, jud.B în contradictoriu cu intimatul pârâtPRIMARUL MUNICIPIULUI O,din O, -, nr.1, jud.B împotriva sentinței nr.267/CA din 21 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenții reclamanți și - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.8 din 4 martie 2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul individual și pentru intimatul pârât Primarul Municipiului O - consilier juridic în baza delegației nr.1464 din 24 ianuarie 2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 19,5 lei, achitată prin chitanța nr.205 - 1 - 90 din 24 iulie 2007, emisă de Primăria Municipiului O, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare, precum și faptul că, cauza este la al treilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul recurenților reclamanți arată că lasă la aprecierea instanței întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul pârât, dar solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru aos tudia.
Instanța,califică întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul pârât ca fiind concluzii scrise, având în vedere că aceasta a fost depusă cu încălcarea termenului prevăzut de lege, astfel că respinge cererea de amânare a cauzei formulată de către reprezentantul recurenților reclamanți.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților reclamanți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată. Astfel, arată că se impune casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Bihor, întrucât nu s-a făcut o minimă analiză a capetelor 2 și 3 de cerere. Pe fondul cauzei, arată că solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris.
Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Învederează că, s-a emis autorizația de construire anterior declarării recursului.
Reprezentantul recurenților reclamanți, la întrebarea instanței, precizează că, într-adevăr autorizația de construire s-a emis, dar ulterior soluționării fondului, și cu toate acestea rămâne în discuție problema daunelor.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.267 din 21 iunie 2007, Tribunalul Bihora respins ca nefondată, acțiunea introdusă de reclamanții și cu domiciliul ales în O str.- nr.3, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului O, cu sediul în O, P-ța - nr.1, pentru obligarea pârâtului să emită autorizație de construire pentru terenul situat în O str. -.- nr.121/C, înscris în coala ndf nr.11199 O, sub nr. cadastral 1333 și la plata de daune materiale în sumă de 30.000 euro reprezentând cheltuieli de servitute și cheltuieli materiale, precum și la daune cominatorii de 500 euro/zi întârziere începând cu 21.01.2007.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform art.1 al.1 din Legea nr.554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Reclamanții susțin că pârâtul nu le-a soluționat în termenul legal cererea, înregistrată sub nr.57186/21.01.2007, de eliberare a autorizației de construire pe terenul situat în O str. -.- nr.121/C înscris în coala CF 11199 O nr. cadastral 1333.
În sensul prevederilor art.2 al.1. lit.g) din Legea nr. 554/2004 prin expresia nesoluționarea în termenul legal a unui cereri se înțelege faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
S-a constatat însă că, cererea a fost formulată numai de către reclamantul și a fost adresată Primăriei Municipiului O și nu pârâtului Primarul Municipiului
Totodată s-a constatat că, de fapt prin cererea adresată Primăriei Municipiului O și înregistrată sub nr.57186 din 23.01.2007. reclamantul a solicitat eliberarea unui AVIZ în vederea obținerii pentru amplasare locuință familială în O str.-.-( 13).
Comisia Municipală de Urbanism și Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei Municipiului Oaa vizat în varianta prezentată de reclamant prin emiterea Avizului nr.93/1.02.2007, în termenul legal ( 12).
Ca urmare, reclamanții nu au adresat pârâtului nici o cerere și cu atât mai puțin o cerere pentru eliberarea unei autorizații de construire.
Avizul este unul din avizele care potrivit art.7 din Legea nr.50/1991 se stabilește prin certificatul de urbanism și care se anexează împreună cu celelalte documente cererii de eliberare a autorizației de construire( 20).
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs în termen, legal timbrat, reclamanții și, solicitând instanței în principal admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
În motivare recurenții au arătat că, instanța de fond s-a pronunțat doar cu privire la capătul de cerere, privind obligarea la emiterea autorizației de construcție, fără a analiza cererea cu privire la daune, motiv pentru care se impune casarea. În acest context, recurenții au precizat că problema daunelor materiale nu poate fi privită ca un accesoriu al primului capăt de cerere, deoarece admiterea lor nu depinde de emiterea sau neemiterea autorizației de construcție, ci ele decurg din abuzul de drept al primăriei.
Referindu-se la primul capăt de cerere, recurenții au subliniat că soluția pronunțată în privința acestuia nu este legală.
Astfel, recurenții au învederat instanței că, atunci când pentru obținerea unei autorizații se cere, potrivit legii, parcurgerea unor etape determinate și implicit, obținerea prealabilă a unor avize, nu se poate omissio medio să se solicite direct autorizația, căci nu se poate impune nimănui să încalce legea.
De asemenea, s-a mai menționat de către recurenți că, aceste condiții și etape preliminare obținerii autorizației de construcție nu pot fi separate de finalitatea lor legală, aceea a obținerii autorizației, precum și că refuzul nejustificat al unui aviz necesar obținerii autorizației de construcție, este refuzul autorizației însăși, Legea nr.50/1991 stabilind această legătură indisolubilă.
În final, recurenții au arătat că judecătorul a interpretat greșit atât dispozițiile legale, cât și intenția părții care a solicitat avizul tocmai pentru a obține autorizația de construcție.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimata Primarul Municipiului O, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului, precizând că autorizația de construire solicitată a fost eliberată la data de 10.07.2007, cu nr.1545/10.07.2007, deci anterior promovării recursului.
Pârâta intimată a mai învederat instanței că soluția tribunalului este temeinică și legală, în condițiile în care, prin acțiunea formulată s-a solicitat eliberarea avizului Comisiei Municipale de Urbanism și Amenajarea Teritoriului pentru "Planul urbanistic de detaliu amplasare locuință unifamilială" și nu eliberarea autorizației de construcție, aviz care s-a emis în termen legal - Avizul nr.93/01.02.2007.
În drept au fost invocate prevederile art.112 Cod procedură civilă, Legea nr.50/1991, Normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod procedură civilă, instanța a reținut următoarele:
Criticile recurenților nu sunt întemeiate nici în privința motivelor de casare și nici a celor de modificare invocate.
Conform art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de art.2 alin.1 lit.h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daune morale.
În raport cu prevederile enunțate, este evident că nu se poate pune problema exercitării unei acțiuni în daune, fundamentată pe Legea contenciosului administrativ, în absența în prealabil a unei acțiuni prin care să se solicite anularea actului administrativ sau a celei exercitată ca urmare a refuzului nejustificat de a se răspunde la o cerere formulată.
Așadar, în condițiile în care în speță, reclamanții au înțeles să promoveze concomitent ambele cereri, atât pe cea vizând refuzul de a se soluționa cererea, cât și pe cea privind daunele, este clar că acest din urmă capăt de cerere are caracter accesoriu față de primul, contrar susținerilor recurenților, întrucât soluția dată acestui capăt de cerere depinde de soluția ce se va da capătului de cerere principal.
În concluzie, respingând în întregime acțiunea reclamanților, instanța nu a omis să se pronunțe asupra capetelor de cerere referitoare la daune, care în măsura respingerii cererii principale sunt neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, motivul de casare prevăzut de art.312 Cod procedură civilă nu va putea fi primit.
Referitor la modul de soluționare a cererii principale se poate constata că instanța a dat o hotărâre legală și temeinică.
Cum reclamanții prin cererea lor au solicitat doar eliberarea avizului și cum pârâta intimată le-a eliberat acest aviz în termen, nu se poate pune problema existenței unui refuz nejustificat, în condițiile în care nu s-a solicitat eliberarea autorizației de construcție.
Din punct de vedere al celor expuse, observațiile recurenților circumscrise celor de mai sus, nu sunt fondate.
De altfel, la momentul formulării recursului, autorizația de construcție era emisă de către intimată (autorizația de construcție nr.1545/10.07.2007).
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins potrivit art.312 Cod procedură civilă.
Cum recursul a fost respins, nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de către recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de și, împotriva sentinței nr.267 din 21 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 19.03.2008
- jud. fond. - -.
- dact. - 2 ex.
- 19.03.2008
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
