Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1112/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

CURTEA DE APEL BACĂU

- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -

Decizia nr. 1112/2009

Ședința publică de la 19 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Morina Napa judecător

JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor

JUDECĂTOR 3: Maria Violeta

Grefier: -

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL R - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 259 CA din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.

La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare, s-a constatat lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constată că în cauză s-a promovat recurs de pârâtul MUNICIPIUL R - PRIN PRIMAR, declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 17 din Legea privind taxele judiciare de timbru, nr. 146/1997.

Totodată, având în vedere că întâmpinarea depusă la acest termen de intimata-reclamantă ROMÂNIA B, a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 308 Cod procedură civilă, instanța constată că nu se impune acordarea unui nou termen pentru comunicarea acesteia.

S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a reținut în pronunțare.

A:

- deliberând -

Asupra recursului contencios administrativ fiscal de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 259/CA/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Romania B în contradictoriu cu pârâtul Municipiul R, prin primar, a fost anulată dispoziția nr. 1241/10.04.2009, a fost admisă contestația reclamantei și anulată, în parte, decizia de impunere nr. 70391/3.03.2009 emisă de Municipiul R - Direcția Impozite și Taxe Locale, cu privire la mențiunea privind depunerea de către reclamantă a declarației pentru stabilirea și achitarea taxei pentru construire biserici, reparații fațade și promovarea sportului de performanță.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin decizia de impunere nr. 70391 din 3.03.2009, Direcția Impozite și Taxe Locale din cadrul Municipiului R, a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale cu titlu de taxă afișaj sediu, prin același act reclamanta fiind solicitată să depună declarația cu privire la cifra de afaceri realizată în anul 2008 și suma de plată aferentă procentului de 0,1%, sumă reprezentând taxa pentru biserici, reparații fațade și promovarea sportului.

Deși reclamanta a formulat contestație împotriva acestei dispoziții, prin decizia de impunere pârâta a respins contestația, menținând obligația inserată în cuprinsul deciziei.

Instanța a constatat că această mențiune din cuprinsul deciziei este nelegală. Astfel, obligația de a depune declarație cu privire la obligația de plată în procent de 0,1% din cifra de afaceri, contravine dispozițiilor prevăzute în Directiva 2006/112/CEE. Potrivit dispozițiilor art. 401 statele membre ale Uniunii Europene pot să păstreze sau să introducă taxe sau impozite care nu se pot caracteriza ca taxe pe cifra de afaceri.

Or, prin încălcarea principiilor instituite de normele comunitare la care România a aderat, dispozițiile interne care privesc obligația achitării unei taxe locale care se raportează la cifra de afaceri rămân fără efecte juridice, instanța națională fiind obligată să asigure realizarea deplină a efectelor normelor comunitare.

Pe de altă parte, așa cum a arătat și reclamanta în acțiune, încasarea taxei speciale pentru construire biserici, reparații fațadă și promovarea sportului de performanță este condiționată de prestarea respectivului serviciu către operatorul economic potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 55 din Legea nr. 273/2006, taxa reprezentând suma plătită de o persoană fizică sau juridică pentru serviciile prestate acesteia de către instituția publică.

Cum în cauză nu s-a făcut dovada că reclamanta este beneficiara respectivului serviciu, instituția publică nu poate dispune în mod legal obligația evidențierii și achitării acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul R - prin primar, scutit de plata taxei de timbru, conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.

În motivarea recursului s-a susținut că prima instanță a făcut confuzie între modalitatea de calcul a taxei pentru construire biserici, reparații fațade și promovarea sportului de performanță și caracterul juridic al taxei, având în vedere că la pct. b, c ale capitolului 10.2 din anexa 4 a nr. 63/2008 sunt prevăzute și alte modalități de calcul al respectivei taxe, nu neapărat procentual din cifra de afaceri, în funcție de contribuabil. Pe de altă parte, s-a susținut că serviciile asigurate prin taxele instituite sunt la dispoziția întregii comunități locale, contestatoarea nefăcând dovada faptului că angajații săi nu beneficiază de serviciile publice locale pentru care au fost instituite respectivele taxe. De asemenea, s-a susținut că este lipsită de suport juridic desființarea unor acte fiscale emise în baza unei hotărâri a Consiliului Local în vigoare, care a primit avizul de legalitate al Prefecturii județului

Legal citată, intimata-reclamantă nu a fost reprezentată în fața instanței, formulând întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, sub sancțiunea neluării în seamă a apărărilor formulate prin aceasta.

Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța constată că prin decizia de impunere contestată s-a stabilit obligația depunerii declarației pentru calcularea taxei pentru construire biserici, reparații fațade și promovarea sportului de performanță mediu pentru anul 2009.

Acțiunea cu judecata căreia a fost învestită instanța de fond vizează, sub aspectul legalității, nu doar dispoziția nr. 1241/2009, ci raportul juridic de drept fiscal devenit contencios prin contestarea de către contribuabil a obligației de plată a taxelor impuse de către autoritatea competentă, împrejurare ce impune examinarea acestui raport juridic finalizat în etapa administrativă prin dispoziția de soluționare a contestației formulate împotriva actelor fiscale propriu - zise. Drept urmare, pe această cale, instanța are obligația examinării, în raport de motivele acțiunii și particularitățile cauzei, a legalității actului administrativ prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a taxelor contestate. În cauză nu este relevantă împrejurarea că hotărârea de consiliu local prin care a fost instituită taxa a primit avizul de legalitate al prefectului județului, având în vedere că reclamanta a susținut că nu datorează respectiva taxă în condițiile în care nu beneficiază de serviciile corelative.

Din punct de vedere al naturii juridice taxele reprezintă plăți realizate de persoanele fizice și/sau juridice pentru anumite acte sau servicii îndeplinite/prestate, la cererea și în folosul acestora, de anumite instituții publice sau alte persoane asimilate acestora., ca sarcini fiscale, se caracterizează prin subiect plătitor precis determinat și reprezintă o plată neechivalentă pentru actele, serviciile sau lucrările prestate și o contribuție stabilită în sarcina contribuabilului cu scopul de a asigura acoperirea în parte a cheltuielilor efectuate cu îndeplinirea sau prestarea actelor, respectiv a serviciilor solicitate, având un regim juridic distinct.

Din această perspectivă se impune a fi examinată taxa pentru construire biserici, reparații fațade și promovarea sportului de performanță mediu, având în vedere și cadrul normativ în vigoare pentru perioada vizată.

Prin dispozițiile art. 282, 283 din Codul fiscal au fost reglementate taxele speciale, respectiv alte taxe locale. Referitor la taxele speciale s-a prevăzut posibilitatea adoptării acestora pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, domeniile și cuantumul acestora stabilindu-se conform Legii nr. 273/2006 care la art. 30 alin. 6 condiționa încasarea acestora de la persoanele fizice și juridice de folosirea serviciilor pentru care au fost instituite respectivele taxe. În prezenta cauză recurenta - pârâtă nu a depus dovezi privind prestarea serviciului vizat de taxa menționată, limitându-se la enunțarea generică a dispozițiilor legale care îi recunosc posibilitatea instituirii de taxe speciale și la susținerea necesității dovedirii de către reclamantă a faptului negativ de folosire a serviciilor prestate pentru taxa contestată.

Nici dispozițiile privind alte taxe locale (art. 283 Cod fiscal) nu conțin referiri la această taxă, având în vedere alte domenii străine de prezenta cauză.

Față de considerentele arătate, instanța apreciază caracterul nelegal al actelor administrativ fiscale independent de modalitatea de calcul a taxei contestate, diferențiată în funcție de contribuabil, invocată de către recurent prin recursul promovat.

În consecință, hotărârea primei instanțe fiind conformă dispozițiilor legale aplicabile situației de fapt ce rezultă din probatoriul cauzei, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL R - PRIN PRIMAR, cu sediul în P N, R nr. 1, județul N, împotriva sentinței civile nr. 259 CA din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ROMÂNIA B, cu sediul în B,--53, sector 1.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

-

Red.

Red. -

Tehnored. - ex. 4

18 decembrie 2009

Președinte:Morina Napa
Judecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Maria Violeta

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1112/2009. Curtea de Apel Bacau