Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1111/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 1111/2009
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Maria Violeta
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ B, împotriva sentinței civile nr. 46 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză s-a promovat recurs de pârâta Direcția Județeană de Statistică B, recurs declarat și motivat în termenul legal, scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea privind taxele judiciare de timbru, nr. 146/1997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a reținut în pronunțare.
A:
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 7008/110/ 19.11.2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ B și INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ B pentru a fi obligat să aloce, să calculeze și să achite reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188 / 1999, retroactiv și până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și obligarea pârâtului să consemneze în carnetele de muncă drepturile corespunzătoare suplimentului postului și treptei de salarizare.
În motivarea acțiunii s- arătat următoarele:
Reclamanta are calitate de funcționar public aflându-se în raporturi de autoritate cu pârâtul DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ
De la apariția Legii nr.188 /1999 nu au primit drepturile prevăzute de art.31 alin.1 lit. c și
S-a invocat dispozițiile Protocolului adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea drepturilor și libertăților fundamentale cu privire la drepturile de proprietate.
În apărare pârâtul invocat excepția lipsei timbrajului și excepția lipsei calității procesuale pasive și excepției lipsei procedurii prealabile.
Din actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția netimbrării, tribunalul a respins- având în vedere dispozițiile art. 15 lit. din Legea 146/1997 potrivit căreia sunt scutite de taxe judiciare de timbru și timbru judiciar acțiunile și cererile privind orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă.
Cu privire la procedura prealabilă privind art. 7 din Legea 554 /2004, instanța de fond respins- având în vedere că legea specială incidentă în cauză este Legea 188/1999 modificată, lege ce nu prevede obligativitatea procedurii prealabile în soluționarea cererilor.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive intimatului Institutul Național de Statistică B, tribunalul a respins- ca lipsită de obiect, având în vedere că reclamantul și- stabilit cadrul procesual în raport de dispozițiile art. 129 pct. 4 și 5 cod. pr. civ.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul are calitate de funcționar public aflându-se în raporturi de autoritate cu DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ B și nu au beneficiat de drepturile prevăzute de art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999.
Cele două drepturi salariale respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost alocate funcționarilor publici prin art.29 din Legea nr.188/1999, care după modificare și renumerotare a devenit art. 31.
Prin OUG nr.92/2004 acordarea acestor drepturi a fost suspendată până la data de 31.12.2006 prin art.44 al acestui act normativ.
Având în vedere că OUG nr.92/2004 nu anulează dreptul ci doar suspendă obligația de executare a autorității publice s-a constatat că încetând suspendarea reclamanții redobândesc dreptul de a fi executată obligația legală, redevenind creditori în sensul Protocolului adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Prin urmare prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâtul să achite reclamantului drepturile salariale prevăzute de art.31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188 / 1999 începând cu data 31 octombrie 2005 prin respectarea dreptului general de prescripție prevăzut de Decretul nr.167 / 1958.
Conform art. 1073 cod civil pentru o justă despăgubire a obligat pârâtul să indexeze pro rata temporis drepturile cuvenite, conform indicelui de inflație.
respins capătul de cerere privind plata drepturilor salariale solicitate pentru viitor.
Instanța a interpretat dispozițiile art.31 al.1 din Legea 188/1999 republicată, în sensul că acesta stabilește în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta include salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, situație în care sunt în imposibilitatea de a realiza prin intermediul instanței de judecată o creanță al cărui cuantum nu este stabilit de lege;
Instanța nu a negat dreptul reclamantei de a primi cele două suplimente prevăzute de art.31 din Legea 188/1999/R din perspectiva faptului că plata lor a fost, ori este suspendată, respectiv a faptului că dreptul reclamanți a încetat ca efect al suspendărilor succesive de până la 31.12.2006. S-a avut în vedere faptul că dreptul invocat de reclamant nu este cuantificat/cuantificabil în baza unor texte legale în vigoare și care să se aplice reclamantei ca funcționar public.
Potrivit art.31 al.1 lit.c și d din Legea 188/1999, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentului postului și, respectiv suplimentul corespunzător dreptului de salarizare, fără însă ca legea să precizeze cuantumul suplimentelor sau procentul aplicabil pentru calcularea lor.
Prin urmare, sub aspectul formal, dreptul reclamantei are prevedere legală, însă nu are un conținut legal determinat sau determinabil fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a legii respective.
Determinarea respectivă nu este atributul puterii instanței de judecată și, deci nu poate fi făcută de către aceasta potrivit criteriilor propuse unilateral de către reclamant, făcând aprecieri asupra complexității muncii acestuia prin analogie cu munca unor categorii anume de funcționari publici, din care nu face parte reclamantul.
Pentru aceste considerente tribunalul obligat intimata să achite drepturi salariale începând cu data de 31 octombrie 2005, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație din momentul efectuării plății.
Împotriva sentinței 58 din 12.01.2009 a declarat recurs Direcția Județeană de Statistică B criticând-o sub următoarele aspecte:
1. Se apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins excepția netimbrării acțiunii. Aceste norme, dispozițiile art. 17 din legea nr. 146/2007, nu sunt incidente în ce privește pe reclamantă.
2. În mod greșit a fost respinsă excepția lipsei realizării procedurii prealabile câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada parcurgerii acestei etape impuse de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
3. Pe fondul cauzei arată recurenta că instanța nu a analizat apărările invocate de pârâtă existând în același timp și neconcordanțe între considerente și dispozitiv. Se invocă împrejurarea că nu se precizează în ce cuantum și în ce procent trebuie achitate cele două suplimente, hotărârea neputând fi pusă în executare și necorespunzând exigențelor art. 6 CEDO.
Se arată că cele două sporuri nu pot fi cuantificate în lipsa unui act normativ, care să stabilească modalitatea de calcul a acestor drepturi.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate și din oficiu din perspectiva art.3041Cod procedură civilă, curtea apreciază că este fondat însă nu toate apărările pot fi reținute.
Astfel, motivele ce vizează soluționarea excepțiilor urmează a fi înlăturate având în vedere că drepturile solicitate de reclamantă își au izvorul în raporturile de muncă, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997, cererea reclamantei fiind scutită de plata taxei de timbru. În ce privește invocarea art.7 din Legea nr. 554/2004, curtea reține că în mod corect a fost respinsă de instanța de fond, dat fiind faptul că nu se solicită o anularea unui act administrativ, cererea având ca obiect drepturi salariale așa încât art. 7 nu are incidență în cauză.
Pe fondul cauzei, însă soluția instanței de fond apare ca fiind rezultatul interpretării și aplicării greșite a legii, devenind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, impunându-se reformarea hotărârii astfel prin art. 29 din Legea 188/1999 (art. 31 după republicare 2004) sunt stabilite elementele salariului funcționarilor publici în care, așa cum susțin și reclamanții, sunt incluse, ca elemente salariale, suplimentul postului și suplimentului gradului (suplimentar corespunzător treptei de salarizare după modificarea realizată prin Legea 251/2006).
Potrivit alin. 3 al art. 29 (alin. 3 al. art. 31 după republicare din 2004) salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Interpretând sistematic dispozițiile legale menționate rezultă fără echivoc că elementele componente ale salariului urmează a fi cuantificate prin sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, act normativ care nu a intrat încă în vigoare.
În lipsa legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici au fost adoptate legii speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare ale funcționarilor publici. Astfel pentru anul 2004 sistemul de salarizare al funcționarilor publici a fost reglementat prin OUG82/2004, pentru anul 2005 prin OUG92/2004, pentru anul 2006 prin OG2/2006, pentru anul 2007 prin OG 6/2007 iar pentru 2008 prin OG 9/2008 prin care a fost modificată OG6/2007, aceste din urmă două acte normative menționând în chiar conținutul lor că reglementează sistemul de salarizare pentru funcționarii publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare.
Așadar, în raport cu dreptul comun care este reprezentat de Legea 188/1997 în materia salarizării sunt aplicabile exclusiv dispozițiile actelor normative speciale care reglementează elementele sistemului de salarizare până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, respectiv legile temporare care au fost deja enumerate.
Stabilind legea aplicabilă instanța constată că în sistemul de salarizare consacrat prin legile speciale nu sunt cuprinse cele două elemente prevăzute în legea generală, respectiv suplimentul postului și cel al gradului (treptei de salarizare).
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține ca fiind aplicabile dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. e, (31 lit. c, d) din Legea 188/1999, aceste sporuri nu sunt determinate de legiuitor și nu se consacră nici criterii de determinare a acestora, fiind reglementate la nivel de principiu. acestora constituie atribuție a legiuitorului iar instanța nu se poate substitui acestuia decât cu încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat consacrat prin art. 1 (4) din Constituția României.
În acest sens este și decizia Curții Constituționale nr. 820/2008 în cuprinsul căruia s-a reținut expresis verbis că instanțele judecătorești nu au competența să înlocuiască acte normative cu norme create pe cale judiciară sau prevederi cuprins în alte acte normative, astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării unui drept care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Stabilirea cuantumului sporurilor prin similitudine de alte categorii de funcționari (personal din cadrul cabinetului demnitarilor sau cel desemnat să efectueze controlul financiar preventiv) reprezintă o depășire atribuțiilor puterii judecătorești, instanța neputând extinde aplicarea unor norme incidente unor categorii de funcționari altor funcționari, câtă vreme însuși atribuțiile acestora sunt diferite.
În consecință, Curtea în baza art. 312 Cod procedură civilă coroborat cu art.304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 46 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul în B,-, județul B și intimatul-pârât INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ B, cu sediul în B,-, sector 5.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge, ca nefondată, acțiunea precizată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red. Red. Tehnored./4.12.2009 Ex.6
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Maria Violeta
