Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1108/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 1108/2009
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Maria Violeta
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B, împotriva sentinței civile nr. 353 din 27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a reținut în pronunțare.
A:
- deliberând -
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanta a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5331,95 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală de 0,1% pe zi de întârziere, conform art. 124 Cod procedură fiscală.
S-a arătat că:
Prin adresa nr. 46460/14.10.2008 s-a adresat pârâtei în vederea restituirii taxei în valoare de 5.331,95 lei, pârâta refuzând restituirea sumei, considerând că aceasta a fost încasată în mod legal, taxa fiind datorată.
În temeiul art. 175 și următoarele din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, a formulat contestație prin care a solicitat să se constate că taxa achitată nu era datorată și se impune restituirea acesteia.
Bar ăspuns la contestație prin altă adresă nr. 47461/10.11.2008 în care își menținea punctul de vedere exprimat în prima adresă.
S-a invocat că, potrivit nr.OUG 50/2008 și nr.HG 686/2008, taxa de poluare pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state, că potrivit art. 28 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum si orice măsuri cu efect echivalent.
Conform art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii Curții de Justiție Europene de la Luxemburg în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Reclamanta a invocat:
Constituția României: având în vedere că de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
2. Jurisprudența Curții de Justiție Europene: Prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-1 lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 de modificare și completare a Codului Fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
La aceste două decizii se adaugă și jurisprudența Curții Europene de Justiție chiar în cazuri similare privind Polonia și Ungaria care au impus după aderare taxe de primă înmatriculare: Hotărârea Curții Europene împotriva Poloniei din data de 18 ianuarie 2007 din cauza C 313/05 și Hotărârile Curții Europene împotriva Ungariei din data de 13 iulie 2006 din cauza C-333/05 și data de 5 octombrie 2006 din cauza C 290/05.
Așadar, deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța trebuie să constate o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CE. Aceste dispoziții se opun unei taxe de poluare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Prin prevederile nr.OUG 50/2008 se menține caracterul discriminatoriu si ilegal al acestei taxe fără a ține seama de jurisprudența Curții Europene care consacra interzicerea taxelor cu efect echivalent din care se constată că orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare ale acesteia, și care în speță reprezintă o taxă de poluare constituie o taxă cu efect echivalent interzisă de articolele 23 CE și 25 CE.
Prin sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat autoturisme din UE, iar pentru înmatricularea în România pârâta a perceput reclamantului o nouă taxă de primă înmatriculare în sumă de 5331,95 lei, calculată conform dispozițiilor art. 2141din Legea nr. 343/2006 modificată prin OUG110/2006 precum și nr. 418/2007.
Chestiunea de drept dedusă judecății este aceea dacă reclamantul datorează taxa de primă înmatriculare în România pentru un autoturism care fusese deja înmatriculat într-un stat membru al Comunității Europene.
Analizând dispozițiile legale incidente în materie s-a constatat că, potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente:
1. Constituția României: de la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
2. Jurisprudența Curții de Justiție Europene: Prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul Fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât Tribunalul a constatat că suma plătită de reclamat nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită.
Cu privire la apărarea pârâtei în care solicită să se admită în parte acțiunea numai pentru diferența de taxă de primă înmatriculare și taxa de poluare, instanța a înlăturat-o datorită faptului că taxa a fost achitată la data de 10.06.2008 cu OP 11916, deci anterior intrării în vigoare a nr.OUG 50/01.07.2008 astfel încât norma juridică menționată nu poate retroactiva.
Dispozițiile nr.OUG 50/2008 privind instituirea taxei de poluare nu pot retroactiva, deoarece conform Constituției României legea dispune pentru viitor.
Normele de aplicare aprobate prin nr.HG 686/24.06.2008 se aplică la cererea reclamantului în calitate de creditor bugetar.
S-a mai constatat că reclamantul a parcurs procedura prealabilă la care pârâta a răspuns cu adresa nr. 57461/10.11.2008.
Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, chitanța constituie act administrativ fiscal în sensul art. 41 din OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală întrucât sunt emise de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ întrucât constituie acte administrative în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 544/2001.
Împotriva sentinței nr. 353 din 27.03.2009, a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând sentința recurată, apreciind-o ca fiind nelegală și netemeinică. Astfel, se arată că instanța de fond a apreciat că dispozițiile comunitare au prioritate față de dispozițiile interne, respectiv art. 2141și 2142Cod fiscal, însă nu a ținut cont de dispozițiile art. 11 din nr.OUG 50/2008 și nr.HG 686/2008.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea apreciază că este fondat.
Instanța de fond dând eficiență dispozițiilor art. 148 din Constituție, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 214 Cod fiscal în favoarea art. 90 din Tratatul Comunității Europene, aplicând astfel cu prioritate dreptul comunitar. Instanța de fond însă era ținută a stabili înainte de aplicarea legii, situația de fapt.
Analizând înscrisurile aflate în dosarul Tribunalului, Curtea constată că reclamanta nu a depus nici un înscris prin care să facă dovada dobândirii autoturismului dintr-o țară membră a Uniunii Europene, a înmatriculării într-un stat membru al Uniunii Europene, dovada proprietății, nerezultând nici dacă autoturismul este nou sau second-hand.
Față de această împrejurare, la termenul din 8 octombrie 2009 instanța a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a face dovada celor mai sus expuse, însă, deși legal citată la sediul ales prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu a depus nici un înscris până la data judecății cererii.
Cum, potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei incumbă reclamantei, imposibilitatea stabilirii în lipsa înscrisurilor solicitate, a circumstanțelor cauzei, are drept consecință inaplicabilitatea dispozițiilor comunitare.
În acest context, sentința recurată apare ca fiind nelegală câtă vreme instanța de fond a apreciat incidența dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene fără a stabili dacă autoturismul pentru care s-a achitat taxa de înmatriculare a fost înmatriculat într-un stat membru și fără ca în cauză să fie depus vreun înscris care să facă dovada dobândirii de către reclamantă a autoturismului.
Este adevărat că potrivit art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică produselor naționale, rolul acestei reglementări fiind de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Pentru a beneficia însă de reglementările comunitare mai sus-menționate, reclamanta-intimată era ținută a depuse înscrisurile solicitate de instanță.
Pentru cele ce preced, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B, cu sediul în B,--3, județul B, împotriva sentinței civile nr. 353 din 27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B, cu sediul ales la Cabinet Avocat, din B,-,. 4, județul
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Red.
Tehnored. - ex. 5
18 decembrie 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Maria Violeta
