Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1157/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 12.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1157
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți și împotriva sentinței civile nr. 513 din 23. martie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Primarul Municipiului A și Municipiul A reprezentat prin Primar, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților recurenți, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulau cu cheltuieli de judecată și depune în dovedire chitanța nr. 32 din 20.10.2009 privind onorariu de avocat în sumă de 1000 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Princererea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr. 256/108/16.01.2009, reclamanții și au chemat în judecată pe calea contenciosului administrativ pârâții Primarul Municipiului și Municipiul A reprezentat prin primar, solicitând anularea Dispoziției primarului municipiului A nr. 5542/17.11.2008 și obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții pentru acordarea sprijinului financiar la constituirea familie, prevăzut de Legea nr. 396/2006 și obligarea Municipiului A să suporte cheltuielile de judecată.
Prin sentința civilă nr. 513 din 23 martie 2009, Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamanții - Și împotriva pârâților Primarul Municipiului și Municipiul A, pentru anularea dispoziției nr. 5542 /17 noiembrie 2008 și obligarea unei dispoziții favorabile,fără cheltuieli de judecată.
Examinând în fapt și drept acțiunea reclamanților instanța de fond a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 3 din Legea nr. 396/2006, cererea lor pentru acordarea sprijinului financiar la constituirea familiei trebuia depusă la sediul Serviciului public comunitar al municipiului A în termen de 30 de zile de la data încheierii căsătoriei lor, care a avut loc în data de 30 august 2008.
Contrar susținerilor reclamanților, potrivit cărora cererea lor trebuia soluționată favorabil pentru că dacă legea nu prevede nici o sancțiune cu privire la nerespectarea termenului și că termenul stabilit ar fi de recomandare și nu decădere, instanța a apreciat că termenul în cauză, fiind stabilit printr-o dispoziție legală imperativă, este un termen legal de decădere și nu de "recomandare".
Legea nu trebuie să dispună cu privire la sancțiunea aplicabilă, astfel cum susțin reclamanții, pentru că neexecutarea dreptului subiectiv înăuntrul are drept efect pierderea dreptului subiectiv.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că cererea reclamanților de acordare a sprijinului financiar a fost corect respinsă prin dispoziția atacată, având în vedere faptul că cererea reclamanților a fost înregistrată la data de 06 nov.2008 cu depășirea termenului stabilit prin Legea nr. 396/2006.
Pentru aceste considerente instanța a respins acțiunea reclamanților în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și, solicitând modificarea în întregime a sentinței recurate și în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată în esență următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ, formulată reclamanții au solicitat anularea Dispoziției Primarului Municipiului A nr. 5542 din 17.11.2008 și obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții pentru acordarea sprijinului financiar la constituirea familiei prevăzut de Legea nr. 396/2006.
Consideră că Hotărârea primei instanței este nemotivată având în vedere exigențele cu privire la motivarea hotărârilor care decurg din art. 6 partea 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și din jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, hotărârea primei instanțe trebuie considerată ca fiind nemotivată. Din considerentele hotărârii nu rezultă motivele pentru care s-a apreciat că reclamanții au pierdut dreptul subiectiv sau motivele pentru care judecătorul fondului a apreciat că se află în prezența sancțiunii decăderii.
Hotărârea primei instanțe este nelegală având în vedere că a indicat și prin acțiunea introductivă Legea nr. 396/2006 nu prevede asociată termenului de depunere de 30 de zile pentru cererea de acordare a sprijinului financiar, sancțiunea decăderii din dreptul de a beneficia de sprijinul financiar la constituirea familiei.
Din moment ce dreptul lor subiectiv la acordarea sprijinului financiar pentru constituirea familiei s-a născut la data încheierii căsătoriei conform art. 2 litera a din Legea nr. 296/2006, este evident faptul că acordarea dreptului se poate face, la cererea solicitantului, ca orice drept de creanță, în termenul de prescripție prevăzut de lege, anume 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin dispoziții de acest gen, emise fără nici un fel de motivare juridică, din excesul de zel al funcționarilor, fără cunoștințe juridice din cadrul Primăriei Municipiului A, se creează o gravă discriminare între diferite categorii de cetățeni, după cum aceștia au depus sau nu au depus cererea în interiorul unui termen de recomandare. Sunt încălcate astfel dispozițiile conținute în art. 16 din Constituția României, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cele ale Protocolului adițional nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În deplin dispreț față de cerința previzibilității legii, o componentă esențială a principiului securității juridice, judecătorul fondului a apreciat că nu este nevoie ca legea să prevadă sancțiunea decăderii din drept pentru ca dreptul să fie pierdut. În mod evident, într-un stat care se revendică a fi "de drept", o asemenea concluzie nu poate fi acceptată și susținută cu argumente juridice. Pe cale de consecință, consideră că hotărârea primei instanțe este nelegală și ca atare solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat iar cu privire la cheltuielile de judecată, arată că în temeiul art. 274 aliniatul 1.pr.civ. solicită obligarea pârâtului Municipiul A la suportarea acestor cheltuieli ocazionate în prezenta cauză, reprezentând onorariu de avocat la fond și în recurs.
La dosar pârâtul Municipiul A prin Primar a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
În motivare, a invocat excepția tardivității depunerii cererii pentru acordarea sprijinului financiar la constituirea familiei.
În fapt arată că reclamanții s-au căsătorit în Municipiul A la data de 30 august 2008, ulterior, la data de 6 noiembrie 2008, reclamantul a depus cerere însoțită de documentația prevăzută de lege, pentru acordarea sprijinului financiar la constituirea familiei. Constatând că cererea a fost depusă în afara termenului legal de 30 de zile - "cererea pentru acordarea sprijinului financiar se depune în termen de 30 de zile de la încheierea căsătoriei" - funcționarul public responsabil cu soluționarea acesteia a propus motivat respingerea ei, fapt concretizat prin emiterea de către Primar a Dispoziției nr. 5542 din data de 17 noiembrie 2008.
Susține în continuare că termenul prevăzut de Legea nr. 396/2007 este un termen legal și nu unul "orientativ, de recomandare", titularul dreptului de creanță născut la data căsătoriei putând solicita acordarea acestui drept doar în interiorul termenului prezentat, în caz contrar, sancțiunea decăderii din drept subînțelegându-se de la sine în contextul formulat de legiuitor.
Analizând actele dosarului, criticile recurenților prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În prezentul litigiu, reclamanții și au contestat legalitatea Dispoziției Primarului municipiului A nr. 5542/17.11.2008, prin care a fost respinsă cererea reclamanților de acordare a sprijinului financiar la constituirea familiei prevăzut de Legea nr. 396/2006, în cuantum de 200 Euro.
otivul respingerii cererii reclamant a fost depășirea termenului de depunere a cererii prevăzut de art. 3 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 396/2006, de 30 de zile de la data încheierii căsătoriei.
Curtea reține ca nefiind contestată împrejurarea că reclamanții nu au respectat termenul de depunere a cererii prevăzut de art. 3 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 396/2006, de 30 de zile de la data încheierii căsătoriei.
Astfel, situația de fapt necontestată de părți relevă că reclamanții s-au căsătorit în municipiul A la data de 30 august 2008, iar la data de 6.11.2008 au depus la Primăria municipiului A cererea de acordare a sprijinului financiar la constituirea familiei, cerere înregistrată sub nr. 803/6.11.2008.
În aceste condiții, chestiunea litigioasă constă în aceea dacă nerespectarea acestui termen atrage sancțiunea respingerii cererii de acordare a sprijinului financiar la constituirea familiei.
Stabilirea sancțiunii aplicabile în cazul nerespectării acestui termen impune determinarea în prealabil a naturii juridice a termenului de 30 de zile prevăzut de art. 3 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 396/2006.
Sub acest aspect, Curtea constată că - după cum au relevat și reclamanții - Legea nr. 396/2006 nu prevede nimic în legătură cu natura juridică a termenului în litigiu și nici în legătură cu sancțiunea care ar fi incidentă în cazul nerespectării acestui termen.
În lipsa oricărei precizări în acest sens, Curtea consideră că stabilirea naturii juridice a acestui termen trebuie raportată la dispozițiile legale edictate în materia prescripției extinctive, respectiv la dispozițiile Decretului nr. 167 din 10 aprilie 1958, privitor la prescripția extinctivă.
În acest sens, Curtea amintește că Legea nr. 396/2006, care reglementează acest termen, nu face nici o precizare cu privire la natura juridică a acestui termen. De asemenea, Curtea observă - raportat la conținutul dreptului în litigiu - că acest drept presupunea acordarea unui sprijin financiar în cuantum de 200 Euro. Este neîndoielnic, așadar, caracterul patrimonial al acestui drept.
Or, potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, "dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege".
De altfel, înșiși reclamanții au invocat dispozițiile Decretului nr. 167/1958, respectiv art. 3 alin. 1 teza I din acest act normativ, conform căruia "termenul prescripției este de 3 ani, iar în raporturile dintre organizațiile socialiste, de 18 luni". lor susțin că termenul de 30 de zile pentru depunerea cererii este unul de recomandare, iar dreptul de a obține ajutorul în litigiu se prescrie în termen de 3 ani, conform textului legal citat.
În această privință, Curtea observă că nici o dispoziție legală nu susține calificarea acestui termen ca fiind unul de recomandare. Dimpotrivă, raportat la conținutul său patrimonial, Curtea nu observă nici un motiv pentru care acesta să nu fie calificat drept un termen de prescripție, iar invocarea de către reclamanți a dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 atestă că și aceștia sunt de acord cu aplicabilitatea acestui act normativ în prezenta cauză.
În aceste condiții, Curtea reține că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 3 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 396/2006 este un termen de prescripție. Fiind în discuție un termen de prescripție, este nerelevantă lipsa prevederii în Legea nr. 396/2006 a sancțiunii aplicabile în cazul nerespectării acestuia, această sancțiune fiind precizată în actul normativ ce reglementează regimul prescripției extinctive, respectiv în Decretul nr. 167/1958.
În privința aplicării termenului de trei ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, Curtea precizează că acest termen are caracter general, fiind aplicabil, așadar, numai în ipotezele în care legea nu prevede un termen special de prescripție. Caracterul general al acestui termen este recunoscut unanim în literatura de specialitate, fiind atestat și de prevederea - în articolele ulterioare ale Decretul nr. 167/1958 a unor termene speciale.
Însă în prezenta cauză, 3 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 396/2006 prevede un termen de 30 de zile de la data încheierii căsătoriei pentru depunerea cererii de solicitare a ajutorului de 200 euro.
În condițiile în care legea specială - respectiv Legea nr. 396/2006- prevede un termen special, de 30 de zile, Curtea reține inaplicabilitatea termenului de trei ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea consideră ca fiind nefondat recursul formulat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. împotriva sentinței civile nr. 513/23.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, motiv pentru care îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 513/23.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red./16.11.2009
Tehnodact. /2 ex./16.11.2009
Prima instanță: Tribunalul Arad.
Judecător G
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Răzvan Pătru, Maria Cornelia
