Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1349/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1349

Ședința publică de la 12 Iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător

- - JUDECĂTOR 2: Doina Ungureanu

- - JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu

Grefier:

********

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul G și de intimata pârâtă Primăria Orașului M împotriva sentinței nr. 865 din data de 13 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.1165/C/2004.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul reclamant G și consilier juridic pentru recurenta pârâta Primăria Orașului

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Recurentul reclamant Gad epus înscrisuri: copia sentinței nr. 1314 din 23.11.2004 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. 2528/2004, adresele nr.8923/28.04.2005, nr.15608/19.08.2004, 5493/05.03.2008 emise de Primăria reprezentantei recurentei pârâte o copie a înscrisurilor depuse în ședința de judecată.

Consilier juridic pentru recurenta pârâta Primăria Orașului M arată că nu solicită termen pentru a observa înscrisurile depuse în ședința de judecată.

Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.

Recurentul reclamant G solicită admiterea recursului său și respingerea ca nefondat a recursului formulat de către pârâta Primăria Orașului

Consilier juridic pentru recurenta pârâta Primăria Orașului M, arată că în prima instanță a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei potrivit dispozițiilor legilor nr. 215/2001 și 50/1991.

Arată că terenul în litigiu aparține domeniului public și se află în administrarea Consiliului local al orașului

Solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant G apreciind că acesta nu a făcut dovada prejudiciului suferit.

Învederează instanței că în Centrală a orașului M se realizează lucrări de modernizare - toate spațiile comerciale din acea zonă au fost închise.

Solicită admiterea recursului formulat conform motivelor scrise.

În replică, recurentul reclamant G arată că aspectele invocate de reprezentanta recurentei pârâte în prezenta ședință ar fi trebuit puse în discuție și la prima instanță. Depune concluzii scrise.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Prin sentința nr. 865 din 13 decembrie 2004, Tribunalul Gorj - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtei Primăria orașului M și a obligat pârâta să concesioneze reclamantului terenul situat în M, Zona Nouă, pe care sunt amplasate cele două spații comerciale dobândite de reclamant, conform actului de adjudecare nr. 94/E/2003 și 24/E/2003 întocmite de Biroul Executorului judecătoresc, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței, în caz contrar pârâta urmând a fi obligată la plata unor daune cominatorii de 20 RON pe fiecare zi de întârziere până la data executării obligației.

Prin aceeași sentință a fost respins capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor în cuantum de 400.000.000 ROL.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul a cumpărat prin adjudecare două imobile cu destinație comercială, conform actelor de adjudecare nr.24/E/2003 și 94/E/2003, acte care constituie titlul de proprietate al reclamantului cu privire la cele două imobile construcții.

Ulterior, reclamantul s-a adresat Primăriei M în vederea concesionării terenului de sub cele două imobile, însă pârâta a respins cererile reclamantului cu motivarea că spațiile comerciale sunt în litigiu, o altă persoană susținând că este proprietar.

S-a reținut că reclamantul, neavând concesiunea terenurilor, nu avea posibilitatea intabulării spațiilor comerciale a căror proprietate o deținea, iar terțe persoane juridice care se considerau îndreptățite au solicitat anularea actelor de adjudecare ale reclamantului.

În urma soluționării litigiilor, s-a stabilit în mod irevocabil că reclamantul este proprietarul unic al spațiilor comerciale.

Tribunalul a constatat că au dispărut motivele pentru care a existat o reticență din partea pârâtei de a oferi concesiunea reclamantului, acesta fiind singurul îndreptățit să o obțină, pentru a putea intabula spațiile comerciale al căror proprietar este.

În ceea ce privește despăgubirile solicitate de reclamant, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a exista o răspundere civilă delictuală în cauză, respectiv fapta culpabilă și vinovăția pârâtei, întrucât asupra terenului au existat litigii care au justificat atitudinea pârâtei, iar reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului care i-ar fi fost cauzat ca urmare a neeliberării actului solicitat, fiind însă apreciată ca întemeiată solicitarea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii.

Prima instanță a mai reținu că în cauză nu sunt aplicabile prevederile OUG nr.27/2003 privind procedura aprobării tacite, deoarece în cauză nu s-a solicitat emiterea unei autorizații, ci încheierea unui contract de concesionare a terenului aferent spațiilor comerciale proprietate reclamantului.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, reclamantul G și pârâta Primăria Municipiului M, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, reclamantul a arătat că în mod greșit prima instanță a respins cererea acestuia privind obligarea Primăriei la plata de despăgubiri, făcând o aplicare eronată a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Pârâta a susținut în motivarea cererii sale de recurs că în mod greșit prima instanță a dispus obligarea acesteia să - i concesioneze reclamantului terenul situat în M zona Nouă, întrucât Primăria Municipiului M nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, neavând competența de a hotărî cu privire la domeniul public și privat al Municipiului

S-a mai arătat că în temeiul legii nr.215/2001, singura autoritate locală care administrează domeniul public și privat al municipiului, hotărând vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică sau privată a acestuia este Consiliul Local, și nu Primăria.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile art.3041Cod pr. Civilă, Curtea apreciază recursurile ca fiind întemeiate pentru următoarele considerente.

Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat în principal, obligarea Primăriei Municipiului M să-i concesioneze un teren în municipiul M, zona Nouă pe care sunt amplasate două spații comerciale ale reclamantului.

Prin sentința recurată, judecătorul fondului a admis acțiunea și a obligat Primăria M să-i concesioneze reclamantului terenul solicitat sub sancțiunea plății de daune cominatorii, respingând totodată cererea accesorie privind plata despăgubirilor.

Potrivit dispozițiilor art.13 alin. 1 din Legea nr.554/2004, care se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate, în litigiile având ca obiect obligarea unei autorități a administrației publice să emită un act administrativ la solicitarea reclamantului, este obligatorie participarea în proces a autorității care are competențe legale de a emite actul respectiv.

În acest context, respectarea a două dintre principiile care guvernează procesul civil, acela al contradictorialității și al dreptului la apărare, impune posibilitatea pentru toate părțile de a participa la toate fazele procesuale și de a exercita toate căile de atac prevăzute de lege.

Necesitatea citării în proces este consacrată în termeni imperativi și de Codul d e procedură civilă; conform art.85 judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților afară numai dacă legea nu dispune altfel.

Ori, Legea nr.554/2004 - lege specială nu dispune altfel, ci dimpotrivă prin art.13 alin.1 legiuitorul recunoaște încă o dată importanța citării.

La instanța de fond, judecata s-a desfășurat între reclamant în contradictoriu cu Primăria Municipiului M, fără a fi fost citat și introdus în cauză Consiliul Local al Municipiului M, care, în conformitate cu dispozițiile art.36 alin.2 lit.c și lin.5 lit.b din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, este singura autoritate a administrației publice locale care avea competența legală de a dispune cu privire la concesionarea unui teren ce face parte din domeniul public ori privat al municipiului.

Primăria Municipiului M nu avea calitate procesuală pasivă în acest litigiu, neavând competența legală de a emite actul administrativ solicitat de reclamant, respectiv concesionarea unui bun imobil ce face parte din domeniul privat al municipiului.

În speță, stabilind că Primăria are calitate procesuală pasivă și necitând acea autoritate locală abilitată de lege să emită actul solicitat de reclamant, instanța a privat pe emitentul actului administrativ de dreptul de a participa la judecată, mai exact de dreptul la apărare și la exercitarea căii de atac a recursului.

În acest context, recursul declarat de Primăria Municipiului M este întemeiat.

Pentru considerentele arătate, constatând că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.5 Cod pr. Civilă, urmează a fi admise recursurile declarate de reclamantul G și de pârâta Primăria Municipiului

Va fi casată hotărârea atacată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării pe fond a cauzei, instanța, în baza rolului activ consacrat de art.129 Cod pr. Civilă, va pune în discuția contradictorie a părților necesitatea citării în cauză a Consiliului Local al Municipiului M, va soluționa excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta primăria M ținând cont de argumentele de drept expuse în prezenta decizie de casare și va analiza totodată și motivele invocate de reclamant în susținerea cererii sale de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de reclamantul G și de intimata pârâtă Primăria Orașului M împotriva sentinței nr. 865 din data de 13 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.1165/C/2004.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

Red. jud. -

Tehn. 3ex/07.07.2008

Jud. fond

Președinte:Magdalena Fănuță
Judecători:Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu, Teodora Bănescu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1349/2008. Curtea de Apel Craiova