Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1679/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1679
Ședința publică din 13 mai 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTORI: Mirela Budiu, Daniela Griga Floarea Tămaș
- -
GREFIER: ---
S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de către reclamantul - și de către pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B-M, împotriva Sentinței civile nr. 4083 din 17 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu pârâtul intimat MUNICIPIUL B-M prin PRIMAR, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 6 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 4.083 din 17.11.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșs -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților PRIMARUL MUNICIPIULUI B M și MUNICIPIUL B M și în consecință, s-a anulat autorizația de construire nr. 476/29.06.2007 emisă de Primarul municipiului B
De asemenea, s-a respins cererea de desființare a construcțiilor edificate în baza autorizației anulate, iar pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 612 lei reprezentând onorar expertiză, 4,3 lei taxă de timbru și timbru judiciar și 250 lei onorar de avocat.
Instanța de fond a constatat că acțiunea este întemeiată în parte și în consecință a admis-o sub aspectul anularii autorizației și a respins-o sub aspectul desființării construcțiilor pentru următoarele considerente:
Prin autorizația nr. 476/29.06.2007 s-a autorizat executarea lucrărilor de extindere a Liceului " " din B
În baza acestui document s-au început lucrările de construire.
Însă din actele dosarului rezultă că autorizația de construire s-a dat cu încălcarea legii.
Astfel în conformitate cu prevederile art. 1 din lege: "(1) Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare. Autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcții - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desființare, în condițiile prezentei legi."
În speță, a apreciat instanța de fond, nu este întrunită condiția solicitării autorizației de către deținătorul titlului de proprietate sau a altui act care conferă dreptul de construire.
Din analiza extrasului de carte funciară nr. 4 B M, depus la dosar, s-a constatat că terenul pe care s-au edificat construcțiile în speță aparțin unor persoane fizice care sunt antecesoarele reclamantului, după cum a dovedit acesta prin actele de stare civilă depuse la dosar. (vezi înscrierea de sub B 10 de unde rezultă că doar nr. topo 1.611/1 a trecut în favoarea statului).
Pe de altă parte, reclamantul a formulat anterior eliberării autorizației o cerere de restituire a terenului, în baza Legii nr. 10/2001, respectiv cel cu nr. topo 1.611/2 în suprafață de 4.320 mp. și nr. topo 1.611/3 în suprafață de 4.197 mp. Parte din acest teren putea fi restituit în natură reclamantului, nefiind afectat de alte sarcini sau construcții.
Cu toate acestea, fără a respecta prevederile legale și bazându-se doar pe consemnările din schița de dezmembrare nr. 38/1976 în care terenul este consemnat ca fiind proprietatea Statului R, pârâtul Primarul BMa emis autorizația de construire.
Or, schița de dezmembrare nu reprezintă un act care să confere dreptul de construire în condițiile Legii nr. 50/1991.
Pe de altă parte, cartea funciară are rol de publicitate tocmai pentru a asigura opozabilitatea înscrierilor față de terți.
Un alt principiu al cărții funciare este cel al forței probante a înscrierilor de drepturi reale și rezultă din art. 30 din Legea nr. 7/1996 care arată că:"(1) Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu buna-credința, cat timp nu se dovedește contrariul."
Or, în speță, a constatat prima instanță, nu s-a făcut dovada contrară așa cum pretinde legea.
Mai mult, de atât, a precizat instanța de fond, pârâtele s-au prezentat sporadic în instanță, nu au formulat întâmpinare și nu au invocat alte temeiuri legale cu care să combată probele și susținerile reclamantului.
Aceleași concluzii se desprind și din expertiza topografică efectuată în cauză care arată că fundația edificată se afla pe terenul identificat cu nr. topo 1.611/3 și 1.611/2 terenul fiind înscris în în favoarea unor persoane fizice, iar anterior de începerea lucrărilor era liber de construcții.
Având în vedere cele de mai sus, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului sub acest aspect.
În ceea ce privește al doilea petit referitor la desființarea construcțiilor, instanța de fond l-a respins având în vedere că beneficiarul construcțiilor este o instituție distinctă de cea a pârâtelor, care nu a fost chemată în judecată pentru a-i fi asigurat dreptul la o apărare efectivă și pentru a putea combate în condiții procedurale susținerile reclamantului.
Pe de altă parte chiar în situația admiterii și acestui petit, a relevat prima instanță, sentința nu-i va putea fi opusă în condiții legale, nefiind pronunțată în contradictoriu și cu proprietarul construcțiilor.
În temeiul art. 274 și 276 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs atât reclamantul - cât și pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B-
În recursul declarat de reclamant, s-a solicitat, în temeiul disp. art. 3041și art. 312 alin 2 si 3.pr.civ, admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a actiunii sale, respectiv si a capătului de cerere privind desființarea lucrărilor de construcție executate în temeiul autorizației de construire nr. 467/29.06.2007, cu cheltuieli de judecată.
Dezvoltându-și motivele de recurs, reclamantul a relevat că otărârea primei instanțe este greșită referitor la capătul de cerere privind desființarea construcțiilor edificate în baza autorizației anulate, instanța reținând în mod greșit starea de fapt ce rezultă din înscrisurile atașate la dosarul cauzei si a făcut o gresită aplicare a dispozitiilor art. 12 și art. 28 alin 2 din Legea nr. 50/1991.
Astfel, arată reclamantul, beneficiarul construcțiilor nu este o instituție publică diferită de cea a pârâtelor chemate în judecată prin cererea introductiva de instanță. După cum se poate observa dintr-o simpla lectura a autorizatiei de construire, cererea a fost adresată de Municipiul B M și această institutie a fost autorizată să efectueze lucrări de extindere pentru "Liceul ". Această formulare din autorizatie nu poate duce la concluzia că beneficiarul lucrărilor este Liceul " " din B M, asa cum retine instanta, ci aceasta calitate o are titularul si proprietarul clădirilor care este Municipiul B
Potrivit disp. art. 166 alin 41din Legea nr. 84/1995 republicată, ".cIădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar de stat - grădinițe, școli generale, primare și gimnaziale, licee, seminarii teologice, grupuri școlare, școli de arte și meserii și școli postliceale - fac parte din domeniul public al comunelor. oraselor si municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului B, și sunt în administrarea consiliilor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, respectiv ale sectoarelor municipiului B, în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea.". Prin urmare toate clădirile în care își desfășoară activitatea Liceul " " din BMs unt proprietatea Municipiului. Aceste clădiri cu terenul aferent, în conformitate cu disp. art. 166 alin 44din Legea nr. 84/1995, pot face obiectul legilor privind reconstituirea dreptului de proprietate, adică exact situatia din cazul de față.
Unitățile de învătământ nu au în proprietate clădirile si terenul aferent, ci doar le administrează, urmare a dreptului conferit de unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia își desfăsoară activitatea. Orice lucrări de constructie pe aceste suprafete de teren se efectuează cu respectarea disp. art. 167 din Legea nr. 84/1995.
Așadar, investitiile se efectuează de către unitățile administrativ- teritoriale, în calitate de proprietari ai constructiilor si de beneficiari ai autorizatiei de construire si al clădirilor edificate. Abia după finalizarea constructiilor si semnarea procesului-verbal de receptie în termenul de valabilitate al autorizatiei, beneficiarul lucrării, Municipiul B M în calitate de proprietar, va putea da construcția în administrarea unității de învățământ "Liceul ", printr-o hotărâre a consiliului local conform disp. art. 123 din Legea nr. 213/1998.
De la acel moment, liceul ar avea calitatea de a participa la orice diferent juridic privind clădirea pe care o administrează. La acest moment însă, nu au nici o calitate și nu este necesară introducerea lor în cauză, pentru a se dispune demolarea constructiilor efectuate în baza autorizatiei anulate.
De asemenea, reclamantul a arătat că, dacă pentru anularea autorizației s-a judecat cu Municipiul B M, în calitate de beneficiar si proprietar, atunci instanta trebuia să fie consecventă si să dispună si asupra demolării constructiilor ca fiind un petit subsecvent celui de anulare.
În recursul pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI B-M, întemeiat pe dispozițiile art. art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea autorizației de construire nr. 476/2007.
Pârâtul apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală formulând, în esență, următoarele critici:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 50/1991, autorizația de construire se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil ori a altui act care conferă dreptul de construire, n condițiile prezentei legi, iar art. 39 din Ordinul nr. 1.430/26.08.2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 prevăd "solicitantul autorizației de construire/desființare poate fi orice persoană fizică sau juridică deținătoare a unui titlu asupra imobilului care atestă dreptul acestuia de a executa lucrări de construcții, în conformitate cu definiția cuprinsă în anexa nr. 2 la lege".
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că lipsa înscrierii dreptului de proprietate în CF nr. 4 BMa municipiului BMe chivealază cu inexistența acestuia, ori dreptul de proprietate al Municipiului BMe ste un drept extratabular instituit prin lege și anume Legea nr. 84/1995 precum și prin prevederile nr.HG 934/2002 privind atestarea domeniului public anexa nr. 2.
În acest sens, art. 166 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 dispune că baza materială a învățământului de stat constă în întregul activ patrimonial al Ministerului Educației Naționale, al instituțiilor și unităților de învățământ și de cercetare existent la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și în activul redobândit sau dobândit ulterior.
Terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile învățământului preuniversitar de stat - grădinițe, școli generale, primare și gimnaziale, licee etc. - fac parte din domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor - respectiv al sectoarelor municipiului B, în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, prin delegare către consiliile de administrație ale unităților de învățământ. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea unităților de învățământ preuniversitar de stat și sunt administrate de acestea (alin. 41art. 166).
In consecință, pretinde pârâtul, dreptul de proprietate extratabular al Municipiului BMe ste incontestabil asupra parcelelor de teren nr. topo 1611/3 și nr. topo 1611/2, pe acestea fiind edificate unitățile de învățământ preuniversitar - Liceul " " și Grădinița nr.37 - iar trenul liber de construcții este amenajat ca și curte aferentă acestor instituții de învățământ și care sunt absolut necesare desfășurării în mod firesc a activităților școlare.
Prin expertiza dispusă în cauză se relevă că terenul înainte de începerea extinderii liceului era liber de construcții, însă acesta făcea parte din curtea grădiniței și a liceului.
A mai arătat pârâtul că instanța de fond și-a depășit limitele cu care a fost investită prin acțiune de reclamant, apreciind că terenul fiind liber, neafectat de alte sarcini sau construcții putea fi restituit în natură reclamantului în baza Legii nr. 10/2001.
Faptul că terenul este liber nu înseamnă că nu este afectat procesului de instruire și de educație, acesta constituind curtea comună a liceului și a grădiniței, așa cum rezultă și din raportul de expertiză.
La ora actuală reclamantul are cerere de acordare de despăgubiri pentru aceste imobile precum și restituiri în natură pentru un număr M de alte imobile, pentru care antecesorii reclamantului, în parte, au fost recompensați cu alte imobile la vremea exproprierii, iar pentru altele au primit despăgubiri.
A mai arătat pârâtul că inițial, aceste parcele de teren au fost expropriate și ca efect al exproprierii, terenul preluat de stat a fost atribuit pentru construirea unităților de învățământ. Acest început de dovadă reiese și din schița de dezmembrare nr. 38/1976, schiță care a stat la baza dezmembrării parcelei nr. topo 1.611/1 din CF 4 B M, în baza ei operându-se înscrierea de sub 10. în această schiță, pe cele două parcele de teren figurează statul ca proprietar prin cele două unități învățământ.
Faptul că terenul a fost preluat de stat o dovedește chiar și cererea formulată de reclamant pentru restituirea proprietăților preluate de stat în mod abuziv.
In concluzie, dreptul de proprietate al Municipiului BMa supra unitătilor de învățământ preuniversitar precum și asupra terenurilor aferente acestor unități, aparțin de drept acesteia, în temeiul legii, lipsa întabulării acestui drept nu echivalează cu inexistența lui, ci este sancționat doar cu inopozabilitatea acestuia față de terți.
Potrivit însă Legii nr. 7/1996, înscrisurile în cartea funciară au caracter de publicitate, iar înscrierile făcute în folosul unei persoane se prezumă că există cât timp nu se dovedește contrariul.
În final, pârâtul a apreciat că această prezumție a răsturnat-o prin dispozițiile Legii învătământului care instituie un drept de proprietate în favoarea Municipiului BMa supra clădirilor și terenurilor aferente unităților de învățământ preuniversitar care constituie baza materială a acestora.
Dreptul de proprietate al municipiului urmează a fi întăbulat după rectificare înscrierilor de proprietate afectuate în mod eronat pe alte parcele de teren, proprietatea Statului Român.
La termenul din data de 6 mai 2009, pârâtul Primarul municipiului BMa invocat, în conformitate cu dispozițiile 306 alin. 2.pr.civ. excepția necompetenței materiale a Tribunalului Maramureș - Secția de contencios administrativ pentru soluționarea petitului având ca obiect desființarea lucrărilor de construire executate în temeiul actului a cărui anulare se solicită, apreciindu-se că este competentă jurisdicția de drept comun, respectiv Judecătoria Baia Mare, nefiind vorba despre o pretenție ce poate fi soluționată pe calea procedurală specifică reglementată de Legea nr. 554/2004.
Analizând recursurile, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului B M și Municipiul B M, prin primar, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea autorizației de construire nr. 476/29.06.2007 emisă de primar în favoarea Municipiului B M, desființarea lucrărilor de construcție executate în temeiul autorizației și suspendarea autorizației de construire și oprirea executării lucrărilor până la soluționarea pe fond a cauzei.
În motivarea acțiunii se arată că reclamantul a formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat restituirea mai multor imobile, printre care și a terenului înscris în nr. 4 B M cu nr. top. 1.611/2 în suprafață de 4.320 mp și nr. top. 1.611/3 în suprafață de 4.197 mp.
Deoarece notificarea reclamantului a fost îndreptată în mod greșit către Prefectura Județului M, aceasta a fost trimisă spre competentă soluționare către Primăria municipiului B În notificarea amintită a solicitat inițial despăgubiri, însă prin art. 7 din Legea nr. 10/2001 se statuează că în cazul în care restituirea în natură este posibilă petentul nu poate solicita despăgubiri bănești. Notificarea reclamantului nu a fost soluționată nici până în prezent.
Astfel cum rezultă din probațiunea administrată, din suprafața totală a nr. top. 1.611/2 și 1611/3 se poate restitui în natură o suprafață de teren de 873 mp. care se află lângă Liceul " " din B M, astfel că denumirea obiectivului care a format obiectul autorizației de construire atacate și care urmează a se efectua pe terenul amintit este "extindere Liceul ".
În condițiile în care terenul pe care se efectuează extinderea Liceului " " este revendicat de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001 iar în cartea funciară figurează ca proprietari al terenului în cote de câte parte fiecare, antecesoarele reclamantului, și, autorizația de construire nr. 467/29.06.2007 s-a emis cu încălcarea art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 și art. 41 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, care statuează obligativitatea emiterii autorizației de construire în favoarea proprietarului terenului sau în favoarea altor persoane expres prevăzute de lege, însă cu acordul proprietarului terenului.
În esență, apărările formulate de către reclamant prin acțiunea introductivă se axează pe împrejurarea că municipiul B M nu este proprietar al terenului pe care se efectuează construcția autorizată prin autorizația de construire nr. 467/2007, celălalt motiv de anulare derivând din faptul că terenul în discuție este revendicat de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001.
În fapt, Curtea reține că ituația juridică a imobilului din litigiu este următoarea:
- Lucrările de construire autorizate prin nr. 476/2007 vizează extinderea Liceului " " situat în B M,-, în curtea interioară a acestui liceu, edificat încă din anii 1950, pe parcela de teren nr. topo 1.611/3, nr. 4 B
- Pe parcela de teren cu nr. topo 1.611/2 se află edificată Gradinița nr. 37, aproximativ din anul 1975.
- Aceste parcele de teren, topo nr. 1.611/3 și 1.611/2 au fost expropriate de la antecesorii reclamantului în favoarea Statului Român, pentru edificarea unităților de învățământ preuniversitar, fără ca această expropriere să se opereze în registrele cadastrale.
Prin apărările formulate de către pârât se relevă că din anul 1995, terenul în speță face parte din domeniul public al Municipiul B-M potrivit art. 166 din Legea nr. 84/1995 și anexa nr. 2 nr.HG 934/29.08.2002 privind atestarea domeniului public al județului
Prima instanță a admis în parte acțiunea, considerând că autorizația emisă este nulă, din perspectiva faptului că s-a apreciat că beneficiarul autorizației, municipiul B-M nu a făcut dovada dreptului său de proprietate.
Pe de altă parte, s-a apreciat că nulitatea derivă și din împrejurarea că cererea de restituire a terenului, formulată de către reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru cele două topografice mai sus menționate, a fost anterioară emiterii autorizației de construire în litigiu, iar în aceste condiții afectarea terenului liber prin edificarea unei extinderi a liceului încalcă prevederile legale privind drepturile foștilor proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de către Statul Român.
Prin recursul declarat de către pârâtul Primarul Municipiului B-M se relevă, în esență, că dreptul de proprietate al unității administrativ-teritoriale este dobândit în temeiul legii, Legea nr. 84/1995, nefiind necesară, ca atare, efectuarea formalităților de publicitate imobiliară.
Pe de altă parte, chiar dacă nu se contestă faptul că anterior emiterii autorizației de construire, suprafața de 873 mp. era liberă, se apreciază că această împrejurare nu are relevanță în economia cauzei, întrucât acest teren avea destinația de curte aferentă unităților de învățământ și era absolut necesar desfășurării în bune condiții a activităților școlare.
De asemenea, se arată că prima instanță s-a pronunțat asupra aplicării prev. Legii nr. 10/2001, în condițiile în care a apreciat că terenul afectat edificării imobilului autorizat prin actul atacat, putea fi restituit în natură reclamantului, cu depășirea limitelor sale de competență, conferite de prev. legii nr. 554/2004.
Curtea apreciază că recursul pârâtului este nefondat, urmând a fi respins ca atare, reținând că în mod justificat s-a constatat nelegalitatea autorizației în litigiu datorită faptului că viza efectuarea unei extinderi a Liceului " " din B M, pe un teren ce făcea obiectul notificării formulate de către reclamant pentru restituirea lui în temeiul prev. Legii nr. 10/2001.
Astfel, din probațiunea administrată în cauză rezultă că autorizația atacată a fost emisă sub nr. 476 din 29.06.2007, ca urmare a cererii adresate de către beneficiarul Municipiul B
Anterior acestui moment, reclamantul a formulat o notificare privind acordarea măsurilor reparatorii pentru mai multe imobile situate în mun. B-M, printre care și cele cu nr. topo. 1.611/2 și 1.611/3, în condițiile în care acestea au aparținut antecesorilor săi, fiind expropriate în vederea edificării unităților de învățământ, liceu și grădiniță. Dosarul constituit în urma formulării acestei notificări a fost înregistrat sub nr. 591/2002.
Până în prezent, această notificare nu a fost soluționată de către primar, între autoritățile locale și reclamant fiind purtate în prezent negocieri cu privire la modalitatea în care vor fi rezolvate pretențiile reclamantului ( 74 - 79).
În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză, în vederea identificării topografice a terenului pe care se edifică lucrările de construire autorizate prin actul atacat ( 60 și urm. dosar fond), expertul pronunțându-se fără echivoc în sensul în care fundația este situată parțial pe topograficul nr. 1.611/3 și, parțial, pe cel cu nr. 1.611/2, înscrise în nr. 4 B-M, proprietarii fiind antecesorii reclamantului.
De asemenea, s-a arătat că anterior începerii lucrărilor, terenul era liber de construcții.
Curtea apreciază că această împrejurare este aptă, în sine, să ducă la anularea autorizației de construire în conformitate cu art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 care prevede că: "ub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative si, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum si orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi".
Din simpla lectură a acestui text legal, rezultă că actul atacat este nul absolut, în condițiile în care terenul pe care se construiește a făcut obiectul unei notificări formulate de către reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, procedurile administrative sunt încă în derulare, iar anterior emiterii autorizației, terenul era liber de construcții.
Din această perspectivă, nu pot fi reținute susținerile pârâtului, în sensul în care instanța s-ar fi pronunțat cu privire la îndreptățirea reclamantului la restituirea în natură a suprafeței pe care se construiește, întrucât prin hotărârea atacată nu s-a făcut altceva decât să se dea eficiență acestui text legal. Astfel, în opinia Curții, independent de celelalte motive invocate de către reclamant, emiterea autorizației în condițiile mai sus arătate, temei al demarării lucrărilor de construire, reprezintă o schimbare fundamentală de destinație, prohibită de textul legal mai sus arătat.
Ca atare, atâta timp cât această dispoziție nu face nici o distincție între regimul juridic al imobilului în discuție, respectiv dacă el aparține domeniului public sau privat, în funcție de conținutul cererii de acordare a măsurilor reparatorii sau prin prisma modului de preluare a acestuia de către Statul Român, Curtea este dispensată de a se pronunța asupra acestor aspecte, cu atât mai mult cu cât o astfel de analiză depășește limitele în care se poate pronunța, conform prev. Legii nr. 554/2004, în condițiile în care regimul juridic al terenului ce face obiectul notificării va fi lămurit conform procedurii speciale reglementate de dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Din această perspectivă, va fi amendată parțial și motivarea primei instanțe, esențială în cauză fiind schimbarea destinației terenului, în condițiile în care legiuitorul a considerat necesară conservarea acestuia în starea în care se găsea la data depunerii notificării, regimul proprietății urmând a fi stabilit în cadrul procedurilor speciale de retrocedare.
În consecință, va fi menținută dispoziția privind anularea autorizației de construire atacate, reținându-se în subsidiar și că sunt întemeiate susținerile reclamantului, necontestate de către pârât, conform cărora în documentația care a stat la baza emiterii autorizației atacate, se menționează un alt topografic decât cel identificat de către expert și pe care se construiește efectiv extinderea liceului.
În privința recursului reclamantului, se apreciază că acesta este fondat, din perspectiva prev. art. 312 alin. 5.pr.civ. și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care tribunalul nu a procedat la analiza fondului pretențiilor legate de desființarea lucrărilor de construire efectuate în temeiul actului atacat, conform celor mai sus arătate.
Ca o chestiune prealabilă, va fi respinsă excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ pentru soluționarea acestui petit, reținând că el este indisolubil legat de pretenția principală, privind anularea autorizației, iar în condițiile în care s-ar aprecia ca fondate apărările formulate de pârât, s-ar ajunge în situația în care soluția pronunțată de către instanța investită conform prevederilor Legii nr. 554/2004, să nu fie integrală și eficace din perspectiva titularului dreptului sau interesului legitim dedus judecății.
Pe de altă parte, în sprijinul acestei soluții vin prev. art. 1 alin. 6 din Legea contenciosului administrativ, conform cărora instanța se poate pronunța și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acesta.
Cu toate că acest text pare să acorde calitate procesuală activă în astfel de situații doar unui subiect calificat, respectiv autorității publice emitente a unui act administrativ nelegal, o astfel de circumstanțiere nu este, în opinia Curții, conformă prev. art. 6 parag. 1 din și art. 21 alin. 2 din Constituția României.
De asemenea, sunt considerate ca incidente și prev. art. 18 alin. 2 din același act normativ, competența instanței de contencios administrativ neputând fi apreciată, din perspectiva dreptului la un proces echitabil, ca fiind circumscrisă numai anulării actului, ci și înlăturării efectelor produse de acesta.
Ca atare, instanța de trimitere va fi aceeași, respectiv Tribunalul Maramureș - Secția de contencios administrativ.
Pe fondul recursului, se constată că deși reclamantul critică respingerea acestui petit pe simplul considerent al nechemării în judecată a beneficiarului lucrărilor executate, nu își duce raționamentul până la capăt, în sensul în care el echivalează cu admiterea unei excepții de inadmisibilitate, condiții în care nu s-a mai procedat la analiza fondului pretențiilor deduse judecății și în care este necesară trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare împrejurarea că analiza pe fond a petitului având ca obiect desființarea lucrărilor, pentru prima dată, de către instanța de recurs, echivalează cu încălcarea principiului dublului grad de jurisdicție, edictat în baza art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și al dreptului la apărare.
Curtea apreciază că în mod greșit a fost respins acest petit datorită nechemării în judecată a beneficiarului lucrărilor, din această perspectivă achiesând la motivele de recurs, în ceea ce privește apartenența și regimul juridic al clădirilor în care își desfășoară activitatea unitățile preuniversitare de învățământ și al modului în care acestea sunt finanțate.
Pe de altă parte, tribunalul nu a cercetat dacă lucrările s-au realizat exclusiv din fonduri locale sau centrale și nici nu a dat eficiență prev. art. 161din Legea nr. 554/2004.
În egală măsură, sunt reale și susținerile din recurs referitoare la faptul că acest incident nu a fost reținut în privința petitului principal, neînțelegându-se de ce el a fost validat numai în privința celui subsecvent.
Totodată, Curtea apreciază că, chiar dacă ar fi reale susținerile primei instanțe, modalitatea în care reclamantul a înțeles să-și exercite drepturile procesuale nu poate fi sancționată pe calea excepției de inadmisibilitate, ci trebuie să se dea prevalență principiului disponibilității, petentul înțelegând să-și asume eventualul risc de inopozabilitate a hotărârii pronunțate în aceste condiții.
În rejudecare, tribunalul va proceda la analiza tuturor susținerilor părților de la fond și din recurs în privința petitului de desființare, urmând a realiza și o analiză referitoare la existența unui interes suficient de caracterizat al reclamantului pentru a susține o astfel de pretenție, precum și la legalitatea și oportunitatea măsurii solicitate, raportat la stadiul dosarului constituit în temeiul Legii nr. 10/2001.
În baza prev. art. 276.pr.civ. pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B-M va fi obligat să plătească reclamantului cheltuieli de judecată parțiale în recurs în cuantum de 350 lei, apreciate de instanță ca fiind aferente apărărilor formulate de către reclamant în privința recursului pârâtului, restul sumelor achitate cu acest titlu urmând a fi luate în considerare de către instanța de fond, în urma analizei petitului de desființare, ocazie cu care va fi relevată și adevărata culpă procesuală a părților în privința acestor aspecte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 4.083 din 17 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o casează în parte și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, în privința petitului având ca obiect desființarea lucrărilor de construcție executate în temeiul autorizației de construire nr. 467/29.06.2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B-M împotriva aceleași sentințe.
Obligă pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B-M să plătească reclamantului cheltuieli de judecată parțiale în recurs în cuantum de 350 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./29.05.2009.
Jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Daniela Griga Floarea Tămaș
