Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1662/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1662
Ședința publică din data de 13 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții, -, -, și pârâtul CONSILIUL JUDEȚEANA S, împotriva sentinței civile nr. 65, pronunțate în data de 16 ianuarie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că recursul este motivat și declarat în termenul legal, pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 07.05.2009, prin fax, ulterior depusă prin poștă, se înregistrează din partea pârâtului întâmpinare la recursul formulat de către reclamanți. Un exemplar din întâmpinare se comunică reclamantei.
Totodată, la data de 11.05.2009, se înregistrează întâmpinare din partea reclamanților la recursul declarat de pârât.
Reclamanta depune originalul întâmpinării, trimise anterior prin fax și relevă instanței că din câte cunoaște, mandatul avocatului, în reprezentarea pârâtului este dat doar pentru redactare întâmpinare.
Instanța, constată că într-adevăr delegația existentă la dosarul cauzei, la fila 47, este acordată doar pentru redactarea întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței recurate, admiterea acțiunii introductive în sensul obligării pârâtului la plata drepturilor salariale, ambele în procent de câte 25 %.
În susținere, arată că se impune acordarea acestor drepturi în cuantumul specificat, stabilirea cuantumului, urmând a se face prin analogie, respectiv prin raportare la alte acte normative. S-a subliniat că prin neacordarea acestora s-ar crea o discriminare față de alți funcționaro publici, cărora le-au fost acordate și le-au fost cuantificate drepturile menționate.
În privința recursului formulat de către pârât, solicită respingerea excepției prematurității și totodată respingerea recursului formulat ca nefondat, deoarece drepturile bănești sunt prevăzute în mod expres și acordarea acestora nu este condiționată de îndeplinirea unor formalități sau proceduri prealabile, dreptul la acțiune este unul născut și actual. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părților litigante, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.65 din 16 ianuarie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea precizată a reclamanților, -, -, și, și a fost obligat pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN S să recunoască reclamanților, în funcție de data angajării dreptul la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 1.01.2004 - 16.01.2009, data pronunțării hotărârii.
S-au respins restul capetelor de cerere.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că "reclamanții sunt salariații pârâtului, având calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâtului.
Potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligația de acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii 188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit.c și d din actul ormativ citat.
Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prin art.31 alin.1 lit.c) și d) (în vechea numerotare art.29 alin.1 lit.c și d ) stabilește expres că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază
b) sporul pentru vechime în muncă
c) suplimentul postului
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare
Această componentă a salariului a fost introdusă prin art.13 din Titlul III
- Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr.161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp.art.29 din Legea nr.188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
Pentru perioada 2004 - 2006, plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost succesiv suspendată, prin nr.OG92/2004 și nr.OG2/2006.
Art.38 din Legea nr.53/2003 prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Ca urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, sporurile în discuție nu puteau fi anulate prin actele normative sus menționate.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste sporuri.
Astfel cum arată și Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este cunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea (decizia nr.XXIII/2005).
Suspendarea instituită prin nr.OG92/2004 și apoi nr.OG2/2006 și-a încetat efectele la data de 1 ianuarie 2007, prin art. XIII din Legea nr.251/2006.
Apărarea pârâtului că aceste drepturi ar fi prescrise nu poate fi primită, suspendarea acestor drepturi prin cele două ordonanțe de urgență, întrerupând termenul de prescripție prevăzut de lege.
În condițiile precizării făcute de reclamanți de a obliga pârâtul să recunoască aceste drepturi, și în condițiile în care legea nu prevede cuantumul acestor drepturi, urmează a se admite în parte acțiunea precizată și a obliga pârâta să recunoască dreptul la plata celor două drepturi pretinse pentru perioada 1.01.2004- data intrării în vigoare a acestor drepturi - 16.01.2009 - data pronunțării hotărârii - deoarece pentru viitor această creanță nu îndeplinește condițiile cumulative ale certitudinii, lichidității și exigibilității, nefiind nici certă și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți. "
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs atât reclamanții menționați mai sus, cât și pârâtul Consiliul Județean
Reclamanții au arătat, în susținerea recursului, că motivele pe care se sprijină hotărârea atacată nu sunt prezentate în mod real și serios, astfel că aceasta este de natură să creeze discriminări vădite în raport de alți funcționari publici din țară, cărora le-au fost admise acțiuni similare și cărora li s-au acordat aceste drepturi salariale.S-a mai subliniat că, cele două sporuri salariale sunt prevăzute de dispozițiile art. 31 lit. c și d din Legea nr. 181/1999 și că suspendarea acestora este nelegală și neconstituțională, neproducând astfel efecte legale. Mai mult decât atât, s-a arătat că, în prezent, normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare.
De asemenea, s-a susținut că prin neacordarea drepturilor se aduce atingere art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și care consacră principiul conform căruia "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale" precum și a art. 38 și 39 alin. 1 din Codul Muncii, care prevăd imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor salariale solicitate, s-a subliniat că acesta este de 25 %, întrucât atât timp cât legiuitorul nu a înțeles să prevadă un alt cuantum al acestor stimulente, în mod corect instanțele de judecată sesizate cu acțiuni similare au acordat cuantumul general de 25 %.
S-a mai susținut că acest cuantum de 25 % se impune a fi acordat și pentru considerente care țin de egalitatea în fața autorităților publice și discriminare, atât timp cât o parte din funcționarii publici din țară au câștigat irevocabil dreptul la aceste suplimente în cuantumul solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Consiliul Județean Sas olicitat respingerea recursului formulat de către reclamanți, subliniind că se impune admiterea recursului propriu, raportat la faptul că acțiunea reclamanților este prematură, întrucât, deși legiuitorul a recunoscut drepturile solicitate, acestea nu au fost cuantificate.
Trecând la soluționarea recursurilor deduse judecății, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele considerente de fapt și de drept:
Drepturile salariale solicitate au fost stabilite prin Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea coruptiei, act normativ prin care au fost modificate și dispozițiile Legii nr. 188/1999, modificare publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 21.04.2003.
Prin nr.OUG 92/2005, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.091 din 23.11.2004, cele două drepturi salariale prevăzute la acea dată de art. 29 din Legea nr. 188/1999, în forma și numerotarea în vigoare la data menționată anterior, au fost suspendate (art. 44).
În considerarea disp. art. 53 din Constituția României, suspendarea drepturilor salariale menționate anterior nu poate opera în privința efectelor pe care dispozițiile legale ce le conțin le pot produce. "art. 53:Restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrânsnumai prin legeși numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratica. Măsura trebuie sa fie proporțională cu situația care a determinat-o, sa fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Suspendare nejustificată a dreptului determină o restrângere nejustificată a exercițiului dreptului și implicit privarea nejustificată a titularului dreptului de posibilitatea exercitării acestuia.
În speță, suspendarea realizată prin nr.OUG 92/2004 nu își poate produce efectele.
Suspendarea dreptului salarial se putea realiza numai prin lege, ceea ce nu s-a realizat în această situație, suspendarea fiind dispusă printr-o ordonanță de urgentă, act normativ inferior legii, conf. art. 4 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.
Prin acte normative ulterioare Guvernul a perpetuat starea de inactivitate a acelor dispoziții legale, fapt ce a împiedicat nejustificat acordarea acelor drepturi salariale persoanelor îndreptățite, până în prezent.
Referitor la procentul propriu-zis solicitat a fi acordat de către reclamanți, Curtea constată că nu există vreo dispoziție legală care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins.
Acordarea procentului de 25 % prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici, pe temeiul existenței unei practici judiciare în acest sens sau ca urmare a faptului că pârâtele nu ar fi contestat procentul propriu-zis solicitat, nu apare ca fiind justificată.
Atât acordarea dreptului cât și a procentului concret este justificată, în principal, pe baza principiului legalității.
Procentul de 25 % nu este prevăzut de o normă legală, astfel încât nu se poate face aplicare principiului menționat anterior.
Pentru a fi posibilă acordarea celor două suplimente, este necesar, în primul rând, să fie posibilă cuantificarea acestora ca părți componente ale salariului funcționarilor publici.
Or, pentru cuantificarea celor două suplimente este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 31 al.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, atribuție care, așa cum a reținut și instanța de fond, revine legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
De altfel, practica judecătorească este în sensul că este inadmisibilă cererea de chemare în judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Nefiind reglementată modalitatea de cuantificare a suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), dreptul reclamanților este un drept virtual.
acestora de către instanță, prin analogie, respectiv prin raportare la diverse criterii, ar reprezenta o nesocotire a deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008.
Din perspectiva celor mai sus expuse, acțiunea reclamanților apare ca fiind prematur introdusă.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul a suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), suntem în prezența unuidrept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificarea de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpresis verbis, că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Curtea reține ca fiind pe deplin incidente în speță dispozițiile nr. 820/2008, întrucât acest act reglementează o problemă de principiu, chiar dacă se referă doar la un anumit act normativ, respectiv cea a imposibilității instanțelor judecătorești de a anula sau de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege. Decizia menționată afirmă necesitatea respectării principiului legalității, respectiv imposibilitatea instanței de a acorda drepturi salariale (cuantumul acestora) prin analogie cu alte situații.
În același timp, prin admiterea unor asemenea acțiuni în condițiile în care dispozitivul sentinței nu ar identifica, pentru că nu are cum, suma la care urmează a fi obligată autoritatea pârâtă, ar presupune pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare.
Raportat la cele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod de procedură civilă, se va respinge recursul formulat de către reclamanți.
În conformitate cu art. 312 al.1,3 Cod de procedură civilă, se va admite recursul formulat de CONSILIUL JUDEȚEAN S, cu consecința modificării sentinței atacate, în sensul că se va respinge, ca prematură, acțiunea formulată de reclamanți.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de CONSILIUL JUDEȚEANA S împotriva sentinței civile nr.65 din 16 ianuarie 2009, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică, în sensul că respinge ca prematură acțiunea formulată de reclamanții, -, -, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL JUDEȚEANA
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, -, împotriva aceleeași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.DG/MB
3 EX./28.05.09
jud.fond:
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
