Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.661
Ședința publică din data de 13 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO împotriva sentinței civile nr. 53 pronunțată în data de 16 ianuarie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari - creșteri salariale reglementate de OG nr. 10/2007
La apelul nominal, făcut în cauză la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 53 din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- s-a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de către pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Totodată, s-a respinsă ca nefondată acțiunea reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO ", formulată în numele și pe seama funcționarilor publici din cadrul INSPECTORATULUI DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S, privind acordarea creșterilor salariale reglementate de nr.OG 10/2007.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a analizat în primul rând, excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtul S, reținând că deși prin decizia nr. 819/3.07.2008 Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 1, art. 2 alin (3) și art. 27(1) din OG nr. 137/2000, nu înseamnă implicit că reclamanții se găsesc în situația unui fine de neprimire a cererii formulate.
Într-o ipoteză contrară, s-ar încălca atât normele constituționale cât și cele prevăzute în Convenția Europeană Drepturilor Omului cu privire la asigurarea dreptului de acces la justiție.
În hotărârea Goldes C, Marea Britanie, CEDO a răspuns afirmativ la întrebarea dacă nu cumva art. 6 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, nu se referă și la dreptul material privind accesul la o instanță de judecată. În opinia Curții "Nu este de conceput ca articolul 6 paragraful 1 să descrie în detaliu garanțiile procedurale acordate părților într-o acțiune civilă în curs și să nu protejeze singurul lucru care în realitate permite să beneficieze de aceste garanții: accesul la judecată, echitate, publicitate și celeritate ale procesului nu prezintă nici un interes în absența procesului".
Față de cele reținute mai sus, instanța de fond a respins excepția de inadmisibilitate ca neîntemeiată.
Asupra cauzei pe fond, instanța a reținut că nr.OG 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, încă din titlul ei enumeră categoriile de persoane care pot beneficia de pe urma aplicabilității ei.
Funcționarii publici sunt exceptați de la beneficiul majorării salariale reglementate prin actul normativ sus citat.
Orice drept salarial trebuie să se întemeieze pe un act normativ care să reglementeze temeiul juridic al dreptului și obligația de plată a acestuia, iar în cauză, reclamanții nu au făcut o astfel de dovadă.
Pretențiile lor, a apreciat instanța de fond, se justifică prin aceea că, omiterea lor din nr.OG 10/2007 constituie discriminare în sensul în care aceasta este reglementată de art. 2 din nr.OG 137/2000.
La data promovării prezentei acțiuni, textul de lege invocat de reclamanți a fost declarat ca neconstituțional prin decizia nr. 818 din 3.07.2008 pronunțată de Curtea Constituțională.
Potrivit art. 147 din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval de timp Parlamentul sau Guvernul nu pun în acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Prin Decizia Curții Constituționale se exclude posibilitatea oricărei ingerințe a puterii judecătorești în competența celorlalte două puteri ceea ce ar însemna implicit încălcarea principiului separării puterilor în stat.
Prin urmare, atâta timp cât dreptul pretins de reclamanți nu face obiectul de reglementare a unui act normativ, ei nu se găsesc în situația de a fi discriminați față de cei care beneficiază de actul normativ în cauză, ei se situează în afara reglementărilor acestuia datorită unor criterii și argumente avute în vedere de legiuitor la fundamentarea actului normativ.
Așa fiind, acțiunea reclamanților a fost respinsă de instanța de fond ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO ", în numele membrilor de sindicat, solicitând admiterea acestuia și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, invocând în drept dispozițiile art. 3041.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul-recurent arată că hotărârea atacată în cauză este nelegală și neîntemeiată, învederând faptul că drepturile salariale solicitate sunt prevăzute de Legea nr. 232 din 06.07.2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 171 din 16.07.2007 pentru aprobarea nr.OG 6/2007 și prevede majorări salariale pentru toți funcționarii publici.
În argumentarea poziției sale, recurentul a invocat și prev. art. 43 din nr.OG 38/2003, prin care se dispune că majorarea salarială se va face în conformitate cu prev. Legii nr. 232/2007 și se completează cu prev. Legii nr. 188/1991, republicată precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului bugetar.
Față de aceste prevederi legale, recurentul consideră că excluderea polițiștilor de la indexarea salariilor, pe motiv că acestora le sunt incidente dispozițiile Legii nr. 360/2002, contravine textelor de lege specială, adică nr.OG 38/2003, care stipulează fără echivoc că salariile polițiștilor se vor indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar, în speță G nr. 6/2007, modificată de Legea nr. 232/2007.
Având în vedere toate aceste prevederi legale, recurentul apreciază ca nefondată susținerea instanței conform căreia ar solicita extinderea sferei de aplicare a altor dispoziții legale și categoriei din care face parte polițiștii, întrucât drepturile solicitate sunt consacrate de legea specială, nr.OG 38/2003 și Legea nr. 360/2002.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art. 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO " din S, în numele membrilor de sindicat, prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții și Sas olicitat obligarea pârâților, în solidar, la repararea prejudiciului cauzat polițiștilor ca urmare a discriminării, prin neacordarea indexărilor prevăzute în favoarea personalului bugetar, conform nr.OG 10/2007.
Din analiza cererii principale reiese că singurul argument de drept invocat în susținerea pretențiilor formulate s-a referit la împrejurarea că omiterea reclamanților din nr.OG 10/2007 constituie discriminare în sensul în care aceasta este reglementată de art. 2 din nr.OG 137/2000.
Fiind învestit în aceste limite, tribunalul a apreciat în mod corect că acțiunea este nefondată, în condițiile în care, raportat la decizia nr. 818 din 3.07.2008 pronunțată de Curtea Constituțională, se exclude posibilitatea oricărei ingerințe a puterii judecătorești în competența celorlalte două puteri, ceea ce ar însemna implicit încălcarea principiului separării puterilor în stat.
Curtea constată că prin recursul declarat nu se critică această abordare și nu se prezintă motivele pentru care ea ar putea fi considerată ca nelegală, ci se modifică, în esență, cauza cererii de chemare în judecată, făcându-se referire la prev. art. 39 alin. 2 și art. 48 din nr.OG 6/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, temei de drept care nu a fost invocat în fața primei instanțe și cu privire la care pârâților nu li s-a dat posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere.
În consecință, instanța constată că o astfel de atitudine procesuală este inadmisibilă, din perspectiva prev. art. 316 și art. 294 alin. 1.pr.civ. urmând a fi sancționată ca atare, prin neluarea în considerare a motivelor de recurs care se fundamentează pe o altă cauză juridică decât acțiunea de fond.
Prin urmare, în ceea ce privește pretinsa discriminare a reclamanților, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în condițiile în care a statuat în sensul că atâta timp cât dreptul pretins de reclamanți nu face obiectul de reglementare a unui act normativ, ei nu se găsesc în situația de a fi discriminați față de cei care beneficiază de actul normativ în cauză, ci se situează în afara reglementărilor acestuia, datorită unor criterii și argumente avute în vedere de legiuitor la fundamentarea actului normativ.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și faptul că diferența de tratament constituie discriminare doar dacă este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă, care vizează un scop legitim și este proporțională cu scopul vizat.
caracterului proporțional este importantă și în contextul în care intervine măsura în discuție, iar aplicarea unui tratament diferențiat în materia analizată poate fi realizată doar în raport de dispozițiile legale speciale.
Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiții de muncă adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în muncă, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nici o discriminare.
Nu se poate susține cu temei că nu există nici o justificare în baza căreia prin dispozițiile legale enunțate s-au stabilit criterii distincte pentru salarizare, întrucât este vorba despre categorii sociale distincte, care sunt remunerați în mod diferențiat și au responsabilități și atribuții diferite.
Este de necontestat că respectarea actelor și pactelor internaționale ratificate constituie un deziderat prioritar, însă aplicarea și interpretarea acestora trebuie realizată în sensul pentru care au fost edictate și pentru asigurarea egalității și echității în limitele acestora.
Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818, 819 și 821/3 iulie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin 1, 3 și 11 și ale art. 27 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare a reținut că: art. 2 alin. (3) din ordonanță caracterizează ca discriminatorii, între altele, prevederile care dezavantajează anumite persoane, față de alte persoane, fără să facă vreo distincție cu privire la natura juridică a acestor prevederi, ceea ce poate fi înțeles că se referă și la acte normative cu putere de lege, cum sunt cele adoptate de Parlament și ordonanțele Guvernului, emise în virtutea delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituție.
Luând în considerare și dispozițiile art. 27 alin. (1) din ordonanță, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare, deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă - ceea ce s-a și petrecut în una dintre cauzele analizate - că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Susținerile reclamanților vizând existența unui tratament discriminatoriu nu pot fi primite în acest context, neputându-se reține că drepturile salariale în discuție sunt drepturi salariale prevăzute de lege și în favoarea lor.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale incidente, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO " împotriva sentinței civile nr. 53 din 16 ianuarie 2009 pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red.
Dact. /2 ex./29.05.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
