Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 177/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--26.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.177
Ședința publică din 09.02.2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 707 din 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind pârâții recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
După dezbateri, dar înaintea încheierii ședinței de judecată se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâților recurenți și pune concluzii de admitere a recursului pentru motivele formulate în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 3556/30 din data de 22.04.2008, reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârâți Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea actului nr. - -/ 17.03.2008, emis de către Primăria Municipiului T, prin care a refuzat să-i elibereze Certificatul de urbanism pentru imobilul situat în T,--9 Județul T și obligarea pârâților s-i elibereze Certificatul de Urbanism pentru "Modificări la 1259/22.06.2005 necesar obținerii Autorizației de Construire.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. 44/78/06.03.2006 s-a constatat că s-a executat parțial, construirea unui imobil în T,--9, în regim de înălțime -M, cu încălcarea autorizației de construire ce nr. 1259 din 22.06.2005, aplicându-se o amendă de 2000 RON și dispunându-se în același timp a fi luate măsuri pentru intrarea în legalitate prin obținerea unei autorizații de construire.
La data de 18.04.2006 reclamantul a obținut Certificatul de Urbanism cu nr. 2018 pentru modificarea autorizației de construire nr. 1259/22.06.2005, respectiv pentru schimbarea regimului de înălțime din în cu aplicarea art. 28 din Legea nr.50/1991 republicată.
-se termenul de finalizare a documentației tehnice pentru acest proiect, reclamanta a solicitat Primăriei T prelungirea Certificatului de Urbanism nr. 2018/18.04.2006, dar prin adresa nr. -1832/26.03.2007 aceasta a refuzat prelungirea certificatului de urbanism pe motivul că termenul de intrare în legalitate a fost depășit.
Ulterior reclamanta a solicitat eliberarea unui nou Certificat de Urbanism necesar intrării în legalitate, dar prin răspunsul comunicat sub nr. --/18.02.2008 i-a fost adus la cunoștință că nu i se poate elibera pe motiv că nu poate da curs cererii până la reglementarea situației juridice.
Urmare a acestui răspuns comunicat de Primăria T, în temeiul art. 7 din Legea nr.554/2004 reclamantul a formulat plângere prealabilă, prin care a solicitat anularea răspunsului comunicat sub nr. -0002 din 18.02.2008, prin care i s-a refuzat eliberarea Certificatului de Urbanism, dar prin răspunsul cu nr. --/17.03.2008 i-a fost comunicat faptul că nu se poate da curs cererii sale.
Apreciind răspunsul Primăriei Municipiului T ca nelegal, reclamantul s-a adresat instanței prin cererea ce face obiectul prezentului dosar.
În drept, acțiunea este întemeiată pe disp. Legii nr. 554/2004, art.6 din Legea nr. 50/1991 republicată și pe disp. art.7,15,29 și 34 din Normele de aplicare ale aceleași legi.
La dosar au fost depuse: Autorizația de Construire nr. 1259/22.06.2005, Certificatul de Urbanism nr. 2018/18.04.2006, Adresele nr. -1832/26.03.2007, --/18.02.2008 și --/17.03.2008.
Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamantul, ca fiind netemeinică, nelegală și nefondată, iar pe cale de consecință a fi menținute ca legale actele comunicate de către persoanele abilitate din cadrul instituțiilor pârâte.
Prin sentința civilă nr. 707 din 29.06.2009, Tribunalul Timișa admis acțiunea așa cum a fost inițial formulată de reclamantul împotriva pârâților Primăria Municipiului T - Direcția Urbanism și Consiliul Local al Municipiului
A constatat nulitatea actului nr. R 32007--/17.03.2008.
A obligat pârâții să elibereze reclamantului Certificatul de Urbanism pentru "Modificări la 1259/22.06.2005 - Schimbare regim de înălțime de la la +M cu aplicarea art. 28 din Legea nr. 50/1991".
Fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând actul contestat, depus la dosar, tribunalul a apreciat că acesta nu îndeplinește condițiile unui act administrativ, în înțelesul art.5 din Legea nr.554/2004, căci deși este emis de o autoritate publică nu produce nici un fel de efecte juridice, ci doar prin intermediul lui se aduce la cunoștință reclamantului că o decizie în vederea eliberării Certificatului de urbanism se va lua după pronunțarea sentinței de către instanță și în funcție de soluția dată.
Pentru considerentele mai sus invocate, tribunalul, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, a dispus, prin sentința civilă nr.715 din 22.09.2008, respingerea acțiunii formulată de reclamantul, împotriva pârâților Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, având ca obiect anulare act administrativ, ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, iar Curtea de APEL TIMIȘOARAa apreciat că dispozițiile Legii nr. 554/2004 fac referire la atacarea in justiție a unui refuz nejustificat de rezolvarea unei cereri privitoare la un drept, fără să menționeze modalitatea de rezolvare a cererii, respectiv printr-un act administrativ sau printr-o altă manifestare de voință, deci acțiunea formulată de către reclamant este admisibila.
Prin decizia civilă nr. 281/19.02.2009 a fost admis recursul reclamantului iar sentința a fost casată cu trimitere spre rejudecare la aceleiași instanțe de fond.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la nr. 3556.1/30 din data de 06.04.2009.
Ținând cont de decizia Curții de APEL TIMIȘOARA, care a apreciat că actul a cărei anulare se cere poate face obiectul unei cereri de anulare a unui act administrativ, tribunalul rejudecând a constatat următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. 44/78/06.03.2006 s-a constatat că reclamanta a executat parțial, construirea unui imobil în T,--9, în regim de înălțime -M, cu încălcarea autorizației de construire ce nr. 1259/22.06.2005, aplicându-se o amendă de 2000RON și dispunându-se în același timp a fi luate măsuri pentru intrarea în legalitate prin obținerea unei autorizații de construire.
La data de 18.04.2006 reclamanta a obținut Certificatul de Urbanism cu nr. 2018 pentru modificarea autorizației de construire nr. 1259/22.06.2005, respectiv pentru schimbarea regimului de înălțime din în cu aplicarea art. 28 din Legea nr.50/1991 republicată.
-se termenul de finalizare a documentației tehnice pentru acest proiect, reclamanta a solicitat Primăriei T prelungirea Certificatului de Urbanism nr. 2018/18.04.2006, dar prin adresa nr. -1832/26.03.2007 aceasta a refuzat prelungirea certificatului de urbanism pe motivul că termenul de intrare în legalitate a fost depășit.
Ulterior reclamanta a solicitat eliberarea unui nou Certificat de Urbanism necesar intrării în legalitate, dar prin răspunsul comunicat sub nr. --/18.02.2008 i-a fost adus la cunoștință că nu i se poate elibera pe motiv că nu poate da curs cererii până la reglementarea situației juridice.
Urmare a acestui răspuns comunicat de Primăria T, în temeiul art. 7 din Legea nr.554/2004 reclamantul a formulat plângere prealabilă, prin care a solicitat anularea răspunsului comunicat sub nr. -0002/18.02.2008, prin care i s-a refuzat eliberarea Certificatului de Urbanism, dar prin răspunsul cu nr. --/17.03.2008 i-a fost comunicat faptul că nu se poate da curs cererii sale, până la definitivarea acțiunii existente pe rolul instanței, având ca obiect "obligația de a face".
Apreciind că în speță pârâta Primăria T Direcția Urbanism, prin adresa nr. --/17.03.2008 a refuzat în mod nejustificat a soluționa cererea formulată de către reclamantă, așa cum prevăd dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, tribunalul, văzând dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, a admis acțiunea așa cum a fost inițial formulată, a constatat nulitatea actului nr. R 32007--/17.03.2008 și a obligat pârâții să elibereze reclamantului Certificatul de Urbanism pentru "Modificări la 1259/22.06.2005 - Schimbare regim de înălțime de la la +M cu aplicarea art. 28 din Legea nr. 50/1991".
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal recurenții Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Mun. T solicitând modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată și nelegală.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit prima instanță a dispus obligarea pârâților la eliberarea către reclamant a Certificatului de urbanism solicitat întrucât refuzul instituțiilor pârâte de a curs cererii reclamantului a fost justificat ținând cont de împrejurările concrete ale cauzei.
Se arată astfel că reclamantul a beneficiat de autorizație de construire nr. 1259/22.06.2005 dar în urma controlului efectuat la 6.03.2006 s-a constatat nerespectarea regimului de înălțime fiind întocmit procesul verbal de sancționare nr. 44/78/6.03.2006 prin care s-a dispus totodată și sistarea lucrărilor și aducerea construcției la starea inițială în cazul în care nu se intră în legalitate prin obținerea autorizației până la data de 3.06.2007.
În consecință, reclamantul avea obligația să obțină autorizația de construire pentru noul regim de înălțime până la 3.06.2007 dar acesta nu s-a conformat acestor dispoziții legale. Prin sintagma "intrarea în legalitate" se înțelege realizarea demersurilor procedurale pentru emiterea autorizației de construire și conformarea la condițiile tehnice impuse prin Legea nr. 50/1991, iar reclamantul nu se poate prevala de faptul că pentru imobilul în cauză a fost emis un certificat de urbanism întrucât acesta nu ține loc de autorizație de construire și nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.
În drept s-au invocat art. 304 punctul 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimat a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe. Se arată astfel că după întocmirea procesului verbal de contravenție nr. 44/678/6.03.2006 reclamantul a obținut certificatul de urbanism nr. 2018 din 18.04.2006 pentru modificarea autorizației de construire nr. 1259 din 22.06.2005 respectiv pentru schimbarea regimului de înălțime din în +M dar din motive care nu au ținut de voința sa, societatea de proiectare a decalat termenul de proiectare a documentației tehnice astfel încât nu s-a mai putut depune documentația în termenul prevăzut în procesul verbal de contravenție.
Pârâții au refuzat reclamantului prelungirea certificatului de urbanism nr. -.04.2006 iar ulterior au refuzat eliberarea unui nou certificat de urbanism deși a formulat repetate cereri în acest sens. Acest refuz este unul nelegal pentru că îl pune pe reclamant în imposibilitatea rezolvării situației create cu atât mai mult cu cât art. 15 aliniatul 3 și 4 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 stabilesc că certificatul de urbanism este un act de informare privind regimul juridic economic și tehnic al imobilului.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041Cod procedură civilă Curtea reține că recursurile declarate în speță sunt întemeiate după cum urmează:
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâților Municipiul T prin Primar și Consiliu Local al Municipiului T la eliberarea certificatului de urbanism pentru modificarea la autorizația de construire nr. 1259/22.06.2005 - respectiv pentru schimbarea regimului de înălțime din în +M în baza art. 28 din Legea nr. 50/1991 republicată.
Prima instanță a admis acțiunea reclamantului apreciind că pârâții au refuzat nejustificat eliberarea certificatului de urbanism.
În privința stabilirii cadrului procesual, instanța reține că, calitate procesual pasivă în cauză poate avea numai autoritatea publică ce are competențe în eliberarea certificatului de urbanism. Astfel art. 29 aliniatul 1 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanism, definește certificatul de urbanism ca fiind actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administrației publice județene sau locale face cunoscute regimul juridic, economic și tehnic al imobilelor și condițiile necesare în vederea realizării unor investiții, tranzacții imobiliare ori a altor operațiuni imobiliare potrivit legii. Conform art. 33 aliniatul 1 din Legea nr. 350/2001, certificatul de urbanism se emite de aceleași autorități ale administrației publice locale care, potrivit competențelor stabilite de legislația în vigoare, emit autorizațiile de construire. Acest din urmă articol se coroborează cu prevederile art. 7 aliniatul 13 din Legea nr. 50/1991 republicată potrivit căruia autorizația de construire (act de autoritate al administrației publice locale) se semnează de președintele Consiliului Județean sau de Primar, după caz de secretar și de arhitectul șef sau de persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al autorității administrației publice emitente.
Rezultă așadar, că în speță Consiliul Local al Mun. T nu are calitatea de autoritate emitentă a autorizației de construire solicitată de reclamant și prin urmare nu are nici calitatea de a emite certificatul de urbanism premergător acestuia.
În privința Primăriei Mun. T se reține că aceasta reprezintă conform art. 77 din Legea nr. 215/2001 o structură funcțională cu activitate permanentă ce aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, iar singurul abilitat la eliberarea Certificatului de Urbanism este Primarul mun. T care conform art. 61 aliniatul 1 din Legea nr. 215/2001 îndeplinește o funcție de autoritate publică locală.
Pe fondul cauzei, se reține faptul că cererea reclamantului de obligarea pârâtului Mun. T prin Primar la eliberarea certificatului de urbanism este neîntemeiată, după cum urmează:
Reclamantul a fost beneficiarul autorizației de construire nr. 1259 din 22.06.2005 pentru imobilul situat în T-, 9 privind executarea lucrărilor de construire clădire în regim de înălțime.
În urma controlului efectuat la data de 6.03.2006 s-a constatat nerespectarea regimului de înălțime fiind edificată o construcție în regim de +M astfel încât s-a procedat la întocmirea procesului verbal de sancționare contravențională nr. 44/78/6.03.2006 prin care s-a dispus ca și măsuri complementare sistarea lucrărilor și aducerea imobilului la starea inițială în cazul în care nu se va realizarea intrarea în legalitate până la 3.06.2007.
Reclamantul a obținut ulterior certificatul de urbanism nr. 2018 din 18,04.2006 cu scopul declarat de a fi utilizat pentru obținerea noii autorizații de construire pentru intrarea în legalitate conform art. 28 aliniatul 1 din Legea nr. 50/1991 republicată.
Reclamantul nu a depus documentația aferentă eliberării autorizației de construire până la data indicată în procesul verbal de contravenție respectiv 6.03.2007 și nici până la data expirării perioadei de valabilitatea a certificatului de urbanism nr. 2018/18.04.2006 (care avea o valabilitate de 12 luni).
Ulterior, reclamantul a solicitat prelungirea certificatului de urbanism 2018/18.04.2006 iar prin adresa nr. -1832/26.03.2007 i s-a comunicat faptul că nu se poate da curs acestei solicitări întrucât nu s-a realizat intrarea în legalitate până la data de 6.03.2007. Reclamantul a mai formulat și cerere pentru eliberarea unui nou certificat de urbanism respinse prin adresele nr. 712/18.02.2008 și 169/17.03.2008 pe considerentul că autoritatea publică a inițiat în fața instanțelor judecătorești acțiunea prevăzută de art. 32 din Legea nr. 50/1991 republicată, privind încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Din starea de fapt expusă anterior rezultă că reclamantul s-a aflat în culpă în ceea ce privește întreprinderea demersurilor legale pentru intrarea în legalitate, măsură dispusă în baza art. 28 aliniatul 1 din Legea nr. 50/191 republicată care prevede faptul că odată cu aplicarea amenzii pentru contravenția de executare de lucrări cu nerespectarea autorizației de construire se dispune oprirea executării lucrărilor sau după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației într-un termen stabilit în procesul verbal. Se observă astfel faptul că autoritățile publice și-au exercitat în mod corect atribuțiile în domeniu, câtă vreme după întocmirea procesului verbal de sancționare contravențională nr. 44/78/6.03.2006 au eliberat reclamantului certificatul de urbanism nr. 2018/18.04.2006, nefiind imputabil acestora faptul că reclamantul a rămas în pasivitate în ceea ce privește finalizarea documentației aferentă cererii pentru obținerea noii autorizații de construire, până la data de 6.03.2007.
Susținerile reclamantului potrivit cărora aceasta s-a datorat culpei proiectantului care din anumite motive nu a putut respecta termenul de predare a documentației tehnice aferente, nu au relevanță juridică în cauză, întrucât reclamantul cunoștea consecința juridică ce intervine ca urmare a expirării termenului pentru care autoritățile locale au permis intrarea în legalitate cu privire la construcția respectivă.
Instanța reține astfel că refuzul de eliberare a certificatului de urbanism solicitat de reclamant pentru scopul expres reprezentat de obținerea unei noi autorizații de construire în temeiul art. 28 aliniatul 1 din Legea nr. 50/1991 republicată, nu este unul nejustificat; refuzul nejustificat este definit la art. 2 aliniatul 1 litera i din Legea nr. 554/2004 ca fiind exprimarea explicită cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane. Ca atare, nu orice refuz de a rezolva favorabil o cerere este un refuz nejustificat ci numai acela care se întemeiază pe excesul de putere.
În cazul de față, instanța constată în controlul de legalitate exercitat asupra actelor administrative emise în cauză faptul că autoritatea publică a motivat opțiunea privind neeliberarea certificatului de urbanism ținând cont de aceea că a expirat termenul prevăzut în procesul verbal de contravenție iar pe de altă parte odată cu expirarea acestui termen autoritatea publică a inițiat împotriva reclamantului acțiunea prevăzută de art. 32 din Legea nr. 50/1991, acțiune ace este incompatibilă cu o poziție ulterioară a autorității publice în sensul aprobării și eliberării certificatului de urbanism și respectiv a autorizației de construire.
Pentru considerentele de fapt și drept anterior menționate, Curtea constată că soluția primei instanței prin care s-a procedat la obligarea pârâților la eliberarea certificatului de urbanism solicitat este nelegală fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, astfel încât fiind în prezența motivului de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9.pr.civ., în baza art. 312 aliniatul 1 și 3.pr.civ. instanța va admite recursul declarat de recurenții Primăria mun. T și Consiliul Local al Mun. T și va proceda la modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, iar față de Consiliul Local al Mun. T, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 707/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul.
Modifică sentința recurată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./19.02.2010
Tehnored.//22.02.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Rodica
