Contestație act administrativ fiscal. Decizia 185/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--07.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.185
Ședința publică din 09.02.2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 792/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată a depus întâmpinare și concluzii scrise.
Reprezentantul reclamantei intimate depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 1 leu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației formulate împotriva deciziei emise de pârâtă, în sensul de a fi obligată pârâta să soluționeze fondul contestației întrucât pârâta a respins contestația pe motiv că a formulat plângere penală. Fără cheltuieli de judecată.
După dezbateri, dar înainte de încheierea ședinței de judecată, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate, depune delegație și pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cerere înregistrată la această instanță sub nr-/11 decembrie 2008 reclamanta - SRL a solicitat să se dispună anularea Deciziei nr. 2499/249/5.11.2008 pronunțată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, iar pe cale de consecință să fie obligată pârâta la soluționarea pe fond a contestației formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 543/15.08.2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale reclamanta a arătat în esență următoarele.
Prin Decizia emisă de către T cu nr. 2499/249/5.11.2008 s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 543/15.08.2008, în temeiul art. 214 Cod procedură fiscală. Chiar dacă pârâta a sesizat organele de cercetare penală cu privire la unele fapte de evaziune fiscală, atât timp cât nu cunosc întinderea acestei sesizări, nu se poate interpreta că soluția din penal ar viza absolut toate aspectele contestate de către reclamantă.
În drept invocă prevederile art. 214 și 218 Cod de Procedură fiscală.
În probațiune atașează în copie actele despre care a făcut vorbire în acțiune, filele 6-22 dosar.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare (filele 24-26 dosar) prin care solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Pârâta arată faptul că, pe fond cererea este nefondată întrucât actul de control încheiat și înregistrat sub nr. 5324/15.08.2008 a fost transmis organelor de cercetare penală în vederea continuării cercetărilor, considerându-se că sustragerea de la plata obligațiilor fiscale în scopul obținerii de venituri prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului ori sursei impozabile, exercitarea unei asemenea activități fără autorizație poate fi considerată infracțiune conform art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale.
Conform art. 214 alin.3 Cod procedură fiscală, la încetarea motivului care a determinat suspendarea, procedura administrativă este reluată.
Pârâta a depus la dosar, în copie: Sesizare penală împotriva reprezentanților legali ai reclamantei - SRL înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș cu nr. 5279/26.08.2008(filele 36- 44 dosar).
Prin sentința civilă nr. 792/20.10.2009, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL T, împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit actului administrativ atacat în cauză - Decizia nr. 2499/249/5.11.2008 emisă de către și aflată în copie la filele 6-15 dosar, s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de reclamanta - SRL împotriva măsurilor stabilite prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 543/15.08.2008 întocmită în baza Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 15.08.2008 pentru suma de 237.3003 lei reprezentând TVA. În considerentele acestei soluții s-a reținut faptul că au fost sesizate organele de cercetare penală, urmând ca după soluționarea laturii penale să fie soluționată și contestația administrativă.
Pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE Tap ronunțat o soluție legală suspendând soluționarea contestației administrative depuse de reclamantă, întrucât astfel cum este consfințit și principiul "penalul ține în loc civilul", prioritate au organele de cercetare penală care au fost sesizate de către DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T să se pronunțe conform actului "Sesizare penală împotriva reprezentanților legali ai reclamantei - SRL" înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș cu nr. 5279/26.08.2008 (filele 36- 44 dosar).
Potrivit dispozițiilor art. 214 alin.3 Cod procedură fiscală, la încetarea motivului care a determinat suspendarea, procedura administrativă urmează a fi reluată.
Sens în care, raportat la toate cele prezentate supra în considerentele de față, văzând și dispozițiile art. 1 alin.1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurentul T solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamantă cu consecința anulării deciziei 2499/249/5.11.2008 pronunțată de T și obligarea acestei instituții la soluționarea pe fond a contestației reclamantei formulată împotriva deciziei de im punere fiscală nr. 543/15.08.2008.
În motivarea recursului se arată faptul că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică atâta timp cât instanța de fond a respins contestația reclamantei și a menținut decizia anterior pronunțată ca fiind legală și temeinică.
Se consideră astfel că plângerea penală formulată de reclamantă nu poate suspenda contestația reclamantei formulată în procedura administrativă fără o analiză pertinentă a elementelor ce au condus la luarea acestei decizii.
În aceste condiții, instanța de fond și-a motivat soluția lapidar și insuficient fără a analiza conexitatea plângerii penale cu contestația administrativă a reclamantei.
Pe de altă parte, din punct de vedere procedura soluția suspendării dispusă față de contestația reclamantei formulată împotriva deciziei de impunere nu mai poate fi menținută în condițiile în care prin rezoluția penală nr. 1822/P/2008 din 16,03.2009, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și prin Ordonanța nr. 2498/II/6./2009 a aceluiași Parchet s-a dispus neînceperea urmăririi penale nefiind întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 214 și următoarele pr.civ. Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimat Tal ăsat la aprecierea instanței admiterea recursului arătând că organul investit cu soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 543/18.08.2008, sesizând unele nereguli de natură infracțională constatate în cadrul controlului activității desfășurate de societatea reclamantă, a apreciat că se impune suspendarea soluționării contestației până la soluționarea sesizării penale, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului ce a determinat suspendarea.
Prin concluziile scrise depuse la dosar aceiași intimată a apreciat că se impune menținerea deciziei nr. 2499/249/5.11.2008 doar pentru obligațiile fiscale pentru care s-au făcut sesizarea penală în sumă de 23.782 lei cu atât mai mult cu cât organele fiscale au promovat calea de atac împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041.pr.civ. Curtea reține că recursul este întemeiat după cum urmează:
În urma emiterii deciziei de impunere nr. 543/15.08.2008 față de reclamanta -. aceasta a formulat contestația prevăzută de art. 205 din nr.OG 92/2003 iar în procedura soluționării acestei contestații, în temeiul art. 214 nr.OG 92/2003 s-a dispus de către T prin decizia nr. 2499/249/5.11.2008 suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi luată la încetarea motivului ce a determinat suspendarea
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație solicitând anularea acesteia și obligarea intimatei T la soluționarea pe fond a contestației formulate în procedura administrativă. Prima instanță a respins acțiunea reclamantei luând în considerare faptul că prioritate o au organele de cercetare penală care au fost sesizate de către T așa cum rezultă din actul înregistrat sub nr. 5279/26.08.2008 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
În cursul soluționării recursului declarat împotriva sentinței anterior menționate, intimat T prin concluziile scrise depuse la dosar a recunoscut faptul că reclamanta a contestat suma totală de 237.303 lei iar sesizarea penală făcută înregistrată sub nr. 5279/26.08.2008 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișs -a făcut doar pentru o parte din obligațiile fiscale stabilite în sarcina sa respectiv pentru suma de 23.782 lei constând în TVA colectat aferent unei producții neînregistrate în evidența contabilă în anul agricol 2004 - 2005, aspect ce rezultă și din cuprinsul sesizări penale aflate la fila 38 - 43 dosar fond.
Sub acest aspect Curtea constată că organul de soluționare a contestației putea uza de prevederile art. 214 aliniatul 1 litera a nr.OG 92/2003 numai cu privire la soluționarea contestației reclamantei referitoare la suma de 23.782 lei iar nu cu privire la întreaga sumă de 237.303 lei întrucât sesizarea penală nu vizează întreaga sumă și ca atare, hotărârea instanței penale prezintă relevanță asupra soluției ce urma a se pronunța în procedura administrativă numai în privința sumei de 23.782 lei.
Referitor la suma de 23.782 lei Curtea reține că într-adevăr au fost îndeplinbite condițiile prevăzute de art. 214 alin.1 lit a din nr.OG 92/2003 întrucât a existat o sesizare penală formulată de T și înregistrată sub nr. 5279/26.08.2008 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
Față de această sesizare penală recurenta reclamantă a făcut dovada că prin rezoluția pronunțată în dosar nr. 1822/P/2008 la 16.03.2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus neînceperea urmăririi penale iar această soluție a fost menținută prin Ordonanța nr. 2498//2009 emisă de de pe lângă Tribunalul Timiș și ca atare, Curtea apreciază că în prezent nu mai subzistă motivul care a determinat suspendarea soluționării contestației în procedură administrativă câtă vreme intimata T nu a făcut dovada că a atacat în instanță soluția pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în dosarul nr. 1822/ P/2008 și ca atare soluția dată de organele de urmărire penală nu ar fi definitivă. În consecință, se impune concluzia potrivit căreia în prezent nu mai subzistă motivul de suspendare ce a stat la baza emiterii deciziei nr. 2499/249/5.11.2008 nici în privința sumei de 23.782 lei întrucât intimata T nu a făcut dovada că soluția indicată de recurenta reclamantă nu este definitivă și ca atare sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 214 aliniatul 3 din nr.OG 92/2003.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate, Curtea apreciază că soluția primei instanțe prin care s-a dispus respingerea acțiunii reclamantei cu consecința menținerii deciziei T nr. 2499/249/5.11.2008 este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, și fiind în prezența motivului de modificarea prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă Curtea, în baza art. 312 aliniatul 1 și 3 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamantă și va modifica sentința recurată în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamanta cu consecința obligării pârâtei T la soluționarea pe fond a contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 543/15.08.2008.
Deși reclamanta recurentă a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care nu a făcut dovada suportării acestora nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de recurs, în temeiul art. 274 și următoarele Cod procedură civilă Curtea va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr. 792/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice
Modifică sentința recurată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta - SRL și obligă pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T să procedeze la soluționarea pe fond a contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei de regularizare nr.543/15.08.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./19.02.2010
Tehnored.//22.02.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Rodica
