Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1970/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1970
Ședința publică din 10 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de către pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B-M, recursul formulat de către pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B-M, precum și recursul formulat de către intervenienta în nume propriu - BM SRL, împotriva Sentinței civile nr. 4350 din 10 2008, pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, R, și, privind și pe pârâții intimați și - SRL B-M, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La data de 9 iunie 2009, s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea reclamanților intimați, R, -, și.
La aceeași dată, 9 iunie 2009, s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea pârâtului recurent Consiliul Local al municipiului B-M și din partea intervenientei recurente - BM SRL.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 3 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.4350 din 10.12.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții: 1), 2), 3), 4)R, 5), 6), 7), 8), 9), 10), 11), 12) -, 13), 14), 15), 16), 17), 18), 19), 20), 21), 22), 23), 24), 25), 26), 27), 28), 29) și 30), reprezentați prin mandatar avocat - în conformitate cu art. 114(5) Cod procedură civilă împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului B
S-a luat act de renunțarea la acțiune a reclamantei.
S-a respins cererea de intervenție principală formulată de intervenienta - BM SRL C
S-a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată de pârâta Consiliul Local al Municipiului BMî mpotriva intervenienților - SRL și.
S-au respins excepțiile invocate de părți și în consecință s-a anulat Hotărârea Consiliului Local al Municipiului B M nr. 581/30.10.2007.
II. S-a admis în parte acțiunea reclamanților din dosarul conexat -: 1), 2), 3), 4), 5), 6), 7), 8) R, 9), 10), 11), 12), 13), 14), 15), 16), 17), 18), 19), 20), 21), 22) și 23) împotriva pârâților Primarul Municipiului B M, - SRL C N și în consecință, s-a dispus anularea Autorizației de construire nr. 950/05.12.2007 emisă de Primarul Municipiului B
S-a respins cererea de suspendare a autorizației de construire și oprirea executării lucrărilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în conformitate cu prevederile art. 5 din OUG 195/2005 modificată privind protecția mediului "statul recunoaște oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos și echilibrat ecologic". În acest context reclamanților nu li se poate contesta calitatea procesuală activă.
Protecția mediului, potrivit art. 6 (1) din aceeași lege constituie obligația și responsabilitatea autorităților administrative centrale și locale, precum și a tuturor persoanelor fizice și juridice.
C mai relevant text de lege pentru soluționarea cauzei este cel cuprins în art. 9 (1) din Legea 195/22.11.2005 potrivit căruia "solicitarea și obținerea avizelor de mediu pentru planuri și programe sunt obligatorii pentru adoptarea planurilor și programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului.
Aprobarea planurilor și programelor - art. 9 (4) la orice nivel ierarhic este condiționată de existența avizului de mediu pentru respectivul plan sau program.
Solicitarea și obținerea avizului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice sau private sau pentru modificarea ori extinderea activităților existente - art. 11(1).
Cadrul general reglementat de OUG 195/2005 este completat de HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe civile, în art. 5 (2) lit. "a" este menționată obligația de a fi supuse evaluării de mediu activitatea de amenajare a teritoriului și urbanism.
O dispoziție similară există și în cuprinsul Ordonanței 869/26.09.2002 emisă de Ministrul Apelor și Protecției Mediului, unde la anexa 1.2 pct. 10/b din lista activităților cu potențial semnificativ asupra mediului sunt menționate proiectele de dezvoltare urbană, inclusiv construcția centrelor comerciale și a parcărilor acestora.
În concluzie și ca o subliniere a celor menționate, cu privire la obligativitatea avizului de mediu instanța a reținut și incidența prevederilor art. 73 din OUG 195/2005 unde se stabilește fără echivoc că planurile de urbanism și amenajarea teritoriului se supune procedurii de evaluare de mediu.
Tribunalul a considerat că nemenționarea în certificatul de urbanism a obligației obținerii avizului de mediu nu este relevantă pentru nelegalitatea hotărârii atacate.
Acest act normativ poate și trebuie verificat numai împreună cu actul de dispoziție a autorității administrative și nu separat de el. celor care au întocmit certificatul de urbanism nu absolvă de răspundere autoritatea administrativă, de a răspunde pentru aprobarea unui plan de urbanism, chiar zonal, fără obținerea avizului de mediu.
Nu este de competența autorității pârâte să examineze dacă PUZ din litigiu are sau nu impact asupra mediului și dacă acest aspect este semnificativ sau nu. Această competență o are în exclusivitate autoritatea de mediu, care nu a fost consultată, procedându-se la aprobarea PUZ cu încălcarea unei obligații exprese, obținerea avizului de mediu.
Tribunalul a considerat că restul motivelor de nelegalitate invocate de reclamanți (coeficientul de utilizare a terenului, distanțele minime obligatorii față de limitele laterale și posterioare ale parcelei, realizarea acceselor carosabile și avizele aferente, echiparea edilitară, regimul de înălțime, spațiile verzi) nu privesc încălcarea vreunui drept sau interes legitim al reclamanților și ca atare nu pot face obiectul anulării în prezentul dosar.
Interesul reclamanților prin prisma hotărârii de consiliu atacate vizează numai dreptul la un mediu sănătos, pentru garantarea căruia legea a prevăzut o procedură obligatorie, care nu a fost respectată.
Asigurarea protecției pentru constricțiile existente se verifică în cadrul procedurii care privește legalitatea autorizației de construire.
II. Aceiași reclamanți de la pct. I, prin acțiunea înregistrată la 08.07.2008 sub dosar nr. - au solicitat în contradictoriu cu Primarul Municipiului BMa nularea Autorizației de construire nr. 940/05.12.2007.
În motivarea acțiunii s-a arătat că autorizația atacată s-a dat în executarea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului B M nr. 581/2007, care a fost dată cu încălcarea legii, fiind atacată separat în dosar -.
În opinia reclamanților lipsa acordului vecinilor, în forma autentică cerută de art. 2.5.6. din anexa 1 la Legea 50/1991, atrage nulitatea autorizației atacate. Au fost încălcate coeficientul de utilizare a terenului aprobat prin planul urbanistic general, regimul de înălțime, distanțele minime obligatorii, avizele pentru executarea căilor de acces, reorganizarea suprafeței minime de spațiu.
Reclamanții au solicitat suspendarea efectelor autorizației de construire și oprirea executării lucrărilor până la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Procedura prealabilă prevăzută de art. 7 (3) din Legea 554/2004 nu a dat rezultate. Răspunsul autărității pârâte de sub nr. 13925/23.05.2008, la solicitarea de revocare a actului atacat, a fost negativ (4 dosar -).
Pârâtul s-a opus admiterii acțiunii, susținând că autorizația atacată a fsot emisă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare. Au fost obținute toate avizele menționate în certificatul de urbanism 1925/07.11.2007. În acest certificat nu s-a prevăzut obligația obținerii avizului de mediu.
În ceea ce privește lipsa acordului vecinilor exprimat în formă autentică, pârâtul a susținut, făcând trimitere la anexa 2 pct. 4 din Normele metodologice de aplicare a legii 50/1991 că aceste acorduri nu sunt necesare deoarece lucrările ce se vor executa în temeiul autorizației nu prezintă riscuri pentru vecini.
Prin Încheierea nr. 2974/01.10.2008 s-a dispus conexarea dosarului - la dosar nr-.
Examinând actele de la dosar și ținând cont de cele menționate în considerentele care au dus la anularea HCL 581/2007, tribunalul a reținut că autorizația 940/05.12.2007 este nelegală. Actul principal fiind nul și actul accesoriu se impune a fi anulat fără ca în acest caz să fie nevoie de încălcarea vreun ui text de lege.
Majoritatea aspectelor care au fost invocate ca și motiv de anulare a autorizației se regăsesc și în motivarea acțiunii având ca obiect anularea hotărârii consiliului local 581/2007.
Considerentele exprimate deja cu privire la anularea hotărârii atacate nu au mai fost reluate.
În ceea ce privește acordul vecinilor, tribunalul a reținut că, construirea centrului rezidențial în litigiu nu pune în pericol în mod direct proprietatea învecinată, pentru ca acest acord să fie necesar. Disconfortul care se va produce odată cu executarea unor faze de lucrări va putea fi reglementat printr-o organizare de șantier corespunzătoare.
Cererea de suspendare a executării autorizației nu este întemeiată, deoarece ca act independent autorizația nu este nelegală, fiind anulată pe considerentul că reprezintă un act subsecvent al unui act principal lovit de nulitate.
Tribunalul nu a analizat motivele de nulitate invocate pentru prima dată în concluziile scrise depuse de reclamanți.
În termen legal, împotriva hotărârii menționate formulat recurspârâtul Consiliul Local Bprin care arătat că - SRL și numita erau proprietarii terenului asupra căruia urmează fi amplasat complexul rezidențial, astfel că prima instanță trebuia să pună în discuție necesitatea chemării în judecată și a acestora, atât pentru opozabilitate, cât și pentru formula apărări.
De asemenea, în mod eronat, instanța fondului respins cererea de intervenție - BM SRL, deși aceasta trebuia admisă pentru motivele arătate în întâmpinare.
Deși prima instanță dispus anularea HCL nr. 581/2007 prin care s- aprobat Planul Urbanistic Zonal pentru obiectivul "Complex Rezidențial", certificatul de urbanism nr. 1925/07.11.2007 rămas în ființă, întrucât instanța nu s- pronunțat asupra acestuia, ceea ce creează posibilitatea ca, ulterior, să se aprobe un alt PUZ care să aibă la bază același certificat de urbanism.
Certificatul de urbanism nu poate fi considerat un act premergător aprobării PUZ, recurentul opinând că acesta este un act administrativ individual de sine stătător.
Hotărârea atacată a fost motivată în temeiul Legii nr. 195/2005, care nu are reglementări cu privire la protecția mediului și în baza Ordonanței nr. 869/2002, care nu există.
Prin perspectiva art. 5 al. 1 din HG nr. 1076/2004, avizul de mediu este obligatoriu numai pentru planurile și programele care pot avea impact semnificativ asupra mediului, aspect care nu poate fi reținut și cu privire la PUZ-ul supus analizei instanței, întrucât nu există o modificare funcțiunii zonei reglementate prin și nici o modificare esențială a funcțiunii actuale zonei care este una de locuințe, iar funcțiunea propusă este preponderent aceeași, spațiile comerciale respectând un procent nesemnificativ din totalul construcțiilor.
Sub aspectul procedurii de adoptare Hotărârii Consiliului Local s-a subliniat că acesta fost în conformitate cu normele legale.
Caracterul de legalitate a fost invocat și cu privire la coeficientul de ocupare terenului, distanțele minime obligatorii față de limitele laterale și posterioare ale parcului, realizarea acceselor carosabile și avizele aferente, echiparea edilitară, regimul de înălțime, spațiile verzi.
S-a opinat că reglementarea PUZ nu necesită Avizul Agenției pentru Protecția Mediului M, în zonă aflându-se în prezent construcții, înlocuirea actualelor construcții cu unele noi nu aduce atingere factorilor de mediu. Fiind vorba de un complex rezidențial, alcătuit din mai multe imobile, se creează un ansamblu coerent din punct de vedere urbanistic și arhitectural.
Recurentul a mai arătat că în situația în care sunt respectate prevederile, la realizarea unei construcții nu este necesară elaborarea unui PUZ sau.
Criticile celui de-al doilea recurent -Primarul Municipiului B Mvizează în primul rând nelegalitatea încheierii nr. 2974/01.10.2008 prin care în mod eronat și fără o motivare pertinentă prima instanță dispus conexarea celor două acțiuni formulate separat de către reclamanți, acțiuni care au făcut obiectul dosarelor nr- vizând anularea HCL nr. 581/30.10.2007 Municipiului B M și dosar nr. - vizând anularea AC nr. 950/05.12.2007, în cel din urmă dosar acest recurent avea calitate procesuală pasivă.
nelegală celor două dosare a avut drept consecință necercetarea fondului în cauza având ca obiect anularea autorizației de construcție.
Recurentul apreciază că instanța avea posibilitatea să dispună suspendarea cauzei privind anularea autorizației de construire, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului privind anularea HCL.
Referitor la anularea AC nr. 950/05.12.2007, s-a arătat că aceasta este inadmisibilă, întrucât reclamanta înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârâți doar - BM SRL C- și Primarul Municipiului B-M, deși prima societate nu este unicul beneficiar al autorizației de construire, pe lângă aceasta, beneficiari fiind și SRL B- și, cei din urmă nefiind însă chemați în judecată.
În virtutea rolului activ, instanța trebuia să pună în discuție necesitatea introducerii în cauză și beneficiarilor menționați, pentru ca hotărârea ce urma să se pronunțe să le fie opozabilă acestora.
Un alt aspect de nelegalitate invocat vizează omisiunea instanței de se pronunța asupra necesității atacării, în condițiile legii și certificatului de urbanism nr. 1925/05.11.2007.
S- subliniat că au fost respectate toate cerințele stabilite prin certificatul de urbanism nr. 1925/05.11.2006 - certificat care nefiind atacat, se bucură de prezumția de legalitate, astfel că autorizația de construire nr. 940/05.12.2007 este legal eliberată.
Atât timp cât certificatul de urbanism nu a fost atacat în condițiile contenciosului administrativ fiind perfect valabil, anularea autorizației de construire pentru alte cerințe ce nu au fost prevăzute în certificatul de urbanism este nelegală.
Recurenta - B SRLsolicitat în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzelor spre o nouă judecată, iar în subsidiar, modificarea hotărârii, cu consecința admiterii cererii de intervenție în interes propriu, respingerea acțiunii privind anularea HCL nr. 581/30.1.0.2007, respectiv respingerea cererii de anulare autorizației de construire.
În susținerea primei modalități de soluționare cauzei, s- invocat nelegalitatea încheierii prin care s- dispus conexarea, pentru aceleași argumente ca și cele susținute de recurentul Primarul municipiului B-M, subliniindu-se totodată că hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 261 pct. 5, din perspectiva faptului că prima instanță nu s- pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților și nici asupra excepției lipsei interesului, respectiv asupra excepției inadmisibilității cererii privind anularea autorizației, excepții justificate de faptul că doi dintre titularii acestei autorizații - și - SRL nu au fost chemați în judecată în cererea conexă, acestora nefiind-le comunicată niciodată cererea privind anularea autorizației de construire, astfel că hotărârea pronunțată nu le este opozabilă.
Ca o susținere a soluției subsidiare, de modificare hotărârii, recurenta opinat că nelegalitatea hotărârii rezidă din faptul că instanța a anulat HCL contestată, deși reclamanții nu au calitate procesuală activă și nici interes în promovarea acestei cereri, din conținutul acesteia nerezultând, în concret, care sunt drepturile încălcate prin adoptarea hotărârii atacate și nici condițiile pentru care autoritatea administrativă ar trebui să o adopte pentru realizarea unui drept subiectiv viitor și previzibil.
Referitor la existența avizelor necesare, inclusiv avizului de mediu, s-a arătat că documentația întocmită a avut toate avizele tehnice necesare prevăzute în certificatul de urbanism nr. 1053 din 11.06.2007, acest certificat necuprinzând nici o referire la obligativitatea obținerii avizului de mediu.
Prevederile HG nr. 1076/2004 și Ordinul nr. 995/2006 al Ministerului Mediului, invocate de către reclamanții pârâți nu sunt incidente în cauză, raportat la faptul că acestea vizează planurile și programele care pot avea efect semnificativ asupra mediului, planul urbanistic aprobat prin HCL, neintrând în această categorie, întrucât vizează construirea de ansambluri rezidențiale cu spații comerciale la parter, aceasta nefiind cuprinsă în anexa nr. 1 HG nr. 1213/2006.
Nelegalitatea a fost invocată și cu privire la modul de soluționare a acțiunii având ca obiect anularea autorizației de construire, prin prisma faptului că aceasta trebuia respinsă ca inadmisibilă, respectiv prima instanță nu s- pronunțat nici asupra excepției lipsei calității procesuale active și nici asupra excepției lipsei interesului reclamanților în promovarea acțiunii.
Reclamanții-intimați și-au exprimat poziția procesuală, în sensul că au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Referitor la recursul Consiliului Local al municipiului B-M, s-a opinat că în mod legal fost respinsă cererea de intervenție - BM SRL, întrucât acesta avea un caracter accesoriu, astfel că urmează aceeași soartă juridică ca și cererea principală, soluția acesteia fiind aceeași ca și cea pronunțată trebuind în raport cu recurentul pârât Consiliul Local.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată altor persoane făcută de Consiliul Local B M, s-a subliniat că aceasta apare ca inadmisibilă, întrucât persoanele chemate în judecată nu pretind aceleași drepturi ca și reclamanții, neavând nici un interes ca HCL să fie desființată.
În mod corect prima instanță concluzionat că raportat la impactul pe care urmează să-l aibă asupra mediului înconjurător, documentația trebuia să aibă la bază avizul de mediu.
Reclamanții își justifică interesul legitim, cât și calitatea procesuală activă, atât din perspectiva art. 60 din Legea nr. 350/2001, art. 26 din Constituție, care apără dreptul fundamental la viața intimă, familială și privată, cât și din perspectiva art. 35 din Constituția României referitoare la dreptul la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic.
Avizele au fost date pentru Complexul Rezidențial B-M,-, iar HCL aprobat "Complexul situat în B-M, str. 22, nr. fără a exista o cerere de schimbare adresei și o motivare a acestei schimbări, astfel că nu există concordanță între actele de urbanism, avize și Hotărârea Consiliului Local care aprobă PUZ-ul.
Hotărârea Consiliului Local încălcat propriile reglementări urbanistice, în sensul că zona nu fost scoasă din perimetrul zonelor protejate ale Municipiului.
Nulitatea HCL rezidă și din nerespectarea procedurii de adoptare.
Nefondat se susține că este și recursul - BM SRL, încheierea de conexare a cărei nelegalitate se invocă nefiind întemeiată, întrucât între cele două procese există o legătură evidentă.
Prima instanță s- pronunțat asupra excepțiilor lipsei interesului reclamanților cu privire la promovarea acțiunii referitoare la anularea HCL, respectiv asupra calității procesuale active a acestora, în sensul că le- respins atât prin încheierea de ședință, cât și prin considerentele hotărârii.
Nu este necesară introducerea în judecată nici SRL și nici numitei, întrucât acestea nu mai justifică nici un interes, întrucât și-au înstrăinat toate drepturile prin contracte de vânzare-cumpărare autentice cu garanție imobiliară.
Cu privire la recursul formulat de pârâtul Primarul Municipiului B-M, s-au reiterat alegațiile susținute cu privire la recursul promovat de intervenienta - BM SRL referitoare la încheierea de conexare și excepții, respectiv s-a arătat că, raportat la principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța nu se putea pronunța cu privire la necesitatea atacării certificatului de urbanism, în condițiile în care acest aspect nu se circumscrie cadrului procesual.
Analizând recursurile formulate, prin prisma documentației de la dosar și dispozițiilor legale incidente, Curtea reținut următoarele:
La data de 20.02.2008 s- înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr-, acțiunea reclamanților, prin care aceștia, în contradictoriu cu Consiliul Local al municipiului B N au solicitat anularea Hotărârii nr. 581/30.10.2007, adoptată de către pârât, precum șituturor actelor emise ulterior în baza acestei hotărâri și a planului.
Pe rolul aceleeași instanțe, s- înregistrat la data de 8 iulie 2008 sub nr-, acțiunea reclamanților în contradictoriu cu Primarul Municipiului B M și - BM SRL, prin care au solicitat anularea autorizației de construire nr. 940/05.12.2007 emisă de Primarul municipiului B-M, respectiv suspendarea efectelor autorizației pe durata procesului până la rămânerea irevocabilă hotărârii.
Reținând că între cele două cauze menționate există suficiente legături, cu o motivare sumară, în mod eronat, prin încheierea nr. 2974 din 1 octombrie 2008, prima instanță dispus conexarea, deși raportat la obiectul cauzelor deduse judecății se impunea judecarea lor separată.
Astfel se constată că acțiunea înregistrată sub nr- are ca obiect anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului B-M nr. 581/30.10.2007 prin care fost aprobat Planul Urbanisitic Zonal, care vizează aspecte legate de dezvoltarea urbanistică Municipiului B-M, legalitatea acestora cenzurându-se prin prisma dispozițiilor Legii nr. 305/2001 - privind amenajarea teritoriului și urbanismului, iar acțiunea din dosarul nr. - are ca obiect anularea autorizației cu drept de construire, care vizează aspecte conferite, ce privesc o etapă ulterioară aprobării documentației urbanistice, analizată din perspectiva Legii nr. 50/1991 republicată.
Această abordare greșită primei instanțe, a avut ca urmare administrarea materialului probator doar cu privire la dosarul nr-, susținerile părților și cercetarea judecătorească circumscriindu-se exclusiv cadrului procesual stabilit în acest dosar, fără se cerceta fondul cu privire la cererea de anulare autorizației de construire, respectiv fără se aborda vreunul din motivele invocate în susținerea acestei cereri.
Așadar, Curtea reține că în ceea ce privește dosarul nr. -, prima instanță soluționat cauza fără intra în cercetarea fondului.
Cu privire la dosarul nr-, se constată că hotărârea instanței se întemeiază exclusiv pe lipsa avizului de mediu, care din perspectiva acesteia, era obligatoriu.
Obligativitatea acestui aviz de mediu rezultă, potrivit reținerilor primei instanțe din disp. art. 73 din OUG nr. 195/2005 care se coroborează cu HG nr. 1076/2004, privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe civile.
Cu toate că în mod corect, instanța reținut incidența celor două acte normative, aceasta interpretat greșit dispozițiile acestora.
Într-adevăr art. 73 din OUG nr. 195/2005 statuează că "planurile de urbanism și amenajarea teritoriului se supun procedurii de evaluare de mediu, în vederea obținerii avizului de mediu pentru planuri și programe, conform legislației în vigoare, însă conform art. 1 al.2 din HG nr. 1076/2004, această hotărâre " stabilește procedura de realizare a evaluării de mediu, aplicată în scopul emiterii avizului de mediu necesar adoptării planurilor și programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului, definind rolul autorității competente pentru protecția mediului, cerințele de consultare a factorilor interesați și de participare a publicului ". Art. 5 alin. 1 și 2 statuează că "entru p. asigurarea măsurilor speciale de ocrotire și conservare în situ a bunurilor patrimoniului se instituie un regim diferențiat de ocrotire, conservare și utilizare, potrivit următoarelor categorii de arii e protejate:
a) categorii stabilite la nivel național: rezervații științifice, parcuri naționale, monumente ale naturii, rezervații e și parcuri e;
b) categorii stabilite prin reglementări internaționale: situri e ale patrimoniului universal, zone umede de importanta internationala, rezervații ale biosferei, arii speciale de conservare, arii de protecție specială avifaunistica.
Scopul și regimul de management al categoriilor de arii e protejate, stabilite la alin. (1), sunt prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta ordonanta de urgenta".
Așadar, din interpretarea celor două texte rezultă că obținerea avizului de mediu este condiționată de parcurgerea procedurii evaluării de mediu, iar eliberarea avizului impunându-se doar în cazul planurilor și programelor carepotavea efect semnificativ asupra mediului.
Așadar, pentru a stabili că avizul de mediu este necesar, trebuia să se stabilească în urma parcurgerii procedurii evaluării de mediu - descrise în art. 3 din HG nr. 1076/2004, dacă planul urbanistic zonal urma să aibă impact/efect semnificativ asupra mediului.
Or, prima instanță nu a analizat cauza din această perspectivă, respectiv - "efectul semnificativ asupra mediului", rezumându-se la concluziona că lipsa avizului de mediu atrage nulitatea HCL.
În acest context, se impunea a se analiza dacă PUZ-ul aprobat prin HCL - putea avea efectul menționat, situație în care deținerea avizului de mediu era obligatorie, indiferent că această obligație rezultă sau nu din certificatul de urbanism.
Mai mult, obligativitatea evaluării de mediu reiese și din disp. art. 4 al.2 din HG nr. 1076/2004, deja citate, întrucât PUZ-ul aprobat prin HCL vizează amenajarea teritoriului și urbanism.
Într-adevăr, în recurs, s-a depus ( 62) decizia nr. 156/13.04.2009 eliberată de Agenția pentru Protecția Mediului din care reiese că PUZ - ce a făcut obiectul HCL nr. 581/2007 poate fi supus procedurii de adoptarefără aviz de mediu,însă acest script nu este de natură să creeze Curții o altă perspectivă asupra cauzei, aceasta în condițiile în care decizia menționată este ulterioară aprobării PUZ-ului prin HCL. De altfel, nici în cazul acestei decizii nu s- făcut dovada parcurgerii procedurii evaluării de mediu, singura în măsură să ducă la concluzia că avizul de mediu este necesar sau nu.
Așadar, nici în această cauză instanța nu lămurit aspecte esențiale, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
Astfel, având în vedere considerentele expuse, Curtea va admite cele trei recursuri, în conformitte cu art. 312 art. 1, 3, 5 Cod proc.civ. va casa hotărârea atacată și implicit încheierea de conexare atacată, astfel că va trimite cauzele spre o nouă judecatăseparată.
În ceea ce privește dosarul nr-, instanța va face demersurile necesare realizării evaluări de mediu, pentru stabili dacă pentru PUZ este necesar avizul de mediu, iar în funcție de concluziile ce vor rezulta, se va pronunța în consecință.
În măsura în care se va ajunge la concluzia că avizul de mediu nu era necesar, instanța va cerceta fondul cauzei din perspectiva tuturor motivelor de nelegalitate invocate de către reclamanți în acțiunea lor, urmând să aibă în vedere toate motivele invocate în recurs de către pârât și intervenientă.
Referitor la dosarul nr. -, instanța va proceda la cercetarea cauzei, tranșând legalitatea autorizației de construcție prin prisma probațiunii, urmând să se raporteze și să analizeze fiecare din motivele invocate de către părți.
Astfel, va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității din perspectiva chemării în judecată doar unuia din beneficiarii acestei autorizații, respectiv excepția lipsei interesului reclamanților, iar dacă va depăși aceste excepții, va trece la cercetarea fondului cu analizarea cauzei în contextul motivațiilor invocate de către reclamanți, respectiv invocate în recurs, de către recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL B- și PRIMARUL MUNICIPIULUI B- împotriva Sentinței civile nr. 4350/10.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, precum și recursul declarat de intervenienta - BM SRL împotriva aceleiași hotărâri, precum și a Încheierii nr. 2974/1.10.2008, pronunțată în dosarul nr. -, pe care le casează și dispune trimiterea celor două cauze aceleiași instanțe pentru rejudecarea lor separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- - - - - -
GREFIER
---
RED.DG/MB/3 EX./Jud.fond:Șt.
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
