Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1969/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1969
Ședința publică din 10 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de către reclamanții, 1., G, 2. și, împotriva Sentinței civile nr. 175 din 30 ianuarie 2009, pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați - UNITATEA TERITORIALĂ 95, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 3 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Constată că prin sentința nr.175 pronunțată la data de 30.01.2009 în dosar nr- al Tribunalului Sălaja fost respinsă ca prematură acțiunea reclamanților, 1, G, 2 și pentru obligarea pârâților ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT - Unitatea Teritorială nr. 95, jud. S, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la plata drepturilor bănești reprezentând norma de hrană, începând cu data de 1 ianuarie 2008 și până la data pronunțării hotărârii.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit art. 1 din nr.OG26/1994, personalul din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției - Direcția generală și Serviciul Independent de Protecție și Anticorupție, Serviciul Român de Informații, Serviciul Român de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază și Serviciul de Telecomunicații Speciale au dreptul, în timp de, la hrană gratuită, în condițiile acestui act normativ.
Astfel, art. 2 alin. (3) dispune următoarele:
Categoriile de personal pentru care se acordă și instituțiile publice în care se aplică - normele de hrană zilnice - se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Actul normativ în discuție are putere de lege, fiind aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 523/2003.
Cu alte cuvinte, legiuitorul instituind o normă de principiu privind anumite domenii de activitate din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, a lăsat la aprecierea executivului să stabilească în concret instituțiile și categoriile de personal la care se aplică, în funcție de specificul activității și posibilitățile financiare de care dispune la un moment dat, conform alocațiilor bugetare.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând a se dispune admiterea cererii în sensul obligării B și UT.95 J la acordarea și plata drepturilor bănești reprezentând norma de hrană datorată începând cu 1.01.2008 și până la pronunțarea hotărârii, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective.
În susținerea celor solicitate recurenții au arătat că în mod eronat s-a considerat de instanța prematur demersul întrucât pentru acordarea drepturilor nu sunt necesare alte acte normative suplimentare de inferior - hotărâri de guvern, de vreme ce printr-o lege personalul a fost cuprins în sfera de aplicare a acestora. Astfel în dezvoltare recurenta arată că prin demersul inițiat nu au solicitat obligarea angajatorului la acordarea unor drepturi neprevăzute ci obligarea la plata unor drepturi conexe acordate de o lege în vigoare la data formulării cererii introductive și anume Legea nr.15/2008 pentru aprobarea OUG3/2002 ce prin art.18 reglementează fără echivoc că personalul preluat beneficiază de indemnizațiile și sporurile instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranța națională începând cu 1.01.2008. Plecând de la această prevedere ordonatorul secundar de credite a solicitat prin adresa nr.10790/4.05.2008 conducerii UT.95 J să facă propunerile de buget necesare pentru plata drepturilor legale reprezentând norma de hrană având în vedere la acel moment, o rectificare în baza căreia ar fi putut fi alocate în bugetul propriu fondurile necesare. Sumele se arată au fost solicitate în vederea aprobării în bugetul MIRA care în calitate de ordonator principal de credite are prerogativa legală de repartizare a creditelor aprobate pentru instituțiile publice ierarhice inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari în speță și -UT.95 Solicitarea adresată se arată a fost făcută în baza prevederilor legale ce recunoaște acest drept inclusiv a notei nr.7962/8473//2008, aprobate de MIRA. Tot astfel se arată în considerarea prevederilor Legii 15/2008 conform cărora personalul beneficiază de sporuri specifice instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine, a fost acordată salariaților, indemnizația de dispozitiv prevăzută de Legea 138/1999 privind salarizarea personalului militar din instituțiile de apărare. Astfel, prin nota -/2008 MIRA s-a aprobat acordarea drepturilor reprezentând indemnizație de dispozitiv și acest drept a fost plătit și beneficiază în continuare de el și ca atare prin analogie se impune și plata drepturilor reprezentând norma de hrană aprobată de MIRA prin nota precizată.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare DGFP S, s-a solicitat respingerea recursului în considerarea că ministrul nu are calitatea procesuală pasivă; ca este dreptul legiuitorului să stabilească acordarea dreptului la norma de hrană și categoriile de salariați. În dezvoltarea celor susținute recurentul a arătat că între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor în a cărui subordonare se află Administrația Națională a de Stat nu există o obligație de plată pentru drepturi bănești pe care MIRA ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorâtă din contractul de muncă. În conformitate cu HG34/2009 are atribuții în elaborarea metodologiei proprii, să analizeze periodic modul de rezolvare a prevederilor bugetare iar aceasta din urmă reglementări bugetare respectiv Legea 500/2002 instituie posibilitatea efectuării cheltuielilor în anumite limite maxime ce nu pot fi depășite și anumite proceduri în privința exercițiului bugetar. Pentru executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor se impune luarea măsurilor în condițiile OG22/2002. Ca atare concluzionează intimata ordonator principal de credite este MIRA, și acesta poate fi singura parte obligată în raportul dedus judecății și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate.
Referitor la argumente aduse în sprijinul acordării drepturilor arată intimata că este dreptul exclusiv a legiuitorului de a stabili acordarea, ca relevante sunt deciziile Curții Constituționale nr.818-821 din 31 iulie 2008 și că din această perspectivă instanțele nu au competențe de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative întrucât ar încălca principiul separației puterilor consacrat de dispozițiile Constituției în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Prin întâmpinarea depusă MAI a arătat că prin sentința atacată instanța a respins acțiunea fără a menționa poziția cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului invocată prin întâmpinare fără a avea în vedere că stabilirea și plata drepturilor personalului din cadrul unităților teritoriale sunt în competența exclusivă a conducătorilor acestora care sunt ordonatori terțiari de credite și în atare calitate în care nu exista raporturi de serviciu între MAI și recurenții reclamanți ministerul nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță recurenții, în contradictoriu cu Unitatea Teritorială 95, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Economiei și Finanțelor au solicitat instanței obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând norma de hrană datorată începând cu 1.01.2008 și până la data pronunțării hotărârii, actualizarea sumelor în raport de rata inflației calculată de la data scadenței și până la data plății efective.
În motivare reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici și personal contractual în cadrul - UT 95, calitate dobândită înainte de OUG25/2007 prin care a devenit organ de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridică în subordinea MIRA și sunt îndreptățiți la acordarea drepturilor de hrană stabilite prin lege.
Astfel în dezvoltare recurenții arată că în conformitate cu prevederile nr.OUG30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ca ordonator principal de credite elaborează proiectul de buget al ministerului, organizează și controlează întreaga activitate economico-financiară a ordonatorilor de credite.
De asemenea, se arată că în conformitate cu prevederile nr.S HG/1115/2005 pentru completarea unor prevederi privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de, ale personalului aparținând ale nr.S HG/762 din 14.05.2004 pentru completarea unor prevederi din acte normative privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de, ale personalului aparținând Ministerului Administrației și Internelor și ale nr.HG501/1994 privind aprobarea normelor de plafoane, categoriile de personal pentru care se acordă și instituțiile publice din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională în care se aplică acestea, cu modificările și completările ulterioare, personalul civil din cadrul Ministerului Internelor și reformei Administrative beneficiază de norma de hrană.
Mai mult, arată recurenții-reclamanți conform adresei înregistrată sub nr.7962/17.04.2008, MIRA precizează că s-a dispus acordarea acestor drepturi și salariaților, deci pe cale de consecință și funcționarilor publici și personalului contractual încadrați la 95
Din cele susținute se observă că recurenții au atacat refuzul autorităților de a proceda la acordarea unor sume de bani reprezentând drepturi ce ar fi prevăzute de OG26/1994, nr.S HG/1115/2005, ale nr.S HG/762 din 14.05.2004 și ale HG501/1994.
Actul normativ ce reglementează statutul funcționarilor publici Legea 188/1999 prin dispozițiile sale conferă funcționarilor dreptul de a se adresa instanței în cazul anulării actelor rezultate din raportul de serviciu, a refuzului acordării drepturilor, statuând totodată prin art.109 că acțiunile care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Din conținutul actului normativ menționat rezultă că doar litigiile derivate din raportul de serviciu a funcționarului public numit sunt de competența instanței de contencios administrativ, litigiile personalului contractual fiind de competența instanței de drept comun după regulile codului muncii - tribunalele - secțiile litigii de muncă.
În speță așa cum se observă din demersul introductiv adresat instanței recurenții au arătat că sunt funcționari publici cât și personal contractual context în care soluționarea litigiilor pentru acest din urmă personal nu era de competența instanței de contencios.
Tot astfel se observă că deși prin demersul introductiv în susținerea pretențiilor s-au invocat reglementări clasificate ce vizează personalul din sectorul de apărare ordine publică respectiv nr.S HG/1115/2006, nr.S HG/762 din 14.05.2004 și HG501/1994 o verificare și o analiză sub aspectul îndreptățirii din perspectiva acestor acte normative nu a fost făcută.
În acest context Curtea apreciază că prin modul în care s-a procedat la analiza cauzei validând pretențiile reclamanților deși competența cu privire la personalul contractual revenea instanței de drept comun și înlăturând susținerile în condițiile invocării unor hotărâri clarificate S: HG nr.S/762 din 14.05.2004 HG nr.S/1115/2005 fără a le solicita și examina prima instanță a soluționat cauza cu încălcarea normelor de competență în privința personalului contractual și nu a realizat o cercetare a fondului din perspectiva actelor normative invocate de însăși reclamanți. Astfel se consideră că pentru remedierea aspectelor și aflarea adevărului în cauză se impune admiterea recursului casarea în întregime a cauzei și trimiterea spre judecată după cum urmează:
- acțiunea privind funcționarii publici, și se va rejudeca de către Tribunalul Sălaj - Secția Contencios Administrativ.
- acțiunea privind personalul contractual - G, 2 și se va judeca de către Tribunalul Sălaj - Litigii de Muncă.
Cu prilejul rejudecării instanța de contencios va solicita actele normative și cerceta incidența temeiurilor invocate de părți în susținerea cererilor inclusiv sub aspectul actelor normative mai sus menționate ca fiind invocate în susținerea pretențiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții reclamanții, G, 2. și, împotriva Sentinței civile nr. 175 din 30.01.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei Tribunalului Sălaj, după cum urmează:
Acțiunea privind funcționarii publici -, și se va rejudeca de către Tribunalul Sălaj - Secția Contencios Administrativ.
Acțiunea privind personalul contractual - G, 2 și se va judeca de către Tribunalul Sălaj - Litigii de Muncă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./
3 ex./09.06.2009 cr.
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
