Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1968/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1968
Ședința publică din 10 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de către reclamanta ROMÂNIA SA B, împotriva Sentinței civile nr. 3003 din 19 decembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI Z, având ca obiect anulare act.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 3 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3003/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, s-a respins acțiunea reclamantei ROMÂNIA SA, privind anularea Dispoziției nr. 1267/18.04.2008 a Primarului municipiului
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin Hotărârea Consiliului Local Z nr. 61/07.05.2001, s-a aprobat înființarea Serviciului public de sport, cultură, artă și știință, fără personalitate juridică, care va gestiona veniturile destinate activităților de acest gen și s-a instituit, începând cu 1 iunie 2001 o taxă specială pentru sprijinirea activităților de sport, cultură, artă și știință, care să fie percepută de la agenții economici care își au sediul, reprezentanța sau filiala pe raza Municipiului
Prin Hotărârea Consiliului Local Z nr. 173/5.11.2001 s-a prevăzut că neachitarea taxei la termenele stabilite, atrage după sine calculul majorărilor de întârziere.
Punctul de lucru România SA, a fost amplasat pe raza Municipiului Z în ianuarie 2007, moment din care și reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile Hotărârii Consiliului Local
În ceea ce privește legalitatea acestei taxei, instanța a reținut că, la data aprobării de către Consiliul Local a instituirii taxei, era în vigoare Legea nr. 189/1998 care permitea, prin art. 44 alin. 1, stabilirea de taxe speciale pentru funcționarea unor servicii publice locale. Art. 45 din această lege prevedea că taxele se încasează numai de la persoane fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-a instituit taxa respectivă. În temeiul acestor articole a fost emisă și hotărârea atacată. Aceleași prevederi legale sunt în vigoare și astăzi prin art. 30 alin. 1 și 6 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale și au fost și prin OUG nr. 45/2003 (art. 23 alin. 1 și 6).
2 al art. 45 din Legea nr. 189/1998 republicată, în temeiul căreia a fost adoptată această hotărâre, prevede că prin regulamentul aprobat de Consiliul Local se vor determina condițiile în care se pot percepe taxele speciale, modul în care se obține acordul persoanelor fizice și juridice, precum și modul de repartizare a acestora.
În acest sens, Regulamentul anexă la Hotărârea nr. 62 din 7 mai 2001, aprobat de Consiliul Local a indicat în articolul 2 alin. 8 modul în care se va obține acordul persoanelor plătitoare, intrând în cuprinsul său obligativitatea încheierii de convenții în diferite forme pentru obținerea acordului necesar.
Totodată, art. 3 și următorul din același Regulament stabilesc regulile de repartizare și utilizare a sumelor colectate cu această destinație.
Prin urmare, așa cum rezultă din cele menționate Hotărârea nr. 61 din 7 mai 2001 îndeplinește condițiile de legalitate prevăzute de Legea nr. 189/1998.
Totodată fiind indicat în cuprinsul acestei hotărâri, ca temei art. 45 din lege, rezultă în mod clar că pârâta a înțeles să aprecieze de la caz la caz, persoanele care plătesc serviciile pentru care s-a instituit taxa respectivă și care implicit are obligația de a plăti.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 34/4.03.2002, privind modificarea Hotărârii Consiliului Local nr. 61/2001, s-a stabilit prin art. 2 că toți agenții economici care realizează venituri, vor depune trimestrial și vor semna pe propria răspundere Decontul, conform anexei 1 care face parte integrantă din hotărâre.
Așadar, prin acest act numit "Decont" se obține acordul persoanei fizice și juridice plătitoare, în sensul prevăzut de art. 45 alin. 2 din Legea nr. 189/1998.
Faptul că în hotărâre s-a inserat obligativitatea achitării taxei de către agenții economici, nu încalcă dispoziția legală menționată, deoarece așa cum s-a arătat aceasta este situație particulară, cazuri concrete în care agentul economic care face dovada nu a beneficiat de respectivele servicii poate contesta decizia prin care i s-a impus plata.
Nu se poate considera această taxă ca fiind nelegală nici din perspectiva Directivelor Consiliului Europei, întrucât Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006, privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, stabilește la art. 401 că "Fără să contravină altor dispoziții ale legislației comunitare, prezenta directivă nu împiedică nici un stat membru să păstreze sau să introducă taxe pe contractele de asigurări, taxa asupra jocurilor de noroc și pe pariurile sportive, accize, taxe de timbru sau, mai general, orice taxe, drepturi sau impozite care nu se pot caracteriza ca taxe pe cifra de afaceri, cu condiția ca, prin colectarea acestor impozite, drepturi și taxe, să nu se dea naștere, în comerțul între statele membre, unele formalități legate de trecerea frontierelor".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta România SA B, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul anulării Dispoziției Primarului municipiului
În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, întrucât, fără a analiza in profunzime actele dosarului si susținerile parților, instanța de judecata a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de România SA.
Prin Sentința Civila nr. 3003/19.12.2008, instanța de judecata a decis ca HCL Z nr.61/07.05.2001 este legala, însă pare să fi ajuns la această concluzie prin simpla enumerare a hotărârilor si regulamentelor emise de către Consiliul Local al municipiului Z, fără să fi analizat si fondul problemei, anume, dacă taxa instituită prin HCL Z nr. 61/07.05.2001 satisface condițiile pentru a fi o taxă, cu consecințe asupra legalității obligației stabilite în sarcina reclamantei, privind depunerea deconturilor aferente.
Taxa speciala pentru sprijinirea activităților de sport, cultura, arta si știință, a fost instituita prin HCL Z nr. 61/07.05.2001, in baza prevederilor art. 44 si art. 45 din Legea nr. 189/1998, privind finanțele publice locale, lege în vigoare la data instituirii taxei speciale.
La o prima lectura, pare ca HCL Z nr. 61/07.05.2001, îndeplinește cerințele din art. 44 si art. 45 ale Legii nr. 189/2001, anume, ca pentru funcționarea unor servicii publice locale se instituie o taxa specială: exista un serviciu public de sport, cultura, arta si știința si exista o taxa specială pentru sport, cultura, arta și știință. Dar, la o analiză mai atentă, se observă că, după desființare, serviciul public de sport, cultura, arta si știință a devenit serviciu de urmărire a taxelor, deci, nu mai există un serviciu public de care beneficiază persoanele plătitoare, astfel încât acestea nu mai sunt obligate nici la depunerea deconturilor corespunzătoare.
În prezent, prevederi legale similare cu cele din Legea nr. 189/1998 sunt cuprinse în Legea nr. 273/2006, privind finanțele publice locale si in Codul Fiscal al României.
Astfel potrivit prevederilor legale, pentru instituirea taxelor speciale, trebuie îndeplinite anumite condiții: existenta unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice si încasarea taxelor speciale numai de persoanele fizice si juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit respectivele taxe speciale.
Se învederează instanței de judecata faptul ca nici una dintre condițiile legale enunțate mai sus, nu este îndeplinită la momentul la care a fost emisă adresa în discuție.
În conformitate cu art. 2 pct. 55 Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, taxa reprezintă onorariul instituției publice pentru un serviciu prestat. Instituția publica încasează taxa ca urmare a serviciului efectuat de aceasta. Legea menționează în mod expres faptul ca persoana titulară a taxei plătește serviciul efectuat de instituția publică.
Spre deosebire de impozit, unde contraprestația este mediata, în sensul că plătitorul beneficiază de plata efectuata în mod difuz, în cazul taxei beneficiarul este direct, in sensul ca plătitorul se va bucura in mod imediat de plata efectuata, primind serviciul efectuat de instituția publică.
In acest sens, legea dispune că serviciul este prestat plătitorului taxei, fapt ce accentuează existența unui raport juridic direct între autoritatea publica și contribuabil.
În anexa nr. 1 la HCL Z nr. 96/02.07.2001 (Regulamentul privind modul de organizare si funcționare a Serviciului public de urmărire si încasare a taxelor speciale instituite de Consiliul local al municipiului Z), în cadrul art. 7 se menționează, ca și facilitate acordata persoanelor fizice și juridice plătitoare de taxe speciale "dreptul de reclama si publicitate la locul de desfășurare a manifestărilor specifice, fără a Ii se percepe taxa pentru aceasta".
Această "facilitate" reprezintă, de fapt, scutire la plata taxei de afișaj în scop de reclama si publicitate. Cu alte cuvinte, Consiliul Local al Municipiului Z, Serviciul Public de Urmărire si . a Speciale, a instituit o "taxa" pentru a beneficia de scutire la o alta taxă. Însă aceasta scutire este dată cu încălcarea art. 286 din Codul Fiscal, care prevede clar care sunt condițiile in care se acorda scutiri de la plata impozitelor si taxelor datorate bugetului local.
De asemenea, se arată că nu a fost respectată de către pârâți nici destinația specială a acestei taxe, fiind repartizate sume pentru repararea imobilului deținut de către Societatea maghiara de cultură Transilvania, filiala Z (HCL Z nr. 2/2002) sau pentru ziua îndrăgostiților (HCL Z nr. 30/2002). Aceste repartizări din taxa speciala încalcă chiar prevederile cuprinse in art. 6 al HCL Z nr. 34/04.03.2002.
În egală măsură, se subliniază că, așa cum rezulta din articolul 1 din HCL Z nr. 34/2002, pentru modificarea HCL nr. 61/2001, aceasta taxa speciala, este stabilită ca procent din cifra de afaceri, ceea ce contravine Directivei 77/388/CEE a Consiliului Europei din -, privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri, în forma ei actualizata, cuprinsa în Directiva 2006/112/CEE a Consiliului din -.
În mod neechivoc, taxa speciala pentru sprijinirea activităților de sport, cultură, arta si știință, fiind stabilita prin aplicarea procentului de 0,015% la cifra de afaceri, este o taxa care se poate caracteriza ca taxă pe cifra de afaceri, iar instituirea ei de către Consiliul Local al municipiului Z este netemeinica si nelegala.
Argumentele prezentate mai sus reflectă în mod clar faptul că solicitarea Consiliului Local al municipiului Z, Serviciul Public de Urmărire și . a Speciale, de depunere a deconturilor și de achitare a taxei speciale, pentru sprijinirea activităților de sport, cultură, artă și știință este netemeinică și nelegală.
Prin întâmpinare, pârâtul Primarul municipiului Z s-a opus admiterii recursului, relevând că reclamanta contestă, în esență, actele normative prin care s-a instituit această taxă. De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, apreciind că adresa ce face obiectul dosarului nu este un act administrativ-fiscal, în sensul dat de prev. art. 41 din OG nr. 92/2003.
Analizând recursul, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta ROMÂNIA SA a solicitat anularea Dispoziției nr. 1267/18.04.2008 a Primarului municipiului
Prin acest act, emis în baza prev. art. 210 și urm. din OG nr. 92/2003, pârâtul a respins contestația formulată de către reclamantă împotriva adresei nr. 10.552/27.02.2008 emisă de către Serviciul Public de Urmărire și . a Speciale din cadrul Consiliului Local al mun. Z, prin care s-a solicitat reclamantei depunerea declarațiilor de inactivitate sau a deconturilor, în vederea stabilirii obligației pe care societatea o are de a achita taxa specială pentru sprijinirea activităților de sport, cultură, artă și știință.
Această taxă specială pentru sprijinirea activităților de sport, cultura, arta si știință, a fost instituita prin HCL Z nr. 61/07.05.2001, in baza prevederilor art. 44 si art. 45 din Legea nr. 189/1998, privind finanțele publice locale, lege în vigoare la data emiterii actului normativ.
Prin actul contestat, pârâtul a apreciat că reclamanta are obligația depunerii deconturilor și a achitării taxei, iar prin întâmpinare, această poziție a fost nuanțată, în sensul în care această obligativitate subzistă până la data de 19.03.2009, dată la care a rămas irevocabilă sentința civilă nr. 1958/3.10.2008, din dosar nr- al Tribunalului Sălaj, prin care s-a dispus anularea HCL Z nr. 61/2001.
În recurs, pârâtul a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, derivând din lipsa caracterului de act administrativ fiscal a adresei nr. 10.552/27.02.2008.
Cu privire la această excepție, Curtea constată, în primul rând, faptul că obiect al acțiunii reclamantei este dispoziția nr. 1267/18.04.2008 a Primarului municipiului Z, act emis în baza prev. art. 218 din OG nr. 92/2003.
Pe de altă parte, contestația administrativă formulată de către reclamantă nu a fost respinsă pentru astfel de considerente, pârâtul pronunțându-se asupra ei pe fond și apreciind, ca atare, că actul atacat este unul administrativ fiscal.
Nu în ultimul rând, se constată că adresa nr. 10.552/27.02.2008 materializează în corpul ei manifestarea de voință a autorității fiscale locale de a solicita reclamantei îndeplinirea obligațiilor legale legate de depunerea deconturilor de taxă specială și de achitare corespunzătoare a acesteia.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ fiscal, în înțelesul acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind plata unei taxe speciale, instituite în temeiul legii fiscale, în caz contrar aducându-i-se la cunoștință că îi vor fi aplicate sancțiuni.
Totodată, Curtea apreciază că acest text trebuie coroborat cu prev. art. 22 din OG nr. 92/2003, conform căruia prin obligații fiscale, în sensul prezentului cod, se înțelege, printre altele, obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat.
Ca atare, de vreme ce însuși legiuitorul a conferit unor astfel de înscrisuri, emise în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, caracter de act administrativ-fiscal, este posibilă contestarea lor, conform procedurii speciale prev. de art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003.
De asemenea, de aici derivă și consecința că petenta are posibilitatea de a invoca toate mijloacele de apărare pe care le consideră pertinente și care sunt în măsură să ducă la concluzia că nu este ținută de depunerea deconturilor în vederea stabilirii taxei și de plata acesteia, fără a fi necesar, în acest sens, să apeleze la o altă procedură specială, așa cum încearcă a sugera pârâtul prin întâmpinare.
Chiar dacă în analiza prezentei cauze, datorită specificității acesteia, sunt atinse aspecte legate de legalitatea HCL nr. 61/2001, raportat la starea de fapt existentă la momentul soluționării ei de către instanța de recurs, când acest act normativ a fost anulat irevocabil, cu efecte de opozabilitate erga omnes, o eventuală invocare a prev. art. 4 din Legea nr. 554/2004 ar fi lipsită de finalitate.
În egală măsură, în situația în care instanța ar alege să dea eficiență apărărilor pârâtului, ar încălca dreptul reclamantei la un proces echitabil, din perspectiva faptului că soluția pronunțată nu ar fi integrală și eficace, în ceea ce o privește pe aceasta.
Trecând la analiza fondului cauzei, se reține că prin Hot. nr. 61/07.05.2001, Consiliul local al municipiului Zaa probat înființarea Serviciului public de sport, cultură, artă și știință - entitate fără personalitate juridică, având ca obiect de activitate gestionarea veniturilor destinate activităților de acest gen și a instituit o taxă specială pentru sprijinirea activităților de sport, cultură, artă și știință, percepută tuturor agenților economici care își au sediul, reprezentanta sau filiala pe raza municipiului
Totodată, prin Hot. nr. 62/07.05.2001, a fost aprobat și Regulamentul de organizare și funcționare a serviciului mai sus amintit, având ca principale atribuții încasarea taxei speciale tocmai instituite și gestionarea fondului de venituri încasate cu această destinație.
prevăzute în aceste acte constau în dreptul de a face reclamă și publicitate la locul de desfășurare a manifestărilor specifice, fără a li se percepe taxe pentru aceasta, dreptul de a desface produsele, dreptul de a imprima pe produse și ambalaje emblema firmei plătitoare, precum și alte facilități care se pot acorda fără încălcarea prevederilor legale.
Ulterior, prin Hot. nr. 96/02.07.2001, serviciul în discuție se desființează, întrucât se aprobă înființarea Serviciului public de urmărire și încasare a taxelor speciale instituite de Consiliul local al municipiului Z, însă taxa specială pentru sport, cultură, artă și știință, instituită prin nr. 61/07.05.2001, rămâne a fi percepută în continuare.
Mai mult, în anii următori, prin nr. 173/05.11.2001 și nr. 34/04.03.2002, perceperea acestei taxe s-a extins atât la sucursale cât și la punctele de lucru iar taxele fixe, inițial stabilite pe categorii de agenți economice, s-au înlocuit cu o valoare procentuală de 0,015% din cifra de afaceri.
De asemenea, prin art. 2 al HCL nr. 34/2002, se instituie și obligația depunerii decontului în baza căreia se stabilește cuantumul taxei.
Cum societatea reclamantă și-a stabilit un punct de lucru pe raza municipiului Z, în luna ianuarie 2007, intrând astfel în sfera de reglementare a nr. 61/2001, acesteia i s-a adus la cunoștință, prin adresa menționată, obligația depunerii decontului și cea de achitare a taxei, la termenele expres arătate.
Reclamanta a contestat legalitatea acestor obligații fiscale stabilite în sarcina sa, Curtea achiesând la acestea și constatând că soluția adoptată de către prima instanță este susceptibilă de modificare, în baza art. 312 și art. 304 pct. 9.pr.civ.
Astfel, în mod corect se arată că cele statuate în sarcina reclamantei, prin prisma nr. 61/07.05.2001 cu modificările ulterioare aduse prin nr. 137/2001 și nr. 34/2002, sunt contrare prev. art. 44 și 45 din Legea nr. 189/1999, dar și a prevederilor din alte acte normative adoptate ulterior în materie de impozite și taxe locale.
Astfel, potrivit art. 44 alin. (1) și art. 45 din Legea nr. 189/1999 privind finanțele publice locale - în vigoare la data adoptării hotărârii - o taxă specială poate fi instituită numai dacă există un serviciu public creat în interesul persoanelor fizice și juridice, în baza unui regulament care să prevadă condițiile în care se percep taxele speciale, modul în care se obține acordul persoanelor plătitoare precum și modul de repartizare a acestora. Odată instituite, taxele speciale se percep numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
În prezent, prevederi legale similare sunt cuprinse în art. 282 alin. (3) din Codul fiscal și respectiv art. 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
În speță, nici una din condițiile legale mai sus enunțate nu sunt îndeplinite, neexistând în realitate un serviciu public de sport, cultură, artă și știință creat în favoarea tuturor agenților economici de pe raza municipiului Z și la care aceștia să-și fi dat acordul, ci doar un serviciu public pentru urmărirea și încasarea taxelor speciale instituite de consiliu.
Așa fiind, obligația depunerii deconturilor, în vederea stabilirii unei taxe speciale nu este legală și nu poate avea vreun efect juridic, în lipsa unui serviciu special creat în acest scop.
Interpretarea conform căreia Serviciu creat prin HCL nr. 61/2001 a fost înlocuit cu Serviciu public de urmărite și încasare a taxelor speciale nu poate conduce la concluzia că taxa specială și obligațiile fiscale corelative acesteia răspund exigențelor legale, respectiv taxa specială nu mai are ca destinație un anumit serviciu special concret înființat în folosul locuitorilor unității administrativ teritoriale.
În conformitate cu art. 2 pct. 55 Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, taxa reprezintă onorariul instituției publice pentru un serviciu prestat. Instituția publica încasează taxa ca urmare a serviciului efectuat de aceasta.
Spre deosebire de impozit, unde contraprestația este mediată, în sensul că plătitorul beneficiază de plata efectuata în mod difuz, în cazul taxei beneficiarul este direct, in sensul ca plătitorul se va bucura in mod imediat de plata efectuata, primind serviciul efectuat de instituția publică, ceea ce nu este cazul în speță.
Cum taxa specială nu respectă exigențele mai sus arătate, rezultă că este fără bază legală și solicitarea de a se depune deconturile aferente, cu atât mai mult cu cât chiar prima instanță apreciază că, prin înregistrarea acestora, s-ar obține acordul acesteia, în sensul prev. de art. 45 alin. 2 din Legea nr. 189/1998.
Reținând ca fiind suficiente aceste argumente pentru admiterea acțiunii, Curtea va modifica sentința în acest sens, cu consecința anulării dispoziției Primarului Municipiului Z nr. 1267/18.04.2008, a admiterii contestației formulate împotriva adresei nr. 10552/27.02.2008 emisă de Consiliul Local al Municipiului Z - Serviciul Public de Urmărire și .a a Speciale, care va fi anulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - ROMÂNIA SA, împotriva Sentinței civile nr. 3003 din 19.12.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în tot și în consecință: admite acțiunea formulată de reclamantă și dispune anularea dispoziției PRIMARULUI MUNICIPIULUI Z nr. 1267/18.04.2008, cu consecința admiterii contestației formulate împotriva adresei nr. 10552/27.02.2008 emisă de CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z - SERVICIUL PUBLIC DE URMĂRIRE ȘI ÎNCASAREA A SPECIALE, pe care o anulează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - ---
Red.MB/dact.HC
3ex./10.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
