Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.971
Ședința publică din 10 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M, împotriva Sentinței civile nr. 331 din 11 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL B-M, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 3 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 331/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta B M, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și, în consecință, a fost anulat în parte raportul de inspecție fiscală din 20.06.2008, decizia de impunere nr. 1.366/24.06.2008 și decizia nr. 68/25.08.2008 emisă de pârâtă, reclamanta fiind exonerată de la plata sumei de 12.641 lei, din care 9.497 lei și 3.144 lei majorări de întârziere.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că factura în litigiu cu nr. -/04.06.2007 a fost emisă de furnizorul B pentru cumpărătorul B M la nivelul sumei de 59.482,42 lei, din care 9.497 lei La rubrica "denumirea produsului" s-a menționat "acoperiș metalic din panouri termoizolante de 547 mp."
În raportul de inspecție fiscală efectuat de organele de control fiscale, s-a stabilit că în luna iunie 2007 s-a dedus ilegal de către suma de 9.497,20 lei, contrar celor prevăzute de 155/31.01.2007, unde se prevede aplicarea măsurilor simplificate cu prevăzute de art. 160 alin. 2 lit. c din Legea nr. 571/2003, cu privire la "lucrările de învelitori", cod 4522. S-a stabilit suplimentar de 9.497 lei cu termen de plată la 25.07.2007, pentru care s-au calculat majorări de întârziere până la 20.06.2008, în sumă totală de 3.144 lei.
Cu actele anexate la adresa nr. 1/06.01.2009, contestatoarea a făcut dovada că a înregistrat suma de 49.985,22 lei în contul 231, "imobilizări corporale în curs" și nu separat, 41.732,48 lei materiale și 8.252,24 lei manoperă, cum este menționat în anexa 28D.
Este adevărat că la data de 08.08.2008, administratorii beneficiarului și furnizorului și au menționat că a efectuat și montajul acoperișului, dar aceste susțineri sunt infirmate prin declarațiile martorilor și.
Din depozițiile martorilor audiați, instanța de fond a reținut că lucrarea de montare a panourilor de la acoperiș a fost executată de salariații societății beneficiare, contestatoare în cauză.
Coroborând depozițiile martorilor cu conținutul facturii, unde nu este menționată separat manopera și materialele, instanța a conchis că au fost facturate numai materiale, pentru care nu trebuie aplicată procedura simplificată, prevăzută de art. 160 alin. 2 lit. c din fiscal.
Nu există nicio recepție întocmită de executant, care să ateste manopera de montare și nici vreun alt document din care să rezulte că salariații celui care a emis factura au prestat activitatea de montaj pentru acoperiș.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei în fond și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de, menținerea deciziei nr. 68/25.08.2008, emisă de Biroul Soluționarea Contestațiilor din cadrul M, a deciziei de impunere nr. 1366/24.06.2008, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată în cuantum de 9 497 lei, reprezentând și 3.144 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente și a actelor care au stat la baza emiterii acestora.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 3041și art. 312 alin. 1 și 4.pr.civ. pârâta apreciază că instanța de fond nu a analizat în profunzime cauza dedusă judecății si a apreciat superficial probațiunea administrată în cauză, înlăturând cu o motivare lacunară probele pe care le-a administrat în fata instanței si care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal atacat.
Astfel, pârâta arată că instanța a ignorat mai multe aspecte:
1. Obiectul contractului nr. 3/05.05.2007 a fost executarea de către antreprenor a lucrării reprezentând acoperiș metalic cu panouri termoizolante.
2. Din declarația luată d-, administrator al - A SRL (fila 66 din dosar) din data de 08.08.2008 rezulta ca - SRL, in baza contractului nr. 3/2007 a executat montarea panourilor termoizolante, pe care tot aceasta firma le-a cumpărat si transportat pe șantier.
3. Din declarația data de dl., administrator al - SRL (aflata la fila 69) din data de 30.08.2008 cu privire la factura nr. -/04.06.2007 rezulta ca societatea pe care o administrează a cumpărat si montat panourile respective cu accesoriile aferente, conform contractului.
4. In plus, din anexa 28D (fila 89) rezulta ca societatea reclamanta a înregistrat operațiunea in evidenta contabila proprie in" lista cu cantitățile de lucrări" la categoria "lucrări 1OOOA" înregistrând defalcat in pagina a doua a aceleiași anexe sumele pentru materiale ( 41732,98 lei) si manopera (8252,24 lei) fila 90.
Chiar daca, in mod real cei doi martori - ambii fiind șoferi la, angajați ai societății beneficiare a lucrării, au participat la lucrarea de montare a acoperișului respectiv, nu aveau cum să cunoască mai bine informații cu privire la conținutul contractului, modul de facturare al lucrării decât administratorii celor doua societăți.
Fiind vorba despre contractul si executarea contractului intre doua societăți, in aceasta materie proba cu înscrisuri prevalează celei cu martori, aspect de care ar fi trebuit sa seama si instanța in aprecierea valorii probante a probelor administrate. De vreme ce in fata organelor de control administratorul societății reclamante a recunoscut inițial ca lucrarea a fost executata de societatea - SRL, același lucru fiind arătat si de către administratorul acestei societăți, nu are nici un fel de relevanta faptul ca ulterior reclamantul prezintă in fata instanței doi martori, ambii angajați ai societății reclamante, care susțin ca au lucrat si ei la montarea acoperișului; proba cu martori in aceasta situație nefiind concludenta.
Reprezentantul societății reclamante, administratorul statutar al acesteia a declarat inițial ca montarea acoperișului si întreaga lucrare a fost executata de către antreprenor - " susținând ca măsurile de simplificare nu erau aplicabile, întrucât secțiunea F "Construcții" diviziunea 45 din anexa la Ordinul nr. 601/2002 al Institutului Național de Statistica nu include grupa 452 " Construcții de clădiri sau părți ale acestora", "geniu civil", si clasa 4522" lucrări de învelitori, șarpante si terase la construcții" aceasta fiind prevăzută ca excepție. Ulterior, societatea reclamanta, înțelegând ca aceasta categorie de lucrări se încadrează în prevederile legale invocate in actele de control fiscal, a încercat sa demonstreze ca cele declarate inițial nu sunt corecte și ca achiziționând bunurile "panouri termoizolante" acestea au fost montate in regie proprie.
Instanța, in aceeași maniera susținută de reclamant în acțiunea introductiva, retine ca prin factura nr. -/04.06.2007 s-a vândut, respectiv cumpărat produsul "acoperiș metalic din panouri termoizolante" si ca montarea acestuia pe clădire s-a făcut de către societatea cumpărătoare, cu persoane angajate, deci nu ne aflam in situația efectuării unor lucrări de construcții, ci a unei operațiuni economice de vânzare-cumpărare intre doua societăți comerciale.
Constatările organelor de inspecție fiscala privind corectitudinea si realitatea operațiunilor economice reflectate in actele contabile se face pe baza înscrisurilor, a evidentei contabile, a actelor justificative, acestea fiind probe concludente din perspectiva codului d e procedura fiscala.
Pentru motivele arătate mai sus, pârâta solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei în fond si, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de
In drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Codul procedura civila, Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, aprobate prin nr.HG 44/2004 și Ordinul nr. 601/2002 al Institutului Național de Statistică.
Analizând recursul declarat, Curtea constată următoarele:
Acțiunea formulată de reclamanta B M, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Maa vut ca obiect anularea în parte a raportului de inspecție fiscală din 20.06.2008, a deciziei de impunere nr. 1.366/24.06.2008 și a deciziei nr. 68/25.08.2008 emisă de pârâtă, pentru suma de 12.641 lei, din care 9.497 lei și 3.144 lei majorări de întârziere.
Acest cuantum a fost stabilit de către organele de inspecție fiscală în urma analizei facturii nr. -/04.06.2007, emise de furnizorul B pentru cumpărătorul B M, pentru suma de 59.482,42 lei, din care 9.497 lei
În acest înscris, la rubrica "denumirea produsului" s-a menționat "acoperiș metalic din panouri termoizolante de 547 mp."
Pârâta a apreciat că, în luna iunie 2007, s-a dedus ilegal de către, suma de 9.497,20 lei, contrar celor prevăzute de 155/31.01.2007, unde se prevede aplicarea măsurilor simplificate cu prevăzute de art. 160 alin. 2 lit. c din Legea nr. 571/2003, cu privire la "lucrările de învelitori", cod 4522 ( 60, dosar fond).
Textul legal mai sus arătat prevede că procedura simplificată constă în faptul că pe facturile emise pentru livrările de bunuri expres prevăzute, furnizorii sunt obligați să înscrie mențiunea taxare inversă, fără să înscrie taxa aferentă. Pe facturile primite de la furnizori, beneficiarii vor înscrie taxa aferentă, pe care o evidențiază atât ca taxă colectată, cât și ca taxă deductibilă în decontul de taxă. Pentru operațiunile supuse măsurilor de simplificare nu se face plata taxei între furnizor și beneficiar.
Printre aceste livrări de bunuri se numără și "lucrările de învelitori", cod 4522, respectiv montarea elementelor de acoperire ( nr. 155/2007 și Ordinul nr. 601/2002 emis de către ).
Organul de control, în baza documentelor justificative prezentate de către reclamantă și a declarațiilor date de către administratorii celor doi contractanți, a reținut că factura emisă a fost aferentă atât prețului materialelor livrate, cât și montării acestora, astfel încât s-a apreciat că era aplicabilă procedura simplificată.
Pe de altă parte, reclamanta a susținut că furnizorul său nu a făcut altceva decât să-i livreze materialele necesare, în timp ce montarea elementelor de acoperiș s-a realizat în regie proprie, astfel încât suntem în prezența unei operațiuni de vânzare-cumpărare, căreia nu i se aplică procedura simplificată. Această poziție a fost validată de către tribunal, în baza probațiunii administrate la fond.
Curtea apreciază că prima instanță a interpretat în mod corect probele depuse la dosar, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Motivarea recursului se bazează, în esență, pe o greșită ierarhizare și interpretare a probelor de către tribunal, pârâta susținând că în mod eronat s-a dat prevalență declarațiilor celor doi martori, audiați în fața instanței, în condițiile în care, iind vorba despre contractul si executarea contractului intre doua societăți, în aceasta materie, proba cu înscrisuri prevalează celei cu martori.
De asemenea, s-a arătat că s-au înlăturat în mod greșit susținerile administratorului societății reclamante, care a recunoscut inițial că lucrarea a fost executata de societatea - SRL, același lucru fiind arătat și de către administratorul acestei societăți.
În privința susținerilor conform cărora, față de specificul raporturilor de drept fiscal, înscrisurile au o forță probantă mai M ca declarațiile testimoniale, Curtea apreciază că aceste considerente trebuie privite și aplicate în mod nuanțat, în funcție de specificul fiecărei cauze.
Astfel, deși este real că în faza administrativă de soluționare a contestației, organul competent se pronunță pe baza documentelor depuse de părți, nu este mai puțin adevărat faptul că acțiunea în contencios fiscal se judecă după specificul instituit prin Legea nr. 554/2004, care face trimitere, în completare, la prevederile Codului d procedură civilă.
Cu alte cuvinte, instanța nu este legată de dispozițiile procedurale ce își găsesc aplicare doar în faza administrativă de atac, ci este obligată să respecte principiul contradictorialității și al dreptului la apărare și să stăruie, prin toate mijloacele legale, în vederea aflării adevărului.
Tribunalul a pus în aplicare aceste deziderate, pronunțându-se nu numai pe baza declarațiilor martorilor, ci coroborând aceste mărturii cu celelalte probe administrate, respectiv factura emisă și documentele contabile depuse de către reclamantă, conform cărora aceasta a înregistrat suma de 49.985,22 lei în contul 231, "imobilizări corporale în curs" și nu separat, 41.732,48 lei materiale și 8.252,24 lei manoperă, cum este menționat în anexa 28D (105 și urm, dosar fond).
Pe de altă parte, după cum s-a arătat în doctrină, aprecierea probelor este lăsată la latitudinea instanței, dispozițiile procedurale nestabilind o ierarhie a acestora și ea constă în determinarea puterii probante și a valorii fiecărei probe în parte, precum și ale tuturor, împreună.
Astfel, conform depozițiilor martorilor audiați, instanța de fond a reținut că lucrarea de montare a panourilor de la acoperiș a fost executată de salariații societății beneficiare, contestatoare în cauză, ceea ce semnifică că contractantul său doar a livrat materialele. Rezultă că operațiunea consemnată în factura emisă a fost una de vânzare-cumpărare, iar nu de montare a elementelor de acoperire, astfel încât nu era aplicabilă procedura simplificată.
În mod corect s-a reliefat de către reclamantă faptul că condițiile contractuale convenite cu furnizorul au fost modificate, datorită prețului M al materialelor de construcții, iar această modificare a fost consemnată, din punct de vedere economic și contabil, prin factura emisă, în care nu s-a menționat că acesta ar fi procedat și la montarea acoperișului și prin documentele mai sus arătate.
Curtea apreciază că incidente în cauză sunt dispozițiile art. 977 Cod civil, conform cărora "Interpretarea contractelor se face după intenția comuna a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor".
De asemenea, art. 982 din același cod prevede că "Toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înțelesul ce rezultă din actul întreg."
Aplicând în cauză aceste dispoziții, instanța consideră că abordarea organelor fiscale este una simplistă, care nu ține cont de intenția reală a părților, de scopul final al încheierii acestor acte juridice și de conținutul economic al operațiunilor efectuate în temeiul lor, relevate în fața tribunalului.
De asemenea, relevant este că pârâta nu a combătut, cu argumente pertinente, probele administrate de către reclamantă și nici nu a cerut administrarea unor contraprobe, de o valoare juridică egală.
După cum în mod corect a remarcat și prima instanță, este adevărat că la data de 08.08.2008, în timpul controlului, administratorii beneficiarului și furnizorului au menționat că a efectuat și montajul acoperișului, dar aceste probe nu au fost administrate în fața instanței, pentru respectarea principiului nemijlocirii, iar cele care respectă acest principiu procedural infirmă susținerile de la acel moment.
În egală măsură, de remarcat este că nu există nicio recepție întocmită de executant, care să ateste manopera de montare și nici vreun alt document din care să rezulte că salariații furnizorului au prestat activitatea de montaj pentru acoperiș.
Drept urmare, recursul declarat de pârâtă va fi respins, în baza prev. art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 pr.civ. fiind menținută hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței civile nr. 331 din 11 februarie 2009, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - ---
Red.
dact./2 ex./09,-
Jud.fond:
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
