Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 20/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.20/CA/2008 -
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga
JUDECĂTOR 3: Ioana Dina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de reclamanta- General Import Export SRLcu sediul în O,--2, Județ B, în contradictoriu cu intimații pârâțiPrimăria Municipiuluicu sediul în O, nr.1, Județ B șiConsiliul Localcu sediul în O, nr.1, Județ B, împotriva sentinței nr.96/CA din 22 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr.2896/CA/2006, având ca obiectanulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta reclamantă prin avocat în baza împuternicirii avocațiale din 10.05.2007 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 7 lei achitată prin chitanța nr.-/4.05.2007 plus timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, după care:
Reprezentanta recurentei reclamante nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. Precizează că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală raportat la probele și înscrisurile din cauză. Nu există motive care să ducă la modificarea unilaterală a contractului. Autorizația de construire a fost prelungită până în cursul lunii mai 2007.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, curtea constată următoarele:
Prin sentința nr.96/CA din 22 februarie 2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Bihora respins excepțiile de inadmisibilitate și de prematuritate invocate de pârâții Consiliul Local al Municipiului O și Primăria Municipiului A respins, ca nefondată, acțiunea introdusă de reclamanta - General Import Export SRL O, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului O și Primăria Municipiului O, pentru anularea actelor nr.52604/13.01.2006 și 79485/31.03.2006.
A respins cererea de suspendare a executării actelor nr. 52604/13.01.2006. și 79485/31.03.2006 și excepția de nelegalitate a prev.art.1 al Hotărârii nr.26/26.01.2006. adoptată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului O în ședința din 26.01.2006.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Actele administrative a căror anulare se solicită sunt de fapt răspunsuri la adresele reclamantei.
Reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prev. de art.7 din L 554/2004 nesolicitând autorității publice emitente revocarea în tot sau în parte a actelor administrative atacate.
La capătul 1. din acțiune se solicită suspendarea executării actelor administrative emise de Primăria Municipiului O, fără însă a fi întrunite condițiile impuse de art.14 din L 554/2004.
În ce privește capătul de cerere privind anularea adreselor nr. 79485/31.03.06. și 52604/13.01.2006. se arată că prin acestea Primăria Municipiului O răspunde unor adrese emise de către reclamantă fără însă a da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice.
Actele administrative care au produs efecte juridice sunt contractul de concesiune nr.242/15.12.1993 și HCL nr.26/26.01.2006.
Cât privește excepția de nelegalitate a prev. art.1 al HCL 26/2006 pârâții susțin că este nefondată și că reclamanta nu a arătat care este dispoziția legală încălcată.
Excepțiile de inadmisibilitate și de prematuritate a acțiunii invocate de pârâți urmează a fi respinse ca nefondate pentru următoarele considerente:
Prin actele nr.52604/13.01.2006 și 79485/31.03.2006 pârâta Primăria Municipiului O comunică reclamantei faptul diminuării suprafeței de teren de 1416 mp ce i-a fost concesionat prin contractul nr.242/15.12.93 cu 440 mp și refuzul pârâtului Consiliul Local al Municipiului O de a revoca Hotărârea nr.26/26.01.2006.
Astfel că, actele atacate sunt acte administrative în sensul dat acestei expresii prin disp. art.2 al.1 lit c) din L 554/2004.
Procedura prealabilă prev. de art.7 al.1 din L 554/2004 nu este obligatoriu în cazul refuzului pretins nejustificat, expres sau tacit, dar nici în cazul acțiunilor care au ca obiect, ca și în speță, excepția de nelegalitate.
Suspendarea executării actului administrativ, ca o situație de excepție, se poate cere și dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Aceste condiții, prev. de art.14 din L 554/2004 trebuie a fi îndeplinite cumulativ și în cazul când ca și în speță, suspendarea executării actului administrativ se solicită instanței investită cu cererea de anulare a actului.
Nu putea fi vorba de un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii unei pagube.
Reclamanta nu a invocat și nici dovedit pericolul producerii unei pagube iminente prin emiterea actelor administrative atacate.
Cât privește capătul de cerere prin care se solicită anularea actelor nr. 52604/13.01.2006 și 79485/31.03.2006 se reține că:
Prin contractul de concesiune nr.-.12.1993, s-a concesionat reclamantei un teren în suprafață de 1416 mp, situat în O, Bd. - - 6-7.
Din această suprafață, reclamanta s-a obligat să amenajeze, pe cca 600 mp, spații verzi, terasă și WC care urmau să fie utilizate în interes public, iar pe diferența de 816 mp să amenajeze în beneficiul său: terase, spații de agrement, de deservire și alimentație publică și pentru activități comerciale.
Termenul de finalizare a investițiilor a fost data de 30.09.1997.
Reclamanta nu a finalizat lucrările de amenajare a spațiilor comerciale începute în baza autorizațiilor de construire nr. AC 708/1995, AC 488/1997 și AC 270/1999.
Autorizația de construire nr. 1548/11.08.05. a fost solicitată și eliberată pentru amenajarea spațiilor comerciale.
Reclamanta nu a solicitat autorizație de construire pentru amenajarea de spații verzi, terasă, WC, care urmau a fi executate pe suprafața de teren de 600 mp și să fie utilizate în interes public.
Conform art.36 din L 50/1991 persoanele juridice care beneficiază de teren în condițiile acestei legi sunt obligate să solicite emiterea autorizației de construire și să înceapă construcția în termen de cel mult l an de la obținerea actului de concesionare a terenului.
Reclamanta a obținut actul de concesionare a terenului la data de 15.12.1993.
Nu a afirmat și nici probat că a solicitat autorizație de construire pentru spațiile de interes public ce urmau a fi efectuate pe suprafața de teren de 600 mp.
În consecință, pârâta Primăria Municipiului Oaî ntocmit raportul de specialitate nr.52631/13.01.06. prin care a propus pârâtului Consiliul Local al Municipiului O să aprobe diminuarea cu 440 mp a suprafeței de teren concesionată reclamantei în baza contractului nr.242/15.12.1993.
Ca urmare, actele administrative 52604/13.01.2006 și 79485/31.03.2006 a căror anulare se solicită au fost emise de pârâta Primăria Municipiului O în baza și în vederea executării prev. art.36 din L 50/1991.
Prin art.1 al Hotărârii nr.26/26.01.2006 pârâtul Consiliul Local al Municipiului Oaa probat diminuarea cu 440 mp a suprafeței de teren deținută în concesiune de reclamantă în baza contractului de concesiune nr.242/15.12.93. întrucât nu a respectat clauzele contractului de concesiune și prevederile caietului de sarcini privind demararea și finalizarea investiției destinată utilității publice.
Reclamanta invocă și susține nelegalitatea prev. art.1 din HCL 26/2006 raportat la prev.art.969 Cod civil.
Conform art.969 1.1 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
2 al art.969 Cod civil prevede însă că, convențiile se pot revoca prin consimțământ mutual sau din cauze autorizate de lege.
2 al art.36 din L 50/1991 prevede sancțiunea aplicabilă concesionarului în caz de nerespectare a obligației de a solicita autorizație de construire în termen de cel mult 1 an de la data obținerii actului de concesionare.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs, în termen, legal timbrat, recurenta - General Import Export SRL O, solicitând instanței admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fond, admiterea acțiunii și anularea actelor administrative atacate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că prin hotărârea recurată prima instanță a respins excepțiile invocate de intimata pârâtă, respingând ca nefondată atât acțiunea formulată cât și cererea de suspendare a executării silite, reținând în privința suspendării că nu s-a făcut dovada producerii unei pagube iminente prin emiterea actelor administrative. Prima instanță a reținut că prin contractul de concesiune nr.2427/15.12.1993 societății i s-a concesionat suprafața de 1416 mp teren situat în O, Bulevardul -, - 7, urmând ca din suprafața de teren concesionată 600 mp să fie amenajați ca stații verzi, terasă, Wc, însă societatea nu a finalizat lucrările de amenajare a spațiilor comerciale pe baza autorizațiilor nr.708/1995, 488/1997 și 270/1999, iar autorizația de construire nr.1548/11.08.2005 s-a solicitat pentru amenajarea spațiilor comerciale, nesolicitându-se autorizație pentru spațiile de interes public ce urmau a se efectua pe cei 600 mp.
Instanța de fond a făcut o interpretare eronată a probelor administrate, deoarece, din acestea a rezultat faptul că societatea a depus întreaga documentație pentru obținerea autorizațiilor de construire a obiectivelor stabilite prin contractul de concesiune, acestea vizând și amenajarea terasei, spațiilor verzi, locului de joacă, termenul de finalizare fiind prelungit cu acordul pârâtei. Prima instanță nu a luat în considerare dovada prelungirii autorizațiilor și a apreciat nelegal că nu s-a obținut autorizație pentru amenajarea spațiilor pe cei 600 mp aferenți utilității publice și nu a luat în considerare că societatea a demarat și realizat toate lucrările la care s-au obligat.
De asemenea, neîntemeiat s-a apreciat și că excepția nelegalității hotărârii consiliului local este nefondată, atâta vreme cât prin această hotărâre s-au modificat clauzele contractuale stabilite de părți prin contractul de concesiune, fiind încălcate dispozițiile art.969 Cod civil, prin reducerea suprafeței, modificându-se unilateral clauzele contractuale.
Intimații Consiliul Local al Municipiului O și Primăria Municipiului O, prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, în mod corect și legal dispunând prima instanță respingerea atât a acțiunii cât și a cererii de suspendare.
Necesitatea suspendării executării nu s-a dovedit de către reclamantă, paguba iminentă posibil a se produce nici nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit, iar în privința acțiunii vizând anularea actelor administrative, în mod corect s-a reținut că reclamanta nu a obținut autorizații de construire și pentru amenajarea celor 600 mp destinați interesului public, HCL nr.26/2006 fiind legal emisă și adoptată.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prev. art.312 Cod procedură civilă, să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței recurate pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, recurenta reclamantă a solicitat instanței anularea actelor nr.52604/13.01.2006 și 79485/31.03.2006 emise de intimata Primăria Municipiului O prin care aceasta i-a comunicat că suprafața de teren de 1416 mp concesionată prin contractul nr.242/15.12.1993 se va diminua cu 440 mp, precum și refuzul intimatului Consiliul Local O de a revoca HCL nr.26/26.01.2006, reclamanta a invocat în privința actului HCL excepția de nelegalitate.
Suprafața de teren ce a fost diminuată de către intimați, a fost obținută de recurentă, prin concesiune, ca urmare a încheierii contractului de concesiune nr.2427/15.12.1993, suprafața totală concesionată fiind de 1416 mp teren, din care, reclamanta s-a obligat ca pe cca.600 mp să amenajeze spații verzi, terasă cu scopul utilizării în interes public, iar pe diferența de 816 mp urma să amenajeze în beneficiul său spații comerciale.
În privința motivelor de recurs invocate în sensul interpretării eronate a materialului probator aflat la dosarul cauzei, se reține că sunt nefondate în mod corect reținând prima instanță că recurenta nu a făcut dovada solicitării și obținerii autorizației de construire și pentru suprafața de cca.600 mp teren pe care urma să amenajeze teren și spații cu utilitate publică, toate autorizațiile depuse la dosarul cauzei și invocate și în cuprinsul motivelor de recurs vizând executarea spațiilor comerciale, respectiv finalizarea lor, nu și pentru amenajarea investiției cu destinație publică.
De altfel, și înscrisurile depuse în recurs, respectiv autorizația de construire nr.305/8.10.2007 și procesele verbale de recepție a unor lucrări vizau tot finalizarea și amenajarea spațiilor comerciale aflate pe suprafața de teren care trebuia amenajată în folos propriu, lucrările de amenajare a investiției stabilite prin contractul de concesiune nefiind finalizate nici în prezent, deși termenul de finalizare a acestora s-a stabilit pentru data de 30.09.1997.
De asemenea, se reține că potrivit prev. art.36 alin.1 și art.36 alin.2 din Legea 50/1991, persoanele juridice care au beneficiat de teren în condițiile legii sunt obligate să solicite autorizație de construire și să înceapă lucrările în termen de cel mult 1 an de la obținerea actului de concesionare a terenului, sancțiunea neîndeplinirii obligației fiind pierderea valabilității concesiunii.
Prin urmare, se reține că în mod corect prima instanță, analizând probatoriul administrat, coroborat cu prevederile legale incidente, a reținut că actele administrative a căror anulare a solicitat-o recurenta au fost emise de către intimata Primăria Municipiului O, în baza și în vederea executării prevederilor art.36 din Legea 50/1991, motivele de nelegalitate invocate fiind neîntemeiate.
Se reține, de asemenea, că în mod corect a soluționat prima instanță cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate cu acțiunea în anulare, deoarece suspendarea executării actelor este o situație de excepție, ce se poate dispune doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, iar reclamanta recurentă nu a arătat în concret care este paguba iminentă a se produce, simpla invocare a unei situații fără a se aduce vreo probă în sprijinul ei neputând fi luată în mod favorabil în considerare.
Cu privire la motivele de recurs vizând respingerea excepției de nelegalitate a HCL nr.26/2006 prin care intimatul pârât Consiliul local Oaa probat diminuarea cu 440 mp a suprafeței de teren deținută în concesiune de reclamantă pe motivul nerespectării clauzelor contractului de concesiune privitor la demararea și finalizarea investiției destinată utilității publice, se reține că sunt nefondate. Într-adevăr conform prev. art.969 alin.1 Cod civil invocat de recurentă convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, dar, astfel cum a reținut și prima instanță, convențiile se pot revoca conform alin.2 al prevederii invocate prin consimțământul mutual al părților, ori din cauze autorizate de lege, iar în speță, diminuarea terenului concesionat a avut loc în conformitate cu prev. art.36 alin.2 din Legea 50/1991 ce prevăd sancțiunea aplicabilă concesionarului în caz de nerespectare a obligațiilor asumate, astfel că convenția încheiată între părți a fost parțial revocată dintr-o cauză autorizată de lege.
Prin urmare, instanța de recurs reține că motivele de recurs invocate sunt nefondate, hotărârea recurată fiind legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.
Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată deoarece partea recurentă care le-a solicitat a căzut în pretențiile formulate, iar părțile intimate nu au solicitat acordarea lor.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta reclamantă - General Import Export SRL cu sediul în O,--2, Județ B, în contradictoriu cu intimații pârâțiPrimăria Municipiuluicu sediul în O, nr.1, Județ B și Consiliul Local cu sediul în O, nr.1, Județ B, împotriva sentinței nr.96 din 22.02.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 17.01.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 23.01.2008
Jud.fond Gh.
Dact.
2 exemplare/ 24 ianuarie 2008
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ovidiu Blaga, Ioana Dina
