Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 17/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.17/CA/2008 -
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga
JUDECĂTOR 3: Ioana Dina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de pârâțiiConsiliul LocalșiPrimăria Orașuluiambii cu sediul în,-, Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimații reclamanți,A, -, și, toți cu domiciliul în,-, Județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.358/CA din 26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectlitigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză intimatul reclamant G în nume propriu și în reprezentarea intimaților reclamanți, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că Sindicatul pro Civica în reprezentarea funcționarilor publici din cadrul primăriei orașului a depus la dosar în data de 8.01.2007 întâmpinare, după care:
Intimatul reclamant G în nume propriu și în reprezentarea intimaților reclamanți depune la dosar din partea Primăriei și Consiliului Local al Orașului cereri de soluționare a cauzei și în lipsa acestora. Precizează că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant G în nume propriu și în reprezentarea intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, se constată următoarele:
Prin sentința nr.358/CA din 26.09.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru primele de concediu pe anii 2002-2004, invocată de pârât.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, A, G, -, G, G și, prin Sindicatul Liber "Pro-Civica", în contradictoriu cu pârâtul Orașul, prin Primăria și în consecință a obligat pârâtul Orașul să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând prime de concediu pentru anii 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006, în sume egale cu salariile lor de bază din lunile anterioare plecării fiecărui reclamant în concediu de odihnă în fiecare anii 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006. Sumele nete cuvenite reclamanților urmau a se actualiza cu rata inflației de la data scadenței, până la data efectuării plăților.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Din dispozițiile Instituției Primarului Orașului depuse la filele 44-70 și tabelul privind funcționarii publici din cadrul Primăriei Orașului, depus la fila 43, rezultat că toți cei 27 de reclamanți au desfășurat activitate - pe diferite perioade în intervalul 2002-2006 - în calitate de funcționari publici - ca și consilieri, inspectori, auditori, referenți, contabil șef, șefi de birou - în aparatul de specialitate al acesteia.
Potrivit prevederilor art.33 alin.2 din Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici - devenit după republicare art.34 alin.2 - funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Prevederea legală precitată a fost suspendată succesiv prin art.3 alin.1 din OUG 33/2001; art.12 alin.4 din Legea 743/2001 - a bugetului de stat pe anul 2002; art.10 alin.3 din Legea 631/2002 - a bugetului de stat pe anul 2003; art.9 alin.7 din Legea 507/2003 - a bugetului de stat pe anul 2004; art.8 alin.7 din Legea 511/2004 -a bugetului de stat pe anul 2005 și prin art.5 alin.5 din Legea 379/2005 - a bugetului de stat pe anul 2006, menținându-se suspendarea până la data de 31.12.2006.
Câtă vreme însă, dispozițiile art.34 alin.2 din Legea 188/1999 actualizată nu au fost abrogate și dreptul consacrat de acestea nu a fost desființat ori anulat prin nici o altă dispoziție legală, suspendarea succesivă a dreptului la prima de concediu prin legile bugetului de stat pentru anii 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006 nu echivalează cu desființarea dreptului, ci are doar semnificația că în toată această perioadă dreptul a existat, fiind înlăturat doar exercițiul său.
Normele de suspendare au fost cuprinse în acte normative cu caracter temporar, anual, efectele lor au încetat la data prevăzută pentru aplicarea lor, ele nemaifiind în vigoare la data sesizării instanței.
Suspendarea dreptului la prima de concediu nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, altfel aceasta ar echivala cu imposibilitatea realizării unui drept acordat de lege, a unui drept de remunerare a muncii, care ar ajunge astfel vidat de substanța sa și lipsit de orice valoare, ceea ce ar contraveni atât prevederilor art.53 din Constituție, conform cărora restrângerea exercițiului unui drept poate fi dispusă numai prin lege și doar în situațiile de excepție acolo enumerate, neregăsite în perioada vizată de acțiune, cât și principiului constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ori, în perioada 2001-2006, vizată de acțiunea introductivă, nu au fost incidente nici una din situațiile de excepție prevăzute de textul constituțional evocat.
Odată cu expirarea duratei de suspendare a aplicării prevederilor art.34 alin.2 din Legea 188/1999 actualizată, obligația corelativă a dreptului consfințit prin acestea devine executorie, scadentă, spre această concluzie conducând atât principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate, cât și prevederile art.64 alin.2 și 3 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, potrivit cărora la expirarea duratei de suspendare actul normativ afectat de suspendare reintră în drept, în vigoare.
Acordarea primelor de concediu fiind suspendată prin acte normative cu caracter temporar, anual, dar succesiv, neîntrerupt în toată perioada 2002-2006, fost suspendat implicit și exercițiul dreptului la acțiune, acesta născându-se la momentul încetării perioadei de suspendare - 31.12.2006, în raport de care acțiunea promovată la data de 17.05.2007, s-a constatat a fi fost introdusă în termenul de 3 ani, reglementat în acest sens de art.283 lit.c din Codul muncii, la care fac trimitere dispozițiile art.93 din Legea 188/1999 actualizată.
Prin urmare, se constată că reclamanții - funcționari publici sunt îndreptățiți, în urma încetării suspendării, să beneficieze fiecare, pentru anii perioadei 2002-2006, în care au desfășurat activitate în calitate de funcționari publici în aparatul Primăriei Orașului și au efectuat concedii de odihnă, să obțină realizarea dreptului la primele de concediu.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat recurs, în termen, recurenții Primăria orașului și Consiliul Local, solicitând instanței să dispună admiterea recursurilor, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii primelor de vacanță pe perioada 2002 - 2006 reactualizată. Hotărârea primei instanțe este nelegală deoarece acțiunea reclamantelor nu a fost timbrată conform prev. art.3 lit.m din Legea 146/1997, iar pentru perioada 2002 - 2004 dreptul la acțiune pentru acordarea primelor de vacanță s-a prescris, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată fiind întemeiată.
De asemenea, arată că în perioada solicitată la articolul cheltuială - primă de vacanță prin Bugetul de venituri și cheltuieli nu au fost alocate fonduri cu această destinație, fiind suspendat prin legile bugetare anuale, art.35 alin.2 din Legea 188/1999 republicată, ordonatorul principal de credite neputând dispune efectuarea plăților primelor de vacanță. Cu privire la excepția de nelegalitate arată că aceasta este inadmisibilă deoarece nu se referă la un act administrativ în sensul Legii 544/2004.
Intimații, legal citați în cauză, prin Sindicatul Pro Civica, au solicitat prin întâmpinarea depusă respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea în totalitate a sentinței atacate, arătând că excepțiile de netimbrare și de prescripție a dreptului la acțiune sunt neîntemeiate, iar pe fondul cauzei, consideră că sunt îndreptățiți la plata primelor de vacanță pe toată perioada solicitată, suspendarea dispusă prin legile anuale bugetare neechivalând cu înlăturarea dreptului.
Instanța de recurs, analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, reține că sunt nefondate, urmând ca în baza prev. art.312 Cod procedură civilă, să dispună respingerea lor ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Reclamanții intimați, prin acțiunea înaintată au solicitat obligarea recurenților la plata primelor de concediu aferente anilor 2002 - 2006 actualizate cu rata inflației, arătând că prevederile legale în baza cărora sunt îndreptățiți a primi primele nu au mai fost suspendate.
Referitor la motivul de recurs privitor la excepția de netimbrare a acțiunii formulate de reclamanții intimați se reține că în mod corect a reținut prima instanță că excepția invocată este neîntemeiată deoarece acțiunea reclamanților vizând drepturile salariale cuvenite și neacordate este scutită de plata taxei de timbru conform dispozițiilor 285 Codul muncii, care potrivit disp. art.93 din Legea 188/1999 completează legislația specifică funcționarilor publici, dispozițiile Legii 146/1997 stipulând de asemenea, la art.15 lit.a că sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile ce vizează orice drepturi care decurg din raporturi de muncă. Prin urmare, motivul de recurs invocat de recurenți în sensul soluționării greșite a excepției este nefondat.
De asemenea, nefondat este și motivul de recurs privitor la soluționarea greșită a excepției prescripției dreptului la acțiune privitor la primele de concediu aferente anilor 2002 - 2004 deoarece, astfel cum în mod judicios a reținut și prima instanță, dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la data expirării duratei de suspendare a exercițiului dreptului, respectiv 31.12.2006 în raport de care introducerea acțiunii la 17.05.2007 este înlăuntrul termenului de prescripție. Suspendarea exercițiului dreptului de a încasa primele de concediu dispusă anual prin legile bugetare a avut un caracter continuu, dreptul la acțiune născându-se potrivit prev. art.7 alin.3 din Decretul 167/1958 de la data expirării termenului suspensiv.
Se reține, de asemenea, că potrivit prev. art.64 din Legea 24/2000, la data expirării perioadei temporare de aplicare a normei juridice invocate de reclamanții, dreptul acestora la prima de vacanță a redevenit plenar, fiind îndreptățiți la acordarea lui, ca urmare a suspendării succesive, nedesființându-se dreptul reclamanților la prima de vacanță ci doar s-a suspendat temporar exercițiul dreptului.
În privința motivelor de recurs referitoare la necuprinderea în bugetele de venituri și cheltuieli anuale în perioada invocată a sumelor necesare achitării drepturilor solicitate de reclamanți, se reține că aceste aspecte nu duc la situația neîndreptățirii reclamanților la încasarea drepturilor bănești prevăzute de lege deoarece eventuala lipsă a fondurilor necesare achitării lor poate fi acoperită prin efectuarea de către recurenți a demersurilor necesare pentru suplimentarea fondurilor bugetare alocate conform legislației specifice în vigoare.
În consecință, se reține că în mod corect și legal a soluționat prima instanță excepțiile invocate în cauză și a reținut că reclamanții, funcționari publici, în conformitate cu disp. art.34 alin.2 din Legea 188/1999 sunt îndreptățiți, ca urmare a încetării suspendării să beneficieze pentru perioada 2002 - 2006 solicitată de primele de concediu solicitate, reactualizate cu rata inflației, acțiunea formulată fiind întemeiată.
Prin urmare, instanța de recurs constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, va dispune respingerea ca nefondate a recursurilor declarate și menținerea în totalitate ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată deoarece acestea nu s-au solicitat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenții pârâți Consiliul Local șiPrimăria Orașuluiambii cu sediul în,-, Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimații reclamanți, A,-, și, toți cu domiciliul în,-, Județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.358 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 23.01.2008
Jud.fond Sidic /
Dact.
2 exemplare/ 23 ianuarie 2008
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ovidiu Blaga, Ioana Dina
