Contestație act administrativ fiscal. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -

Dosar nr.-

DECIZIA NR.19/CA/2008 -

Ședința publică din 17 ianuarie 2008

PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga

JUDECĂTOR 3: Ioana Dina

JUDECĂTOR: - -

GREFIER:

Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de reclamanta- Transilvania SRLcu sediul în O, Bulevardul -, nr.25, -.4, Județ B, în contradictoriu cu intimatele pârâteDirecția Generală a Finanțelor Publicecu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B, Cod poștal -,Activitatea de Control Fiscal Bcu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B, Cod poștal - șiAgenția Națională de Administrare Fiscalăcu sediul în B,-, sector 5, județ, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.336/CA din 13 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta reclamantă - Transilvania SRL O prin administrator în baza delegației nr.6/16.01.2008 emisă de recurentă și intimatele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice. B, Activitatea de Control Fiscal B și Agenția Națională de Administrare Fiscală B, prin consilier juridic - în baza delegațiilor nr.84/CA/FI/29.11.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, nr.84/CA/FI/29.11.2007 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală B și nr.84/CA/FI/17.01.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat prin chitanța nr.299-1-91/26.10.2007 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Bad epus la dosar în data de 29.11.2007 întâmpinare, după care:

Reprezentantul recurentei reclamante nu are alte excepții, probele prealabile sau cereri de formulat.

Reprezentanta intimatelor pârâte, de asemenea, nu are alte excepții, probele prealabile sau cereri de formulat.

Instanța, nefiind alte excepții, probele prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentei reclamante, precizează că, în continuarea argumentației de la fond, Direcția Generală a Finanțelor Publice denaturează esența cauzei. Societatea desfășoară o activitate de construcții. Privitor la caracterul taxabil precizează că materialele au fost incorporate unei investiții în curs, care ulterior a fost vândută. Hotărârea instanței de fond se întemeiază pe informații contradictorii și care sunt sinalagmatice. S-a prestat un serviciu de extindere și modernizare. o investiție în curs nu poate fi întabulată. Hotărârea instanței de fond este în afara cererii formulate de recurentă. Solicită casarea și modificarea acesteia în sensul celor solicitate. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.

Reprezentanta intimatelor pârâte solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate, precizând că recurenta face o eroare. Obiectul cauzei nu este dacă operațiunea este sau nu taxabilă, aceasta fiind taxabilă dacă este făcută pe persoană juridică.

CURTEA DE APEL,

DELIBERÂND:

Asupra recursului în contencios administrativ de față, se constată următoarele:

Prin sentința nr.336/CA din 13 septembrie 2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins ca nefondată acțiunea precizată introdusă de reclamanta - Transilvania SRL O, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Activitatea de Control Fiscal B și cu Agenția Națională de Administrare Fiscală B pentru: anularea deciziei nr.54/9.08.2006. emisă de pârâta DGFP B, a raportului de inspecție fiscală nr.73851/12.06.2006 și a deciziei de impunere nr.274/12.06.2006. emise de pârâta Activitatea de Control Fiscal B și pentru obligarea pârâtelor să-i ramburseze TVA în sumă de 14.641 lei și la plata de majorări, penalități, daune materiale și morale în sumă de 1.000.000 lei.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Reclamanta - Transilvania SRL a depus decontul de TVA cu suma negativă cu opțiune de rambursare nr.4928/6411/13.07.2006 prin care a solicitat rambursarea sumei de 15344 lei( f 5).

Ca urmare a depunerii decontului de TVA cu suma negativă cu opțiune de rambursare pârâta Activitatea de Control Fiscal Bap rocedat la verificarea modului în care reclamanta a respectat prev. L 571/2003 și ale Normelor de aplicare aprobate prin HG 44/2004, referitoare la TVA.

Perioada supusă inspecției fiscale a fost de la 1.07.2005 până la 31.03.2006.

Inspecția fiscală s-a finalizat la 9.06.2006, organul fiscal încheind raportul de inspecție fiscală nr.73851/12.06.06 prin care a stabilit că reclamanta îndeplinește condițiile legale pentru rambursarea sumei de 703 lei și că nu are dreptul la rambursarea TVA în sumă de 14641 lei ( f 81-86).

În baza raportului de inspecție fiscală nr.73851/12.06.06 pârâta Activitatea de Control Fiscal a emis decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, nr.274/12.06.06 prin care a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 14641 lei TVA ( f 78-80).

Contestația formulată de reclamantă împotriva actelor emise de organele fiscale a fost respinsă prin decizia nr.54/9.08.06 emisă de pârâta DGFP B ( f 29-34).

S-a constatat că reclamanta nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru rambursarea sumei de 14641 lei TVA întrucât:

Prin contractul de comodat nr.837/5.04.2005 încheiat între comodanții și și comodatara - Transilvania SRL, părțile au convenit să transmită comodatarei folosința anexelor locuinței situate în O str. -.- nr.84, pentru desfășurarea activității reclamantei. S-a constatat însă că până la pronunțarea hotărârii reclamanta își desfășura activitatea la sediul declarat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, respectiv în O,-.-.4 ( f 97) și la unicul sediul secundar declarat în O- ( f 98).

Reclamanta a dedus TVA în sumă de 12980 lei în baza facturilor emise de prestatorii de servicii în construcții, executanții lucrărilor de instalații și furnizorilor de beton, adeziv, ciment, faianță, gaze naturale, tâmplărie PVC, vopsea, țiglă, servicii și materiale utilizate pentru extinderea și mansardarea locuinței proprietatea administratorului societății reclamante ți a soției acestuia (f 6) din O str. -.- nr.84.

Conform art.128 al(4) din L 571/2003 preluarea de către persoana impozabilă a bunurilor achiziționate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea desfășurată sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane în mod gratuit constituie livrare de bunuri efectuată cu plată dacă TVA aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial.

Întrucât bunurile și serviciile achiziționate de reclamantă în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată, nu au fost utilizate în folosul operațiunilor taxabile în mod corect, organul de inspecție fiscală a considerat că TVA în sumă de 12980 lei, aferentă acestor achiziții nu este deductibilă și în consecință, au respins cererea de rambursare și au stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a TVA în sumă de 12980 lei.

În decontul de TVA pe luna martie 2006 la rândul 9 " Regularizări" ( f 5) reclamanta a înscris că TVA deductibilă suma de 1661 lei, pe care a solicitat-o la rambursare.

Reclamanta nu a prezentat organului de inspecție fiscală pentru suma de 1661 lei documente justificative în baza cărora aceasta a fost înregistrată în contabilitate și în decontul de TVA pe luna martie 2006 ( f 84).

Conform art.145 al.(8) din L 571/2003 pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere cu factură fiscală sau declarație vamală de import.

Ca urmare, justificat organul de inspecție fiscală a constatat că reclamanta nu are dreptul la deducerea de TVA în sumă de 1661 lei.

Conform art.176 al.2 din OG 92/2003 obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ atacat.

În contestație însă reclamanta a menționat că are dreptul la rambursarea sumei de 1641 lei, care reprezintă tava pe valoarea adăugată reținută în compensarea creanței, la care este îndreptățită în baza sentinței nr.84/CA/1999 - F, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA ( f 3).

În mod justificat pârâta DGFP Bac onsiderat că în raport de prev. art.132 din OG 92/2003 dreptul reclamantei de a cere compensarea sau restituirea creanței fiscale este prescris și că în baza art.33, art.112 și art.113 din OG 92/2003 și al cap.I pct.2 și 3 din nr.1899/2004, competența soluționării unei astfel de cereri aparține organului fiscal teritorial, respectiv Administrația Finanțelor Publice a municipiului

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs - Transilvania SRL O, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței ca netemeinică și nelegală și admiterea acțiunii în contencios administrativ, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra precizării acțiunii, în sensul că esența acțiunii sale a fost în constatarea caracterului de operațiune taxabilă, temei legal în baza căruia a cerut rambursarea TVA, operațiune apreciată inițial de către Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca netaxabilă. Ulterior, tot Direcția Generală a Finanțelor Publice Baa preciat aceeași operațiune ca fiind taxabilă și a taxat-o ca atare. Instanța nu a judecat, nu a constatat și nu s-a pronunțat asupra acestei stări de fapta, contradictorie, ilogică și evidentă pentru oricine, chiar fără studii juridice.

Instanța a respins ilegal, abuziv, ca nefondată acțiunea sa, neluând în considerare probele cu înscrisuri administrate, respectiv actul de control a Administrației Fiscale/Direcția Generală a Finanțelor Publice

Sentința atacată este ilegală, deoarece, în mod abuziv, netemeinic, aberant și nelegal, a apreciat departamentele fără personalitate juridică ale Direcția de Control Fiscal și Administrația Fiscală ca părți diferite, ca persoane juridice diferite.

În fond, sentința recurată nu poate fi executată, este contradictorie, deoarece, consacra în mod aberant, valabilitatea unor acte sinalagmatice, emise de două unități ale Direcției Generale a Finanțelor B, care apreciază diametral opus aceleași operațiuni, concomitent ca netaxabile și taxabile.

Deoarece Tribunalul Bihora respins ca nefondată cererea precizată de casare a actului de control a Direcției de Control Fiscal a Direcției Generale a Finanțelor Publice B și de rambursare a TVA, a admis aprecierea Direcției Generale a Finanțelor Publice B că operațiunile sale economico-financiare în cauză sunt netaxabile. Dacă ar fi judecat cererea sa precizată, Tribunalul Bihor trebuia să constate concomitent și netemeinicia taxării din actul de control al Administrației Fiscale, și, pe cale de consecință, conform cererii sale, trebuia să dispună restituirea sumei încasate cu titlu de TVA colectat, capăt de cerere asupra căruia instanța nu s-a pronunțat.

Prin întâmpinare, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

Intimata Activitatea de Control Fiscal B - O și Agenția Națională de Administrare Fiscală B au solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev. art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta - Transilvania SRL O ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.128 alin.4 din Legea 571/2003 privind codul fiscal "preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziționate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizateîn scopuri care nu au legătură cu activitatea desfășuratăsau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane în mod gratuit, constituielivrare de bunuri efectuată cu plată, dacă TVA aferentă sumelor respective sau părțile lor componente a fost dedusă total sau parțial".

Conform prev. art.145 alin.3 lit.a din aceeași lege, "dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării lorîn folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă TVA datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă".

În speță, întrucât bunurile și serviciile achiziționate au fost preluate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată, acestea nefiind destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile ale - Transilvania SRL O, în mod legal organele de inspecție fiscală nu au admis ca deductibilă TVA în sumă de 12.980 lei aferentă achizițiilor de materiale de construcții și servicii.

În timpul inspecției fiscale, prin adresa nr.73409/25.05.2006, organele de control au solicitat - Transilvania SRL pentru clarificarea situației în cauză, documente din care să rezulte că aceste cumpărări au legătură cu operațiunile impozabile realizate, și anume: autorizație de construire, dovezile de lucrări pentru lucrările de construcții aferente imobilului, contractele de prestări servicii pentru veniturile obținute de către societate pe perioada iulie 2005 - martie 2006.

Prin răspunsul dat în scris cu adresa nr.53229/26.05.2006 contestatoarea recurentă, s-a limitat doar să precizeze că, referitor la documentele solicitate, facturile de cumpărări se referă la manopera lucrărilor executate conform contractelor anexate contractului de executare lucrări, montaj geamuri, tâmplărie și încălzire, etc. și contractele țin loc de devize de lucrări executate în vederea amenajării spațiului, precum și o serie de lucrări constând în împrejurimi, acoperișuri, zugrăveli și vopsiri interioare și exterioare, susținând că nu este necesară pentru lucrările în cauză autorizația de construire.

În ceea ce privește criticile recurentului referitoare la faptul că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra precizării acțiunii, în sensul că esența acțiunii în contencios administrativ ar fi fost constatarea caracterului de operațiune taxabilă, temei legal în baza căruia a solicitat rambursarea TVA, instanța le apreciază ca fiind nefondate.

Astfel, organele intimatei Direcția Generală a Finanțelor Publice B nu au susținut că recurenta nu are operațiuni taxabile, ci doar că aceste operațiuni nu au legătură cu activitățile din care se obțin venituri, neexistând documente care să justifice că, clădirea este a societății, punct de lucru sau sediu, iar pe de altă parte s-a constatat că în perioada verificată iulie 2005 - martie 2006, societatea nu a obținut venituri din lucrări de construcții.

Prin urmare, instanța de fond a reținut temeinic și legal că societatea reclamantă nu are drept de deducere a TVA în sumă de 12.980 lei înscrisă în facturile fiscale în baza cărora a achiziționat prestări servicii în construcții, materiale de construcții, livrări de instalații electrice, beton, adezivi, ciment, faianță, gaze naturale, tâmplărie PVC, vopsea tencuială și țiglă, deoarece bunurile și serviciile achiziționate nu au fost utilizate în folosul operațiunilor sale taxabile, în sensul cerut de prev. art.145 alin.3 lit.a din Codul fiscal, ci extinderii și mansardării unui imobil aflat în proprietatea administratorului societății (persoană fizică), care nu este declarat ca sediu sau punct de lucru.

În legătură cu TVA în sumă de 1661 lei înscrisă în decontul de TVA pe luna martie 2006 la rândul 9 "Regularizări", cu privire la care recurenta reclamantă a susținut că are dreptul la rambursarea acesteia conform sentinței 84/CA/1999 a Curții de APEL ORADEA, instanța de recurs apreciază că în mod corect a reținut prima instanță că dreptul reclamantei de a cere compensarea sau restituirea acestei creanțe fiscale, este prescris (termenul de 5 ani fiind depășit), în raport de prevederile art.132 din OG 92/2003 și, de asemenea, că în baza art.33, art.112 și 113 din OG 92/2003 și al Cap.I pct.2 și 3 din nr.1899/2004, competența soluționării unei astfel de cereri aparține organului fiscal teritorial, respectiv Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Instanța de fond a reținut întemeiat și că Administrația Finanțelor Publice Oae xecutat obligația de restituire prin compensare a sumei de 1461 lei după ce termenul de a se cere executarea s-a împlinit.

Drept urmare, nu se poate afirma că sentința recurată nu poate fi executată, fiind contradictorie și de asemenea, nu se pune problema, cum greșit susține recurenta, consacrării în mod aberant a valabilității unor acte sinalagmatice, emise de două unități ale Direcției Generale a Finanțelor Publice B, care ar aprecia diametral opus, aceleași operațiuni, concomitent ca netaxabile și taxabile.

În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev. art.312 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.128 alin.4 și art.145 alin.3 lit.a din Legea 571/2003, recursul declarat de recurenta - Transilvania SRL O va fi respins ca nefondat.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta reclamantă - Transilvania SRL cu sediul în O, Bulevardul -, nr.25, -.4, Județ B, în contradictoriu cu intimatele pârâteDirecția Generală a Finanțelor Publicecu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B, Cod poștal -,Activitatea de Control Fiscal Bcu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B, Cod poștal - șiAgenția Națională de Administrare Fiscalăcu sediul în B,-, sector 5, județ, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.336 din 13.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totul.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi 17.01.2008.

PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:

- - - - - -

Red.dec.jud. în concept. 25.01.2008

Jud.fond Gh./Sidic

Dact.

2 exemplare/ 28 ianuarie 2008

Președinte:Florica Vîrtop
Judecători:Florica Vîrtop, Ovidiu Blaga, Ioana Dina

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Oradea