Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 2588/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2588
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței 1670 din data de 08 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții A, Primarul Comunei.
La apelul nominal s-a prezentat recurenta reclamantă personal și asistată de avocat, intimatul pârât alin personal și asistat de avocat, lipsind intimatul pârât Primarul comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care;
Avocat pentru recurenta reclamantă depune planșe fotografice reprezentând gardul despărțitor dintre cele două proprietăți, cu referire la faptul că, gardul recurentei a fost încorporat în construcția intimatului.
După prezentarea planșelor fotografice intimatului pârât alin, acesta face precizarea că în discuție este construcția din bolțari aflată în partea dreaptă a planșelor și nu cea din cărămidă.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru a cerceta fondul întrucât numai printr-o expertiză se pot verifica susținerile reclamantei.
Avocat pentru intimatul reclamant A arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică analizând cauza sub toate aspectele și a avut în vedere schița cadastrală și amplasarea construcției. Arată că, în momentul de față construcția este finalizată.
Pe cale de consecință, față de cele susținute și concluziile scrise pe care le depune, solicită respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului declarat în cauză:
Prin sentința nr. 1670 din data de 08 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins cererea formulată de reclamanta domiciliată în Tg-J, Zona Spital,.1,. A,. 8, județul G în contradictoriu cu pârâții A domiciliat în comuna, sat, județul G și Primarul comunei, pentru anularea autorizației de construcției 5/2005 și sistarea efectelor acesteia până la soluționarea pe fond a cauzei.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că autorizația de construcție nr. 5/2005 a cărei anulare se solicită a fost dată cu respectarea tuturor normelor prev. de Legea nr. 50/1991.
S-a reținut și că autorizația nu este contestată sub aspectul legalității, reclamanta fiind nemulțumită de faptul că pârâtul A nu ar fi respectat amplasamentul stabilit prin autorizația de construcție, astfel că a încălcat linia de hotar veche de peste 30 ani.
În acest sens s-a arătat că la fila 31-32 din dosar există procesul verbal încheiat de Comisia de urbanism din cadrul Primăriei și care precizează că cea care a construit bordura de ciment pentru amplasarea unui gard care nu a mai respectat vechiul aliniament este chiar reclamanta.
Acest aspect însă, poate fi soluționat într-un alt cadrul procesual ce implică și o altă competență în raport de compunerea instanței.
S-a reținut și că în acțiunea principală reclamanta arată că distanța dintre casa proprietatea sa și cea a pârâtului este de 5 iar 536/1997 cuprinde norme de recomandare privind mediul de viață al populației care trebuie aplicat în raport și de dispozițiile Codului civil.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că pentru a se putea verifica susținerile sale reclamanta a solicitat primei instanțe încuviințarea probei cu expertiză în specialitatea construcții, probă ce a fost respinsă de instanță.
Prin respingerea probei solicitate s-a arătat că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei, deoarece numai printr-o expertiză se putea verifica dacă autorizația de construcție eliberată respectă prevederile 536/1997 respectiv art. 2 din acest act normativ cu privire la amplasarea și distanța dintre clădiri în condițiile în care pârâtul a început edificarea construcției chiar pe linia de hotar, cu o distanță sub 5 m până la locuința reclamantei.
Prin această amplasare s-a arătat că s-au încălcat și dispozițiile art. 612, 615 cod civil.
S-a susținut și că în mod eronat prima instanță a reținut că susținerile reclamantei pot fi verificate într-un alt cadru procesual în condițiile în care se susține că autorizația de construcție este emisă cu încălcarea legii.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 312 alin. 5 cod procedură civilă
Intimații u au formulat întâmpinare și în recurs nu s-au solicitat și administrat probatorii.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 312 alin. 5 cod procedură civilă în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.
În speță, se reține incidența acestei dispoziții procedurale deoarece instanța de fond a soluționat cauza fără a analiza fondul acesteia.
În a cest sens se constată că prin hotărârea recurată s-a reținut cu maximă generalitate că autorizația de construire respectă dispozițiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, deși în speță nu se invocau încălcări ale dispozițiilor acestei legi ci a Ordinului Ministrului Sănătății nr. 536/1997 și ale dispozițiilor Codului civil privind amplasamentul și distanțele dintre construcții, Legea nr. 50/1991 prin art. 12 alin. 1 neoferind în această situație decât cadrul procesual, deoarece dispozițiile legale susținut a fi încălcate nu sunt cuprinse în aceasta.
De asemenea, prima instanță a mai reținut că autorizația de construire nu se contestă pentru motive de nelegalitate, deși potrivit celor mai sus arătate prin cererea formulată în cauză reclamanta punea în discuție chiar legalitatea acesteia în raport cu normele juridice ce se susțin că au fost încălcate prin acțiunea formulată. Or, această problemă se impune a fi soluționată în cadrul procesual stabilit de parte prin prezenta acțiune potrivit art. 12 alin. 1 Legea nr. 50/1991 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ și cu respectarea principiului disponibilității.
Cele reținute de prima instanță cu privire la starea de fapt nu au de asemenea legătură cu obiectul cauzei deoarece în mod greșit s-a pornit de la premisa că reclamanta nu contestă amplasamentul clădirii așa cum acesta a fost autorizat ci amplasamentul în fapt al clădirii edificate pe pârâtul A.
În acest context procesul verbal încheiat de Comisia de urbanism din cadrul Primăriei ce face referire la situația faptică nu poate fi reținut ca fiind relevant impunându-se ca în cauză să se analizeze prin intermediul unei expertize tehnice de specialitate, dacă amplasamentul și construcția pârâtului, așa cum a fost autorizată iar nu cum a fost realizată în fapt respectă dispozițiile legale invocat a fi încălcate.
Referitor la art. 2 din Ordinului Ministrului Sănătății nr. 536/1997 care arată că "Amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimum 1 1/2 ore zilnic, la solstițiul de iarnă, a tuturor încăperilor de locuit. Distanța dintre clădiri trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc." se reține din formularea acestei dispoziții legale că prevederile sale sunt imperative iar nu de recomandare așa cum s-a reținut prima instanță.
Este adevărat că Ordinului Ministrului Sănătății nr. 536/1997 cuprinde și norme de recomandare dar dispozițiile art. 2 mai sus enunțate, după modul lor de redactare nu pot fi reținute ca făcând parte din această categorie.
Procedând în sensul celor mai sus reținute instanța de fond a încălcat și dispozițiile art. 129 alin. final cod procedură civilă potrivit cărora judecătorii trebuie să hotărască asupra obiectului cererii deduse judecății.
În consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 5 cod procedură civilă urmează a se admite recursul casându-se sentința și trimițându-se cauza pentru rejudecare pe fond primei instanțe.
În rejudecare, instanța de fond va proceda potrivit art. 315 alin. 1 cod procedură civilă, având în vedere considerentele prezentei decizii
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței 1670 din data de 08 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții A, Primarul Comunei.
Casează sentința și trimite cauza pentru rejudecare pe fond primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
2 ex.
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Elena Canțăr, Gabriel Viziru
