Completare dispozitiv. Decizia 1598/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 03.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1598
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.12.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul CONSILIUL LOCAL REȘIȚA prin PRIMAR împotriva sentinței civile nr.138/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții - intimați " - " Reșița, DIRECȚIA PENTRU ADMINISTRAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT REȘIȚA și PRIMARUL MUNICIPIULUI REȘIȚA, având ca obiect anulare act.
Procedură completă.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 03.12.2009, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 10.12.2009, respectiv 16.12.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 31.10.2008, sub nr-, reclamantul Consiliul Local al municipiului Reșița în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Reșița, Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița" și, - ", a solicitat instanței anularea Hotărârii Consiliului Local al municipiului Reșița nr.291/30.10.2007 privind aprobarea documentației de urbanism -,Grup sanitar public, spațiu comercial, terasă" în municipiul Reșița, B-dul -, și, pe cale de consecință, anularea Contractului de Concesiune nr.23.539/25.07.2002 și a Actului Adițional nr. 1/09.02.2007 încheiat între Consiliul Local al municipiului Reșița prin Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița" și, - ", respectiv, anularea Autorizației de Construire nr.152/19.06.2008 emisă de către Primarul municipiului Reșița; suspendarea Autorizației de Construire nr.152/19.06.2008 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei; de asemenea, a solicitat că instanța de judecată să se pronunțe și asupra efectelor juridice produse de nr.291/2007.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 25.07.2002, între Consiliul Local al municipiului Reșița și, - " a fost încheiat contractul de concesiune nr.23.539, având ca obiect concesionarea terenului în suprafață de 160 mp. din parcela nr. top /h/60/20, nr.1870, în scopul construirii unui WC public, spațiu comercial și a unei terase tip fast - food.
Ulterior, la data de 09.02.2007 între Consiliul Local al municipiului Reșița prin Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița" și, - ", s-a încheiat actul adițional nr.1 la Contractul de Concesiune nr.23.539/25.07.2002, prin care au fost aduse unele modificări ale clauzelor stipulate în contractul inițial.
Astfel, a fost modificat art.2 alin.2 al contractului de concesiune nr. 23.539/25.07.2002, în sensul că,terenul concesionat, proprietate a Statului Român, este situat în Reșița, Parc I -, fiind înscris în cartea funciară nr.1870, nr. top /g/2/b/2/b", deci obiectul contractului de concesiune a devenit o altă parcelă cu un alt număr top față de cel inițial.
Prin nr.291/30.10.2007, a fost aprobată documentația de urbanism -,Grup sanitar public, spațiu comercial, terasă" în municipiul Reșița, B-dul -, proiect nr.1614/2007, elaborat de,"
Totodată, la data de 19.06.2008 a fost emisă de către Primarul municipiului Reșița Autorizația de Construire nr.152.
În consecință, obiectul actelor administrative menționate l-a constituit un teren ce reprezintă zonă, teren înscris în prezent în nr.13408, nr. top. /g/2/b/2/b/1.
Față de acestea, a precizat că nr.291/30.10.2007 a fost adoptată fără a se avea în vedere prevederile nr.OUG114/2007, prin care au fost aduse modificări și completări la.OUG nr.195/2005 și, în consecință, este lovită de nulitate absolută.
În ceea ce privește Autorizația de Construire nr.152/19.06.2008, reclamantul precizează că aceasta a fost emisă de către fostul Primar al municipiului Reșița, domnul, ori, la data emiterii acestei autorizații, mandatul acestuia încetase și, pe cale de consecință, autorizația în cauză este lovită de nulitate absolută și din acest punct de vedere.
În baza prevederilor art.1 alin.6 și art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004, reclamantul a solicitat suspendarea autorizației de construire nr.152/19.06.2008, emisă de către Primăria municipiului Reșița.
În drept, reclamantul a invocat art.112 Cod procedură civilă, art.1 alin.6, art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004, art.61 alin.2 din Legea nr.215/2001, nr.266/2008 și nr.OUG195/2005.
Pârâtul Consiliul Local al municipiului Reșița - Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița" a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea întâmpinării, pârâtul Consiliul Local al municipiului Reșița - Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița" a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât cu privire la capătul de cerere în care s-a solicitat anularea contractului de concesiune nr.23.539/25.07.2002, având în vedere că această instituție nu este parte în contract, ci însuși reclamantul Consiliul Local al municipiului Reșița prin Primar a semnat contractul de concesiune nr.23.539/25.07.2002, deci nu există niciun raport juridic în baza căruia să se fi născut vreo obligație în sarcina Serviciului Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița".
A precizat că instituția s-a înființat în data de 01.01.2003 prin Hotărârea nr. 177/26.11.2002, urmând a prelua și contractele de concesiune, fapt pentru care a încheiat actul adițional nr.1/09.02.2007. Acest act adițional a fost încheiat ca urmare a dezmembrării terenului înscris în nr.1870 nr. top. /h/60/20.
În urma dezmembrării s-a format un alt nr. top /g/2/b/2/b înscris în nr.1870, care este aceeași parcelă dezmembrată, câștigată prin licitație de către pârâta, - " Reșița situată în Reșița, Parc I -. Însăși prin nr.137/30.10.2001 la art.3 se prevede faptul că dezmembrarea parcelelor și operarea în Cartea Funciară va fi realizată de către beneficiarul concesiunii.
Pârâtul Consiliul Local al municipiului Reșița - Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița", mai a arătat că, la data licitației și a încheierii contractului de concesiune nu era în vigoare nr.OUG114/2007 pentru modificarea și completarea nr.OUG 195/2005 privind protecția mediului, fapt pentru care a invocat principiul neretroactivității legii civile.
Până la încheierea contractului de concesiune pentru extindere, toate proiectele au trecut prin Comisia tehnică de amenajare a teritoriului și urbanism, s-a eliberat certificatul de urbanism, a fost aprobat, s-a aprobat concesionarea, iar ca urmare a acestor aprobări s-a încheiat contractul de concesiune și s-a eliberat autorizația de construire. Deci, au fost parcurse toate etapele legale privind concesionarea terenului.
S-a menționat faptul că, în cazul în care nr.291/30.10.2007 ar fi încălcat prevederile nr.OUG114/2007, ar fi fost revocat de către Prefectul Județului C-S, acesta deținând controlul de legalitate asupra actelor administrative emise sau adoptate de autoritatea publică locală. A mai precizat că la nivelul municipiului Reșița nu există o evidență a spațiilor verzi.
Pârâta, - " a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea, a arătat că, reclamantul nu face parte dintre persoanele exceptate de la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile. Întrucât nu s-a făcut dovada efectuării procedurii prealabile, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii. De asemenea, Prefectul Județului C-S nu a sesizat vreun aspect de nelegalitate a nr. 291/30.10.2007, rezultând că și sub acest aspect, cererea privind anularea nr.291/30.10.2007 este inadmisibilă.
Față de prevederile art.1 alin. 6 teza ultimă din Legea nr.554/2004, pârâta, - ", a invocat tardivitatea cererii de anulare a Contractului de concesiune nr.23.539/25.07.2002 și a actului adițional nr. 1/09.02.2007, încheiate între Consiliul Local al municipiului Reșița prin Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița" și, - " Reșița.
Atât contractul de concesiune inițial, cât și actul său adițional, sunt încheiate anterior adoptării și publicării nr.OUG114/2007, astfel că nu există nici un temei de nulitate absolută care să poată fi invocat în ce privește aceste acte, atâta timp cât legea civilă nu retroactivează.
Pârâta, - ", a considerat că nr. 291/30.10.2007 este o hotărâre temeinică și legală. Prin această hotărâre a consiliului local se aprobă o documentație de urbanism întocmită în mod legal, cu respectarea tuturor cerințelor impuse de prevederile legale.
A mai considerat că nu se impune desființarea hotărârii de consiliu local din 2007, iar, pe cale de consecință, nu se impune nici desființarea concesiunii din 2002, respectiv a unui act administrativ emis cu 5 ani mai devreme. S-a precizat că actul administrativ din 2002 este perfect legal, a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. A fost modificat la începutul anului 2007 printr-un act adițional, apoi a fost întocmit un act de dezmembrare a parcelei în litigiu, care a fost intabulată în ca fiind, teren de construcții". Pe cale de consecință, actul administrativ din 2007 nu putea decât să consacre și să finalizeze demersurile începute și încuviințate încă din 2001.
Pârâta, - " nu a putut demara construcția obiectivului în 2002, din motive obiective. A plătit cu regularitate prețul concesiunii, chiar dacă nu desfășura activitatea economică vizată, iar în 2007 au fost reluate demersurile în vederea atingerii obiectivului aprobat.
S-a subliniat că, parcela dezmembrată, în suprafață de 160 mp. nu este,zonă ", ci,teren de construcții", așa cum rezultă din actul de dezmembrare.
S-a învederat și faptul că autorizația de construire nr.152/19.06.2008 nu a fost emisă de către fostul Primar al municipiului Reșița după ce mandatul acestuia încetase. Această autorizație a fost semnată și înregistrată de Primarul municipiului Reșița, dl., sub nr.11173/17.06.2008, iar ședința de constituire a noului consiliu local, ocazie cu care a depus jurământul și noul Primar, dl., a avut loc în data de 19.06.2008, adică 2 zile mai târziu. Rezultă cu evidență faptul că autorizația de construire nr.152/19.06.2008 a fost semnată de Primarul municipiului Reșița, dl., în mod legal, în timpul mandatului său.
Prin sentința civilă nr.138/13.02.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C-S a respins excepția de nelegalitate a hotărârii nr.137/30.10.2001 a Consiliului Local al municipiului Reșița, invocată de reclamantul Consiliului Local al municipiului Reșița.
A respins cererea de suspendare a executării autorizației de construire nr. 152/19.06.2008.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al municipiului Reșița".
A respins excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta, - Force "
A admis excepția tardivității capătului de cerere din acțiunea reclamantului, privind anularea contractului de concesiune nr.23539/25.07.2002 și a actului adițional nr.1/09.02.2007.
A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pentru capătul de cerere privind anularea autorizației de construire nr.152/19.06.2008.
A respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI REȘIȚA în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI REȘIȚA, SERVICIUL PUBLIC,DIRECȚIA PENTRU ADMINISTRAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT AL MUNICIPIULUI REȘIȚA" și, - "
Referitor la excepția de nelegalitate a hotărârii nr.137/30.10.2001 a Consiliului Local al municipiului Reșița, excepție invocată de reclamantul Consiliul Local al municipiului Reșița, în baza dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr. 554/2001, tribunalul a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr.137/2001 (fila 27 dosar) Consiliul Local al municipiului Reșița a hotărât concesionarea prin licitație publică a unui teren în suprafață de 160 mp pentru construirea unui spațiu comercial și a unui WC public.
Excepția de nelegalitate, reglementată de dispozițiile art.4 din legea contenciosului administrativ, reprezintă un mijloc de apărare, o cale indirectă de control al legalității unui act administrativ, care poate fi utilizată numai în cadrul unui proces pe rol.
Pe calea excepției de nelegalitate poate fi cercetată conformitatea cu reglementările cu forță juridică superioară a unui act administrativ să producă efecte juridice de sine stătătoare.
Tribunalul a apreciat că hotărârea nr.137/2001 a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii, respectiv în conformitate cu dispozițiile art.5 alin.1 lit. b) din Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor, cu dispozițiile art.138 alin.1 lit. f) și g) și art.125 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, precum și în conformitate cu prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.50/1991, modificat prin Legea nr.453/2001, dispoziții care reglementează atribuțiile consiliilor locale de a concesiona terenurile aparținând domeniului public și privat.
De altfel, în expunerea de motive a hotărârii nr.137/2001, sunt prevăzute atât motivele de fapt, cât și cele de drept care au stat la baza adoptării hotărârii (fila 48-62 dosar).
Față de cele mai sus enunțate, văzând și dispozițiile art.4 din Legea nr. 554/2001, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a hotărârii nr.137/2001, invocată de reclamantul Consiliul Local al municipiului Reșița.
Referitor la cererea de suspendare a executării autorizației de construire nr.152/19.06.2008 emisă de Primarul municipiului Reșița, tribunalul a respins-o, pentru următoarele considerente:
Suspendarea executării actului administrativ se poate dispune, în temeiul art.15 alin.1 raportat la art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, numai dacă sunt întrunite cumulativ două condiții: un caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a solicitat suspendarea autorizației de construire, potrivit art.15 alin.1, în scopul prevenirii pagubei iminente ce s-ar putea crea prin anularea actelor administrative în prezenta cauză, după începerea lucrărilor de construire.
Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv - imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ contestat, presupunând așadar, dovedirea unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența celor două cerințe prevăzute de lege; or reclamantul s-a limitat, în motivarea cererii sale, doar la invocarea uneia din cele două condiții cerute cumulativ de lege, fără a argumenta și fără a face dovada susținerilor sale.
Pe cale de consecință, tribunalul a respins cererea de suspendare a executării autorizației de construire nr.152/2008.
În conformitate cu prevederile art.137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de fond s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Tribunalul a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița", pentru următoarele considerente:
Prin art.1 din Actul adițional nr.1/09.02.2007 la contractul de concesiune nr.23539/25.07.2002 (fila 8 dosar), care face parte integrantă din contractul de concesiune, s-a modificat art.1 alin.1 din contractul de concesiune, astfel că pârâta a dobândit calitatea de parte în contractul încheiat cu, Force "
De altfel, pârâtul, prin întâmpinare, învederează instanței că prin Hotărârea nr.177/26.11.2002 a fost înființat Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița", serviciu ce urma a prelua și contractele de concesiune, motiv pentru care s-a încheiat și actul adițional mai sus menționat.
Instanța a respins excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta, Force ", pentru următoarele considerente:
Art.7 din legea contenciosului administrativ prevede ca o condiție obligatorie, anterior introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ, parcurgerea procedurii prealabile administrative, urmărindu-se, astfel, evitarea unor litigii prin posibilitatea, pentru emitentul actului, de a-l revoca dacă va considera că este nelegal și încă nu a intrat în circuitul civil, iar pentru destinatarul actului, de a aprecia, după ce primește răspunsul autorității publice, dacă se mai impune promovarea unei acțiuni în justiție.
În speța de față, actul administrativ a intrat în circuitul civil, situație în care nu mai poate fi revocat și, pe cale de consecință, nu se mai impune efectuarea procedurii prealabile, care este prevăzută doar în sarcina persoanei vătămate sau terților și, nicidecum, în sarcina emitentului actului, care în situația în care constată că actul este nelegal și a intrat în circuitul civil, poate să solicite instanței, potrivit dispozițiilor art.1 alin.6 din Legea contenciosului administrativ, anularea acestuia.
Referitor la excepția tardivității cererii reclamantului prin care solicită anularea contractului de concesiune și a actului administrativ, excepție invocată de pârâta, Force ", tribunalul a reținut următoarele:
Atât contractul de concesiune nr.25539/25.07.2002 cât și actul adițional nr.1/09.02.2007 au fost încheiate anterior intrării în vigoare a art. I pct.1 din nr.OUG114/27.10.2007, care modifică art.71 din nr.OUG195/2005, astfel că dispozițiile acesteia nu sunt incidente, neputând retroactiva.
De asemenea, pentru cele două acte administrative, contractul de concesiune încheiat în 25.07.2002 (fila 6-7 dosar) și actul adițional încheiat în data de 09.02.2007 (fila 8 dosar) reclamantul, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 6 din Legea contenciosului administrativ putea să solicite anularea acestora în termen de 1 an de la data emiterii acestora, termen pe care reclamantul l-a depășit, având în vedere data înregistrării acțiunii, respectiv 29.10.2008 (fila 3 dosar).
Reclamantul nu se poate prevala de dispozițiile art.1 alin.6 din Legea contenciosului administrativ, întrucât nici contractul de concesiune și nici actul adițional nu sunt acte subsecvente hotărârii nr.291/30.10.2007 (fila 5 dosar), ci acte administrative anterioare acesteia.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus menționate, tribunalul a admis excepția tardivității capătului de cerere din acțiunea reclamantului, privind anularea contractului de concesiune nr.23539/25.07.2002 și a actului adițional nr. 1/09.02.2007.
Referitor la excepția nulității autorizației de construire nr. 152/19.06.2008, invocată de reclamantul Consiliul Local al municipiului Reșița, instanța a reținut următoarele:
Cererea pârâtei, Force " de eliberare a autorizației de construire a fost înregistrată sub nr.11173/17.06.2008, având la bază întreaga documentație cerută (certificatul de urbanism nr.424/19.05.2008 - fila 68-69 dosar; avize; proiectul nr.183/19.05.2008 - fila 70 dosar).
Susținerea reclamantului, că autorizația a fost emisă după încetarea mandatului fostului primar este neîntemeiată, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că semnarea autorizației de construire s-a efectuat după ce a avut loc ședința de constituire a Consiliului Local al municipiului Reșița, astfel că, făcând aplicarea principiului in dubio pro reo, a respins, ca neîntemeiată, excepția nulității invocată de reclamant.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului privind petitul din acțiune referitor la anularea autorizației de construire, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Local nr. 291/30.10.2007 în temeiul art.1 alin.6 din Legea contenciosului administrativ și, în baza aceluiași temei juridic, a solicitat instanței să se pronunțe și asupra validității actelor juridice încheiate în baza acestui act administrativ,deoarece, ca o consecință a aprobării acestei hotărâri a fost emisă autorizația de construire nr. 152/19.06.2008" (fila 142 dosar).
Tribunalul a reținut că autorizația de construire (fila 9-10 dosar) a fost emisă în baza documentației prevăzută de Legea nr.50/1991, respectiv a certificatului de urbanism nr.424/19.05.2008 (fila 68-69 dosar) și a proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construire nr.183/19.05.2008 (fila 70 dosar) pentru imobilul evidențiat în extrasul nr.13408 (fila 67 dosar), care a fost concesionat pârâtei, Force " de către reclamant, în baza contractului de concesiune nr.23539/25.07.2002, modificată prin actul adițional nr.1/09.02.2007.
Atât din cuprinsul autorizației de construire, cât și din documentația aferentă, rezultă că actul administrativ nu a fost încheiat în baza nr. 291/2001, situație în care doar emitentul autorizației de construire poate avea calitate procesuală activă, respectiv primarul și nu reclamantul.
Față de considerentele de mai sus, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pentru petitul 3 din acțiune.
Pe fondul cauzei, din analiza probelor administrate, tribunalul a reținut următoarele:
Prin contractul de concesiune nr.23539/2002 (fila 6-8 dosar), Consiliul Local al municipiului Reșița a concesionat pârâtei, Force " un teren în suprafață de 160 mp. pentru construirea unui WC public, a unui spațiu comercial și a unei terase. Terenul concesionat este situat în Reșița, Parc I -, fiind înscris în nr.1870, sub nr. top G 100/h/60/20.
Prin actul adițional nr.1/2007 (fila 8 dosar) se modifică și art. 2 alin. 2 din contractul de concesiune, în sensul că terenul concesionat este înscris în nr.1870, nr. top /g/2/b/2/b/1. Actul administrativ a fost încheiat de către părți de comun acord și ca urmare a documentației de dezmembrare nr. 1753/09.02.2007.
Prin nr.291/30.10.2007 (fila 5 dosar) a fost aprobată documentația de urbanism - Grup sanitar public, spațiu comercial, terasă în municipiul Reșița, B-dul -, proiect nr.1614/2007.
În data de 19.06.2008 a fost eliberată autorizația de construire nr.152 (fila 9-10 dosar) pentru realizarea lucrărilor de construire a grupului sanitar public, spațiu comercial terasă.
Reclamantul a solicitat anularea nr.291/2007, pe motivul că obiectul acestui act administrativ, ca de altfel și al celor anterioare (contract de concesiune, act adițional) l-a constituit un teren ce reprezintă zonă, teren înscris în nr.13408 nr. top G 100/g/2/b/2/b/1, iar actele administrative au fost emise cu încălcarea dispozițiilor nr.OUG114/2007 pentru modificarea și completarea nr.OUG195/2005 privind protecția mediului.
Din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respectiv a actului de dezmembrare autentificat sub nr.698/12.02.2007 (fila 63 dosar), a încheierii nr.3929/15.02.2007 a (fila 64 dosar) și a planului de amplasament delimitare și dezmembrare a corpului de proprietate vizat de - C-S și Primăria municipiului Reșița (fila 66 dosar), rezultă că terenul în suprafață de 160 mp înscris în nr.1870, nr. top /g/2/b/2/b/1 este teren de construcție și nu zonă (zona este parcela nr. top /g/2/b/2/b/2 în suprafață de 32.849 mp.
Ca atare, tribunalul a constatat că prin hotărârea nr.29/30.10.2007 a Consiliului Local al municipiului Reșița nu au fost încălcate dispozițiile nr.OUG 114/2007, hotărârea în cauză fiind adoptată cu respectarea dispozițiilor legale ca, de altfel și celelalte acte administrative (contractul de concesiune nr. 23539/25.07.2002 și actul adițional nr.1/09.02.2007) încheiate anterior intrării în vigoare a nr.OUG 114/2007.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, tribunalul, văzând și dispozițiile art.18 din Legea nr.554/2004, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului Consiliul Local al municipiului Reșița în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Reșița, Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al municipiului Reșița" și, - Force "
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Local Reșița prin Primar, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond, cu privire la excepția de nelegalitate a nr.137/2001 a apreciat că această hotărâre "a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii", invocându-se prevederi legale cu caracter general referitoare la capacitatea consiliilor locale de a contracta, la calitatea de concedent a acestora, prevederi care nu se referă la problema de fapt și de drept dedusă judecății.
Se învederează că față de motivația instanței de fond, faptul că la data adoptării hotărârii consiliului local nu a fost aprobată nici o documentație de urbanism care să facă posibilă (să permită) construirea unui "WC public și a unui spațiu comercial" pe terenul în cauză, o asemenea documentație fiind absolută necesară a fi aprobată prin hotărâre a consiliului local, deoarece în absența acesteia obiectul contractului de concesiune nu era posibil (condiție de valabilitate a oricărui act juridic), motiv pentru care, în realitate, construcția nu a fost realizată nici până în prezent, aceasta fiind posibilă abia după adoptarea nr.291/2007, documentația de urbanism reprezentând temelia (temeiul) realizării oricăror lucrări de construcții.
Referitor la cererea de suspendare a executării autorizației de construire nr.152/2008, se arată faptul că există un caz bine justificat iar paguba este iminentă prin chiar formularea acțiunii în contencios administrativ ce face obiectul prezentului litigiu, deoarece atâta timp cât pârâtei i-a fost emisă autorizația de construire iar apoi a fost promovată acțiunea în contencios administrativ, este de la sine înțeles faptul că, din acel moment, orice lucrare de construire care presupune realizarea unor cheltuieli materiale și financiare reprezintă o pagubă iminentă, atâta timp cât litigiul nu a fost soluționat irevocabil în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ.
În ceea ce privește tardivitatea cererii de anulare (în realitate constatarea nulității) instanța de fond ținând cont de faptul că este un act încheiat anterior intrării în vigoare a nr.OUG114/2007, a susținut faptul că "dispozițiile acesteia nu sunt incidente, neputând retroactiva", respectiv că "reclamantul putea să solicite anularea acestora în termen de 1 an de la data emiterii acestora", motive pentru care nu se poate prevala de dispozițiile art.1 alin.6 fin Legea nr.554/2004.
Cu privire la cererea de constatare a nulității contractului de concesiune, se învederează că s-a arătat, pe cale de consecință a anulării nr.291/30.10.2007, faptul că în situația admiterii cererii principale efectul juridic se întinde și asupra acestui contract în sensul că obiectul acestuia nu mai poate fi îndeplinit, nu mai este posibil, deoarece nu mai există o documentație de urbanism care să permită realizarea construcției pe terenul ce reprezintă zonă, respectiv care să stea la baza emiterii autorizației de construcție. Aceasta, deoarece atâta timp cât realizarea construcției în aceste condiții este prohibită, este de la sine înțeles faptul că nici autorizarea lucrărilor de construire nu mai este posibilă, deci obiectul contractului nu mai este posibil.
Prin urmare, dacă obiectul contractului de concesiune nu mai este posibil, nu mai poate fi îndeplinit, înseamnă, în mod incontestabil, că acesta nu mai este valabil, iar în cazul în care obiectul său nu mai este valabil această situație reprezintă o cauză de nulitate absolută, iar nulitatea actului juridic nu produce efecte numai pentru viitor, ex nunc, ci și pentru tercut, ex tunc, principiul retroactivității efectului nulității decurgând din principiul legalității: restabilirea legalității, încălcată.
În consecință, excepția de tardivitate a cererii de "anulare" (în realitate constatarea nulității) a contractului de concesiune nu este incidentă în cauză, instanța reținând o altă situație de drept decât cea dedusă judecății.
Privitor la excepția nulității autorizației de construire nr.152/2008, instanța a de fond a afirmat faptul că susținerea referitoare la faptul că autorizația a fost emisă după încetarea mandatului fostului primar este neîntemeiată deoarece nu a făcut dovada că semnarea acesteia s-a efectuat după ce a avut loc ședința de constituire a Consiliului Local al municipiului Reșița.
Se mai arată că prima instanță, pe fondul cauzei a reținut că terenul în suprafață de 160 mp înscris în nr.1870, nr. top G 100/g/2/b/2/b/1 este teren de construcție și nu zonă. Astfel, așa cum rezultă din probele de la dosar, parcela nr. top G 100/g/2/b/2/b reprezenta "trotuare, zone verzi", iar în urma dezmembrării destinația suprafeței de 160 mp a fost schimbată în teren de construcție, ori prevederile nr.OUG195/2005 interziceau această schimbare a destinației terenurilor ce reprezentau zonă.
Prin urmare, instanța de fond și-a întemeiat hotărârea chiar prin invocarea motivelor de nelegalitate a actului administrativ atacat pe cale principală.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9, art. 3041Cod procedură civilă, Legea nr.554/2004, nr.OUG195/2005 modificată și completată prin nr.OUG114/2007.
Intimatul Consiliul Local Reșița prin Serviciul Public - Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, invocând lipsa calității procesual pasive a Serviciului Public - Direcția pentru Administrarea Domeniului Publici și Privat cu privire la capătul de cerere în care s-a solicitat anularea contractului de concesiune nr.23539/25.07.2002, având în vedere faptul că instituția nu este parte în acest contract, ci însuși reclamantul Consiliul Local al municipiului Reșița prin Primar a semnat contractul de concesiune, prin urmare nu există nici un raport juridic în baza căruia să se fi născut vreo obligație în sarcina instituției.
Se mai arată că la data licitației și a încheierii contractului de concesiune nu era în vigoare nr.OUG114/2007 pentru modificarea și completarea nr.OUG195/2005 privind protecția mediului invocând principiul neretroactivității legii civile.
Astfel, până la încheierea contractului de concesiune pentru extindere toate proiectele au trecut prin Comisia tehnică de amenajare a teritoriului și urbanism, s-a eliberat certificatul de urbanism, a fost aprobat, s-a aprobat concesionarea, iar ca urmare a acestor aprobări s-a încheiat contractul de concesiune și s-a eliberat autorizația de construire. Deci au fost parcurse toate etapele legale privind concesionarea terenului.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente dispozițiile art.306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
În ceea ce privesc susținerile recurentei, conform cărora instanța de fond a motivat respingerea capătului de cerere având ca obiect nelegalitatea L nr. 137/2001 pe prevederi legale ce nu au legătură cu speța dedusă judecății, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate, întrucât legalitatea acestei hotărârii a fost interpretată de către instanța de fond prin raportare la normele legale aplicabile la momentul emiterii nr. 137/2001, dată la care s-a hotărât concesionarea prin licitație publică a unui teren în suprafață de 160. p pentru construirea unui spațiu comercial și a unui WC public.
Reclamantul își motivează capătul de cerere având ca obiect nelegalitatea L nr.137/2001 pe apariția nr.OUG114/2007, act normativ apărut ulterior emiterii L nr.137/2001 și pe faptul că terenul concesionat a devenit o altă parcelă cu un alt număr top, fiind desprins din terenul proprietatea statului român situat în Reșița Parc 1 -, însă Curtea constată că prin această hotărâre s-a concesionat suprafața de 160. pe o perioadă de 49 de ani, respectându-se dispozițiile legale incidente în materia concesiunii la acea dată, respectiv Legea nr. 219/1998, dată la care nu existau reglementării privind interzicerea concesionării spațiilor verzii.
De altfel nici reclamantul nu a indicat dispoziții legale clare existente la momentul emiterii nr.137/2001, ce au fost încălcate prin emiterea acestei hotărârii.
Împrejurarea că la data adoptării acestei hotărârii nu a fost aprobată nici o documentație de urbanism care să permită construirea unui "WC public și a unui spațiu comercial" pe terenul în cauză, nu duce la nelegalitatea acestei hotărârii, întrucât acest aspect a fost reglementat ulterior, respectiv prin L nr. 291/30.10.2007, aflată la fila 5 din dosar fond.
Referitor la cererea de suspendare a executării autorizației de construire nr.152/2008, Curtea constată că în raport de soluția pronunțată pe fond, acest capăt de cerere a rămas fără obiect, astfel că a fost respins în mod corect de către instanța de fond.
Curtea nu poate reține apărarea recurentului conform căreia excepția de tardivitate a cererii de anulare a contractului de concesiune a fost soluționată de către instanța de fond prin reținerea unei alte situați de drept decât cea dedusă judecății, întrucât termenele prevăzute de legea contenciosului administrativ nu prevăd excepții, însuși reclamantul prin acțiunea formulată a indicat ca temei de drept al anularii Hotărârii Consiliului Local nr. 291/30.10.2007, art.1 alin.6 din Legea contenciosului administrativ.
Cu privire la cererea de constatare a nulității contractului de concesiune, recurentul arată că soarta acestuia este strâns legată de soarta nr.291/30.10.2007, însă această hotărâre nu a fost anulată de către instanță pentru motivele expuse.
De asemenea, nici motivele de recurs privitoare la excepția nulității autorizației de construire nr.152/2008, nu pot fi primite de către C, întrucât instanța a de fond în mod corect a respins și acest capăt de cerere, nefiind dovedită susținerea referitoare la faptul că autorizația a fost emisă după încetarea mandatului fostului primar.
În speță nu sunt incidente motivele de modificare a hotărârii prevăzute de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, invocate de către recurent.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul Consiliul Local al municipiului Reșița prin primar împotriva sentinței civile nr.138/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.12.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/15.01.2010
TEHNORED:/18.01.2010
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
