Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 24/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 24 cc
Ședința din camera de consiliu din data de 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între
Tribunalul Prahova și Judecătoria Ploiești cu privire la soluționarea acțiunii în pretenții formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului P, cu sediul în P,--16 județul P, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C, cu sediul în C,- județul C și Consiliul Județean C, cu sediul în-, județul
La apelul nominal, făcut în camera de consiliu, au lipsit părțile.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Cortea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei P sub nr-, Directia Generala de Asistenta Socială și Protectia Copilului Pac hemat în judecată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C și Consiliul Județean C, solicitând obligarea pârâtilor la plata sumei de 197.293,72 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, potrivit disp. art. 54 al. 4 din Legea nr.448/2006, decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară, de centrul în care persoana cu handicap este ingrijită și protejată, precum și că pârâții trebuie să platească suma solicitată, care reprezintă diferența dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întretinere ce revine ca obligație de plată aparținătorului, pentru un numar de 9 beneficiari, suma aferenta perioadei 1.01.2007-31.07.2008.
Prin sentința civilă nr.1860/18.02.2009, Judecătoria Ploieștia admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, motivând că părțile au calitatea de autorități publice, fiind incidente dispozițiile art. 10
alin. 1 din Legea 554/2004, precum și că litigiile privind actele administrativ fiscale
sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.
La ribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, cauza a fost înregistrată sub nr-, iar la termenul de judecată din data de 14.04.2009, tribunalul, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială, pe care, prin sentința nr. 217 din 14 aprilie 2009 admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Constatând conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Ploiești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahovaa reținut că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 54 din Legea nr. 448/2006 și art. 34 din nr.HG 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare prevederilor Legii nr. 448/2006, temeiuri juridice care nu prevăd competența instanței de contencios administrativ, și că, de principiu, competenta instanței de contencios administrativ este una specială, derogatorie de la dreptul comun și care intervine doar în cazurile si condițiile prevăzute expres de legiuitor.
Or, Legea nr. 448/2006 nu reglementează competența instanței de contencios administrativ, iar HG268/2007 reglementează doar două ipoteze în care intervine această competență specială ( neemiterea în maxim 30 de zile a deciziei ori aprobării de plată pentru dispozițiile medicale solicitate de persoane cu handicap - art. 10 și nerezolvarea favorabilă a cererii de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare si masă, formulată de studentul cu handicap grav sau accentuat - art. 11), în care însă nu se incadrează prezenta acțiune, astfel că pentru aceasta este incidentă competența de drept comun.
S-a mai reținut că cele două situații de excepție erau oricum în competența instanței de contencios administrativ, fiind vorba de nesoluționarea în termen legal a unei cereri de către o instituție publică, respectiv contestarea unei, decizii, a unei astfel de instituții.
Tribunalul nu a putut reține susținerile Judecătoriei Ploiești - conform cărora competența instanței de contencios administrative este atrasă de calitatea părților de autoritati publice, ca sunt incidente disp. art.10 al.1 din Legea nr.554/2004 - referitoare la "contributii", precum si ca litigiile privind actele administrativ fiscale sunt de competenta contenciosului administrative si a considerat că, de principiu, calitatea de instituție /autoritate publică a părților nu atrage automat competența contenciosului administrativ (ca in cazul comercianților), cunoscut fiind faptul că autoritățile / instituțiile publice pot să emisă si acte de drept civil, de dreptul muncii si de drept comercial, iar nu doar acte administrative.
Apoi, tribunalul a reținut că sfera contenciosului administrativ este reglementată de dispozițiile art.1, art.8 si art.9 din Legea nr.554/2004, și cuprinde, în esență, litigiile promovate de catre orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri
În principiu, calitatea de reclamant in litigiile de contencios administrativo au persoanele (fizice sau juridice) de drept privat vatamate, precum și subiectele de sezinare prevăzute expres de dispozițiile art. 1 al. 3-8 din Legea nr.554/2004. În plus, raporturile de drept administrativ se formează între subiecte de drept din afara sistemului administrației publice și subiecte de drept din cadrul acesteia, în cadrul acestora părțile aflându-se într-o pozitie de "inegalitate juridică".
Ca urmare, tribunalul a apreciat că dispozițiile menționate anterior stabilesc competența funcțională a instanțelor de contencios administrativ, iar dispozițiile art.10 al.1 din Legea nr.554/2004 reglementează competența materială a instanțelor de contencios administrativ de diferit, respectiv competența după natura și valoarea obiectului cauzei, respectiv dupa poziția emitentului actului administrativ contestat.
Așadar, doar cauzele care sunt de competența funcțională a instanțelor de contencios administrativ urmează a fi "clasificate" în funcție de criteriile prevăzute la art. 10 al.1 din Legea nr. 554/2004.
S-a mai reținut că prezenta cauza are ca obiect plata unei sume de bani, reprezentand diferenta dintre costul mediu lunar si contributia lunara de intretinere ce revine ca obligatie de plata apartinatorului, pentru un numar de 9 persoane cu handicap, respectiv obligarea paratilor sa restituie reclamantei o parte din cheltuielile efectuate cu aceste persoane, in valoarea precizata de aceasta, apreciind că cheltuielile solicitate de reclamanta nu pot fi asimilate taxelor, impozitelor, datoriilor vamale sau contributiilor reglementate de art.10 al. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel ca nu pot fi retinute, ca fiind aplicabile, aceste dispozitii.
Referitor la împrejurarea că litigiile privind actele administrativ fiscale sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, tribunalul a reținut că aceasta este, în principiu, corectă, însă în legile speciale care le reglementează legiuitorul a prevăzut expres competența instanței de contencios administrativ.
Prezenta cauză nu se încadrează în categoria litigiilor fiscale, intrucât acestea din urmă sunt definite expres de disp. art. 1 din OG 92/2003 și au ca obiect obligațiile părților nascute din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal, administrarea drepturilor vamale, precum și administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii.
Câtă vreme acțiunea formulată de reclamantă este una în pretentii (de altfel, asa a si fost intitulata de aceasta) și nu se circumscrie obiectului special al Legii nr. 554/2004, tribunalul a apreciat că în cauză este incidentă competența de drept comun.
La Curtea de Apel Ploiești, cauza a fost înregistrată sub nr-.
In temeiul art. 22. pr. Civ. Curtea a examinat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Ploiești și Tribunalul Prahova, reținând următoarele:
Obiectul dedus judecății îl formează o acțiune în pretenții reprezentând diferența între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere pentru mai multe persoane internate în centre rezidențiale pentru persoane cu handicap din județul P, litigiu care are ca subiecte juridice doua instituții bugetare.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea, așa cum în mod corect a reținut Tribunalul, pe dispozițiile Legii nr. 448/2006, respectiv art. 54 și art. 34 din nr.HG 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare prevederilor Legii nr. 448/2006, temeiuri juridice care nu prevăd competența instanței de contencios administrativ.
Pe de altă parte, competența instanței de contencios administrativ este una specială, derogatorie de la dreptul comun și care intervine doar în cazurile și condițiile prevăzute expres de legiuitor.
In prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea 554/2004, așa cum a reținut Judecătoria Ploiești, întrucât nu este atacat un act emis sau încheiat de autoritatea publică și litigiul nu se referă la taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
De asemenea, nr.HG 268 din 14 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, reglementează doua situații în care intervine competența instanței de contencios administrativ și anume neemiterea în maxim 30 de zile a deciziei ori aprobării de plată pentru dispozițiile medicale solicitate de persoane cu handicap - art. 10 și nerezolvarea favorabilă a cererii de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare și masă, formulată de studentul cu handicap
grav sau accentuat - art. 11, rezultândper a contrariocă în rest, pentru celelalte litigii, competența aparține instanței de drept comun.
Ca atare, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 22.pr.civ. Curtea stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, constatand ca obiectul dedus judecatii este o actiune in pretentii pentru care competenta de solutionare a cauzei revine instantei de drept comun.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii în pretenții formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului P, cu sediul în P,--16 județul P, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C, cu sediul în C,- județul C și Consiliul Județean C, cu sediul în-, județul C, în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
red MP
dact. MC
4 ex/ 24.06.2009
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață
