Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 25/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 25 cc
Ședința din camera de consiliu din data de 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între
Tribunalul Prahova și Judecătoria Ploiești cu privire la soluționarea acțiunii în pretenții formulată de reclamantaDirecția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului P,cu sediul în P,--16 județul P, în contradictoriu cu pârâțiiDirecția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B,cu sediul în B,- A,sectorul 4și Consiliul Județean B,cu sediul în--12 sectorul 4.
La apelul nominal, făcut în camera de consiliu, au lipsit părțile.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Cortea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei P sub nr-, Directia Generala de Asistenta Sociala și Protectia Copilului Pac hemat in judecata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului B si Consiliul Local B - Sector 4, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 89.319 lei.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat că, potrivit disp. art.54 al.4 din Legea nr.448/2006, decontarea cheltuielilor dintre autoritatile administratiei publice locale se face in baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate in luna anterioara de centrul in care persoana cu handicap este ingrijita si protejata, precum si ca paratii trebuie sa plateasca suma solicitata, care reprezinta diferenta dintre costul mediu lunar si contributia lunara de intretinere ce revine ca obligatie de plata apartinatorului, pentru un numar total de 8 beneficiari, suma aferenta perioadei 1.01.2007-30.09.2008.
Prin sentinta civilă nr.1861/18.02.2009, Judecatoria Paa dmis exceptia de necompetenta materiala, invocata din oficiu, și a declinat competenta în favoarea Tribunalului Prahova - Sectia Comerciala și de Contencios Administrativ II, motivat, în esență, de faptul că părtile au calitatea de autorități publice, că sunt incidente disp. art.10
al. 1 din Legea 554/2004, precum si ca litigiile privind actele administrativ fiscale sunt de competenta instantelor de contencios administrativ.
La ribunalul Prahova - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ II, cauza a fost inregistrata sub nr-, iar la termenul de judecată din data de 14.04.2009, din oficiu, tribunalul a invocat excepția de necompetență materială, pe care a admis-o și adeclinat competența în favoarea Judecătoriei Ploiești. Constatând ivit conflictul de competență între Judecătoria Ploiești și Tribunalul Prahova, a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Ploiești, în vederea soluționării.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahovaa reținut că reclamanta si-a fundamentat acțiunea pe dispozițiile art. 54 din Legea nr.448/2006 si art. 34 din HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare prevederilor Legii nr. 448/2006, temeiuri juridice care nu prevăd competenta instanței de contencios administrativ și că, de principiu, competenta instanței de contencios administrativ este una specială, derogatorie de la dreptul comun și careintervine doar in cazurile si condițiile prevăzute expres de legiuitor.
Or, Legea nr. 448/2006 nu reglementează competența instanței de contencios administrativ, iar HG 268/2007 reglementează doar două ipoteze în care intervine această competență specială ( neemiterea in maxim 30 de zile a deciziei ori aprobării de plată pentru dispozițiile medicale solicitate de persoane cu handicap - art. 10 si nerezolvarea favorabilă a cererii de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare si masă, formulată de studentul cu handicap grav sau accentuat - art. 11), în care însă nu se incadreaza prezenta acțiune, astfel că pentru aceasta este incidentă competența de drept comun.
Tribunalul a mai reținut că cele două situații de excepție erau oricum (și în cazul nereglementării competenței speciale ) în competența instanței de contencios administrativ, fiind vorba de nesoluționarea în termen legal a unei cereri de către o instituție publică, respectiv contestarea unei,decizii, a unei astfel de instituții.
Tribunalul nu a reținut sustinerile Judecatoriei P - conform cărora competenta instanței de contencios administrativ este atrasă de calitatea părtilor de autoritati publice, ca sunt incidente disp. art.10 al.1 din Legea nr.554/2004 - referitoare la "contributii", precum si ca litigiile privind actele administrativ fiscale sunt de competenta contenciosului administrative, considerând că, de principiu, calitatea de instituție /autoritate publică a părților nu atrage automat competența contenciosului administrativ (ca în cazul comercianților), cunoscut fiind faptul că autoritățile / instituțiile publice pot să emită si acte de drept civil, de dreptul muncii si de drept comercial, iar nu doar acte administrative.
Apoi, tribunalul a reținut că sfera contenciosului administrativ este reglementată de disp. art.1, art.8 si art.9 din Legea nr.554/2004, și cuprinde, în esență, litigiile promovate de catreorice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri. În principiu, calitatea de reclamant în litigiile de contencios administrativ o au persoanele (fizice sau juridice) de drept privat vătămate, precum și subiectele de sezinare prevăzute expres de dispozițiile art. 1 al. 3-8 din Legea nr.554/2004. In plus, raporturile de drept
administrativ se formează între subiecte de drept din afara sistemului administratiei publice si subiecte de drept din cadrul acesteia, in cadrul acestora partile aflandu-se intr-o pozitie de "inegalitate juridica".
Ca urmare, tribunalul a apreciat că dispozitiile mentionate anterior stabilesc competența functională a instantelor de contencios administrativ, iar dispozitiile art.10 al.1 din Legea nr.554/2004 reglementeaza competenta materiala a instantelor de contencios administrativ de diferit, respectiv competenta dupa natura si valoarea obiectului cauzei, respectiv dupa pozitia emitentului actului administrativ contestat.
S-a mai reținut că doar cauzele care sunt de competenta functională a instanțelor de contencios administrativ urmează a fi "clasificate" în functie de criteriile prevăzute la art.10 al.1 din Legea nr.554/2004.
Întrucâtrezenta p. cauza are ca obiect plata unei sume de bani, reprezentanddiferenta dintre costul mediu lunar si contributia lunara de intretinere ce revine ca obligatie de plata apartinatorului, pentru un numar de 9 persoane cu handicap, respectivobligarea paratilor sa restituie reclamantei o parte din cheltuielile efectuate cu aceste persoane, în valoarea precizată de aceasta, tribunalul nu a putut reține sustinerea instanței de fond - referitoare la caracterul de contributie al sumei solicitate de reclamantă, intrucât "contributiile" reglementate de disp. art.10 al.1 din Legea nr.554/2004 presupun o reglementare legala expresa in ce priveste persoana obligata la plata, cuantumul, modalitatea de calcul, retinere si virare (ca si in cazul taxelor, impozitelor, datoriilor vamale), in aceasta categorie inlcuzându-se contributiile la diverse fonduri ( ex. CAS, CASS, contributie la fondul de accidente si boli profesionale, contributie la fondul de garantare a creantelor salariale, contributie la fondul de somaj.etc.). Or, este evident ca suma solicitată de reclamanta nu se incadrează in categoria mentionata anterior.
Ca urmare, tribunalul a apreciat căcheltuielile solicitate de reclamanta nu pot fi asimilate taxelor, impozitelor, datoriilor vamale sau contributiilor reglementate de art.10 al.1 din Legea nr.554/2004, astfel ca nu pot fi retinute, ca fiind aplicabile, aceste dispozitii.
Referitor la imprejurarea ca litigiile privind actele administrativ fiscale sunt de competenta instantelor de contencios administrativ, tribunalul apreciaza, ca aceasta este, în principiu, corectă, însa în legile speciale care le reglementeaza legiuitorul a prevazut expres competenta instantei de contencios administrativ ( ex. art.218 al.2 din OG 92/2003).
Prezenta cauză nu se încadrează în categoria litigiilor fiscale, întrucât acestea din urmă sunt definite expres de disp. art.1 din OG 92/2003 și au ca obiectobligațiile părților născute din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal, administrarea drepturilor vamale, precum și administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii.
In plus, în cadrul Legii nr. 448/2006 si HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare prevederilor acesteia,nu se prevede competenta
instanței de contencios administrativ, astfel ca aceasta nu poate fi dedusa sau aplicata prin analogie.
vreme acțiunea formulată de reclamantă este una în pretenții (de altfel, asa a si fost intitulată de aceasta) și nu se circumscrie obiectului special al Legii nr. 554/2004, tribunalul apreciază că în cauză este incidența competența de drept comun, astfel ca excepția de necompetenta materială, invocată din oficiu, este întemeiată.
La Curtea de Apel Ploiești, cauza a fost înregistrată sub nr-.
În temeiul art. 22. pr. Civ. Curtea a examinat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Ploiești și Tribunalul Prahova, reținând următoarele:
Obiectul dedus judecății îl formează o acțiune în pretenții reprezentând diferența între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere pentru mai multe persoane internate în centre rezidențiale pentru persoane cu handicap din județul P, litigiu care are ca subiecte juridice doua instituții bugetare.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea, așa cum în mod corect a reținut Tribunalul, pe dispozițiile Legii nr. 448/2006, respectiv art. 54 și art. 34 din nr.HG 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare prevederilor Legii nr. 448/2006, temeiuri juridice care nu prevăd competența instanței de contencios administrativ.
Pe de altă parte, competența instanței de contencios administrativ este una specială, derogatorie de la dreptul comun și care intervine doar în cazurile și condițiile prevăzute expres de legiuitor.
In prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea 554/2004, așa cum a reținut Judecătoria Ploiești, întrucât nu este atacat un act emis sau încheiat de autoritatea publică și litigiul nu se referă la taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
De asemenea, nr.HG 268 din 14 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, reglementează doua situații în care intervine competența instanței de contencios administrativ și anume neemiterea în maxim 30 de zile a deciziei ori aprobării de plată pentru dispozițiile medicale solicitate de persoane cu handicap - art. 10 și nerezolvarea favorabilă a cererii de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare și masă, formulată de studentul cu handicap
grav sau accentuat - art. 11, rezultândper a contrariocă în rest, pentru celelalte litigii, competența aparține instanței de drept comun.
Ca atare, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 22.pr.civ. Curtea stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, constatand ca obiectul dedus judecatii este o actiune in pretentii pentru care competenta de solutionare a cauzei revine instantei de drept comun.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a acțiunii în pretenții formulată de
reclamantaDirecția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului P,cu
sediul în P,--16 județul P, în contradictoriu cu pârâțiiDirecția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B,cu sediul în B,- A,sectorul 4și Consiliul Județean B,cu sediul în--12 sectorul 4, în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
red MP
dact MC
4 ex/24.06. 2009
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață
