Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 31/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA nr. 31 CC
Ședința din Camera de Consiliu data de 5 martie 2008
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Ploiești și Tribunalul Prahova privind acțiunea formulată de reclamanta - - P cu sediul în P,--7, jud. în contradictoriu cu pârâta - - cu sediul în P,- A, jud.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu au lipsit părțile.
Procedura completă, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la udecătoria Ploiești sub nr-, reclamanta - - P, a formulat acțiune în pretenții, în contradictoriu cu pârâta - SRL, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei totale de 663,21 lei, din care suma de 438,48 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de salubritate conform contractului nr. 4701/24.11.2005 pentru perioada 30.11.2005 - 31.07.2006 și suma de 224,73 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate până la data de 30.09.2007.
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 24 noiembrie 2005, s-a încheiat între părți contractul de prestări servicii salubritate nr. 4701/24.11.2005 și deși reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, pârâta nu a respectat principala obligație din contract, respectiv cea prevăzută de cap. V, art. 10 cu privire la plata serviciilor prestate de reclamantă.
S-a mai arătat în motivarea cererii de către reclamantă faptul că potrivit Legii nr.51/2006 ce reglementează serviciile comunitare de utilități publice acest procent privind penalitățile de întârziere a fost succesiv modificat conform extrasului de cont, anexat la dosar, iar potrivit dispozițiilor cap.VIII art. 13, alin.9 dacă până la data de 25 ale fiecărei luni pentru care se efectuează prestația nu există reclamație scrisă la sediul operatorului referitoare la neefectuarea prestației, aceasta se consideră efectuată și ca atare trebuie achitată contravaloarea ei.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 969,970,1069,1073 cod civil și ale art. 43 și art. 46 Cod comercial, ale Legii nr. 51/2006 și ale Legii nr. 101/2006.
Judecătoria, în temeiul art. 51, alin. 3 din Legea nr. 51/2006, coroborat cu art. 1 alin. 2 lit. e din Legea nr. 51/2006, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești.
Prin sentința nr.11240/04.12.2007 Judecătoria Ploieștia admis excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu de instanță, a declinat competența de soluționare a acțiunii comerciale având ca obiect acțiune în pretenții, în favoarea Tribunalului Prahova - Secția de Contencios Administrativ.
Conform art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravaloării serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedura de urgență ". Totodată, potrivit art. 1 alin. 2 din aceeași lege arată că sunt servicii comunitare acele activități de utilitate și interes public general, desfășurate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor sub conducerea, coordonarea și responsabilitatea autorităților administrației publice locale, în scopul satisfacerii cerințelor comunităților locale, prin care se asigură și salubrizarea localităților.
Totodată, judecătoria a reținut faptul că în speță este incident art. 1 alin. 2 lit. e din Legea 51/2006, având în vedere că prin cererea introductivă se arată că serviciile prestate și facturate sunt servicii de salubrizare precum și art. 51 alin. 3 teza finală deoarece se solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii serviciilor de salubrizare, ce se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale.
Cauza a fost înaintată Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 8262/. /2007.
La termenul de judecată din data de 5.02.2008, din oficiu, tribunalul a invocat excepția de necompetență materială.
Prin sentința nr.57/5 februarie 2007 Tribunalul, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și a declinat competența de judecată a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, a constatat conflictul negativ de competență și în baza art. 21 Cod procedură civilă a înaintat dosarul Curții de apel Ploiești.
Astfel, s-a apreciat, din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 51/2006, că acest act normativ reglementează două categorii de raporturi juridice, cu regimuri juridice distincte, respectiv cele dintre autoritățile administrației publice locale )la nivelul cărora se organizează serviciile de utilități publice) și operatori (definiți de disp.art. 2 lit.g din Legea nr. 51/2006), precum și cele dintre operatori și utilizatori/beneficiari ai serviciilor prestate.
Totodată, tribunalul a reținut că, în ceea ce privește prima categorie de raporturi juridice, acestea se materializează, în esență, prin hotărâri și contracte de delegare a gestiunii serviciilor (în cazul gestiunii delegate), care sunt supuse controlului instanțelor de contencios administrative. Aceasta, întrucât ele sunt acte administrative propriu-zise sau asimilate, în sensul dispozițiilor art. 2 al.1 lit. C din Legea nr. 554/2004 act.
În ceea ce privește raporturile juridice dintre operatori și utilizatori, tribunalul a apreciat că acestea au natură contractuală, aspect menționat expres de disp.art. 42 al.2 din Legea nr. 51/2006, conform cărora, contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operatori și utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea și plata unui serviciu de utilități publice ".
Ca urmare, tribunalul a reținut, că aceste din urmă contracte sunt supuse regulilor de drept comun (drept civil), soluționarea litigiilor născute din executarea acestora aparținând în primă instanță judecătoriilor, aspect precizat de disp. art. 51 al.4 din Legea nr. 51/2006.
Conflictul negativ de competență a fost înregistrat la Curtea de Apel Ploiești - Secția Comercială de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-.
Asupra conflictului negativ de competență, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, prevăd în mod expres că soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de lege precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedură de urgență.
Acest text de lege face notă discordantă cu întreg conținutul legii, dar și cu cel al Legii nr. 554/2004, care constituie legea-cadru pentru contenciosul administrativ și care, la art. 2 alin. 1 lit. c definește actul administrativ ca fiind, actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stipulând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice; achizițiile publice ".
În acest context, Legea nr. 51/2006 definește la art. 1 alin. 2, serviciile comunitare de utilități publice ca fiind totalitatea activităților de utilitate și interes public general, desfășurate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor sub conducerea, coordonarea și responsabilitatea autorităților administrației publice locale, în scopul satisfacerii cerințelor comunităților locale, prin care se asigură utilitățile enumerate de la lit. a) la l).
Delegarea de gestiune a unui serviciu constituie procedura prin care o unitate administrativ-teritorială sau o asociație de dezvoltare comunitară atribuie ori încredințează unuia sau mai multor operatori titulari de licență, gestiunea unui serviciu de utilități publice a cărui răspundere o are, precum și exploatarea sistemului de utilități publice aferente.
Acest raport juridic instituit între autoritatea publică locală și operatorul care preia serviciul de utilitate publică spre exploatare nemijlocită, constituie actul administrativ/contractul de administrare suspus competenței materiale a tribunalului ca primă instanță, în conformitate cu art. 2 lit. d Cod procedură civilă.
Art. 36 alin. 1 din Legea nr. 51/2006, definește cea de a doua categorie de raporturi juridice, dintre operatori și utilizatorii serviciilor de utilități publice ca fiind raporturi de natură contractuală, supuse normelor de drept privat.
Natura contractuală a acestor raporturi este în mod expres prevăzută la art. 42 alin. 2 din Legea nr. 51/2006, care individualizează contractele ca fiind de furnizare sau prestare de servicii, scopul lor constituindu-l reglementarea raporturilor dintre operatori și utilizator cu privire la furnizarea / prestarea, utilizarea, facturarea și plata unor servicii de utilitate publică.
Prin urmare, recapitulând în mod succint prevederile legal enunțate mai sus, rezultă în mod neechivoc că la nivelul autorităților publice locale se pot încheia contracte administrative cu 1 operator de utilități publice în vederea gestionării serviciului, în condițiile stipulate de legiuitor și acestea sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
Mai mult decât atât, prin OUG nr. 13/26.02.2008 este modificat conținutul art.51 alin.3 din Legea 51/2006, în sensul că " soluționarea litigiilor contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanțele competente potrivit legii și se judecă în procedură de urgență. Cererea se introduce la instanțele de judecată în a căror competență teritorială se află domiciliul/sediul utilizatorului".
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 20 alin. 1 pct. 2 și art. 22 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, în soluționarea conflictului de competență, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta - - P cu sediul în Mun. P,--7, județ P, în contradictoriu cu pârâta - -, cu sediul în P,- A, județ P, în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 05 martie 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red. Fl.-/
4 ex/7.03.2008
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Stoicescu Maria
