Contestație act administrativ fiscal. Sentința 101/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 12.01.2010
SENTINȚA CIVILĂ NR.101
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtă consilier juridic, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei depune la dosar delegație de reprezentare, întâmpinare însoțită de înscrisuri, în dublu exemplar. De asemenea, tot prin registratura instanței, reclamanta a depus la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 12 lei și timbru judiciar de 1 leu.
Față de cuprinsul procesului-verbal de constatare nr.14.014/17.11.2009 emis de pârâtă, coroborat cu decizia de soluționare a contestației și respectiv a OG nr.79/2003, procese verbale care fac trimitere la aplicarea art.93, și față de cuantumul debitului, instanța invocă din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA și acordă cuvântul pe această excepție.
Reprezentanta pârâtei precizează faptul că cuantumul debitului fiind emis de o instituție centrală, apreciază că, competența de soluționare a cauzei îi revine Curții de APEL TIMIȘOARA.
După dezbateri, dar nu înainte de ridicarea ședinței de judecată se prezintă reclamanta care lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiunea înregistrată la rolul Curții de APEL TIMIȘOARA, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, solicitând instanței să se constate nulitatea absolută a Procesului-verbal de constatare nr.24.014/17.11.2009 întocmit de comica constituită la nivelul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin care s-a dispus recuperarea față de subscrisa a sprijinului financiar nerambursabil acordat subscrisei prin Contractul de finanțare nr.C 3.-/11.08.2005; să se constate faptul că, contractul de finanțare nu a fost rezoluționat, iar obligațiile reclamantei, aferente contractului de finanțare nr. nr.C 3.-/11.08.2005 au fost îndeplinite în mod corespunzător, în prezent contractul fiind suspendat datorită stării de incompatibilitate înregistrate, în urma alegerii în funcția de primar al comunei; să se constate nulitatea absolută a Deciziei de soluționare a Contestației din 27.11.2009 formulată de aceasta, în calitate de persoană Fizică și înregistrată la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit sub nr.25.147/07.12.2009 și să se dispună suspendarea punerii în executare a actelor administrative atacate, până la soluționarea irevocabilă a prezentei cereri.
În motivare, reclamanta arată că a fost înregistrată ca persoană fizică autorizată în decursul lunii mai 2005. În data de 11.08.2005 a fost încheiat Contractul cadru de Finanțare nr.C 3.-, având ca obiect " exploatației vegetale PF prin achiziția de utilaje agricole -, județul T", privind acordarea unui sprijin financiar nerambursabil în cuantum de 46.681,27 lei. În baza acestui contract a achiziționat un tractor, utilizat în mod exclusiv în scopul cultivării suprafeței de teren aflată în proprietate.
În luna aprilie 2006, reclamanta a fost aleasă în funcția de primar al comunei, activitatea ca ales local intrând sub incidența Legii nr.393/2004 si respectiv a Legii nr.161/2003.
Drept urmare, având în vedere și prevederile art. 4 din anexa 1 la contractul de finanțare, prin care ne-am obligat a adopta o asemenea conduită care să evite conflictul de interese, aceasta a întrerupt temporar activitatea pe perioada mandatului de primar, terenul a fost arendat catră SC SRL, iar tractorul achiziționat a fost protejat într-o incintă închisă și acoperită.
Aceste operațiuni au fost efectuate în mod public, având în vedere această stare de fapt.
La data de 05.03.2007, după operarea întreruperii activității la Oficiul Național al Registrului Comerțului, a transmis prin fax, conform dovezii depuse către 5 Vest T și, o cerere de suspendare a activității co-finanțate. De asemenea, la data de 25.04.2007, aceeași cerere de suspendare a contractului a fost transmisă cu aviz de primire. Așa cum a arătat în declarația pe proprie răspundere înregistrata la 5 Vest T, cu numărul 2.363/12.05.2009, data de 25.04.2007 reprezintă momentul în care activitatea a fost suspendată și nu s-au mai desfășurat lucrări agricole conform proiectului finanțat.
În urma controlului efectuat în cauză de reprezentanții Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură, s-a apreciat că reclamanta, prin încetarea temporară a activității, a încălcat prevederile contractuale cuprinse în contractului de finanțare, existând un decalaj de 10 luni între data alegerii subsemnatei ca primar, respectiv luna aprilie 2006 și data la care a fost informată.
Consideră că o asemenea apreciere este neconformă cu realitatea faptică atâta timp cât a fost informată cu privire la întreruperea activității imediat după înregistrarea acesteia la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Susținerea comisiei potrivit căreia, chiar în situația în care acesteia îi va înceta mandatul de primar, activitatea nu poate fi reluată întrucât terenul este arendat nu poate fi luată în considerare, atâta timp cât terenul nu a fost înstrăinat. Contractul de arendare al suprafeței de teren către SC SRL poate fi reziliat oricând la cererea subsemnatei, iar activitatea poate fi reluată.
Aceeași situație privește și faptul ca tractorul achiziționat în urma primirii sumei nerambursabile se află în conservare, dată fiind incompatibilitatea înregistrată.
De asemenea, solicită a se constata nulitatea absolută a procesului verbal de constatare datorită faptului că, prin intermediul acestuia s-a dispus în sensul recuperării sprijinului financiar nerambursabil, cu stabilirea unui termen de plată în acest sens și indicarea contului bancar de recuperare a sumelor, fără a se dispune rezoluțiunea contractului de finanțare.
Potrivit art.1021 Cod civil, rezoluțiunea unei convenții sinalagmatice se realizează în situația în care una dintre părți nu își realizează în mod culpabil obligațiile contractuale.
Doar în urma acestei rezilieri potrivit culpei uneia dintre părți, aceasta poate fi obligată la restituirea contraprestației celeilalte părți.
Potrivit art.11 din Anexa 1 la Contractul de finanțare a fost prevăzută modalitatea de rezoluțiune a contractului, în cazul nerespectării de către beneficiar a obligațiilor asumate.
În cauză însă, Autoritatea contractantă nu a dispus rezoluțiunea acestui contract, recuperarea sumelor dispunându-se prin intermediul unui proces verbal de control, în cadrul unui contract aflat în curs.
Pe de altă parte, în ceea ce privește fondul cauzei, întreruperea temporară a activității fiind realizată în vederea evitării conflictului de interese intervenit în cauză, în mod public, nu poate fi considerată o încălcare a prevederilor contractuale.
Arată faptul că, pe perioada desfășurării activității, aceasta și-a desfășurat activitatea în conformitate cu prevederile contractuale, tractorul fiind utilizat în scopul în care a fost achiziționat.
La termenul de judecată din 16 februarie 2010, pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate i menținerea ca temeinice și legale a actelor administrative atacate.
Înainte de a intra pe fondul cauzei, pârâta face precizări referitore la capătul de cerere care are ca obiect suspendarea efectelor actelor administrative atacate.
Astfel, în cuprinsul acțiunii, reclamanta Fizică Autorizată a cerut suspendarea efectelor Procesului verbal de constatare încheiat la data de 17.11.2009, precum și a efectelor deciziei de soluționare a contestației.
Însă, reclamanta nu a motivat in fapt cererea de suspendare formulată împotriva Subscrisei. De asemenea, arată că la dosarul cauzei reclamanta nu a depus documente în susținerea cererii de suspendare, ci a prezentat exclusiv documente în susținerea apărărilor formulate în acțiunea de fond.
Precizează că arătarea motivelor în fapt și în drept, precum și arătarea dovezilor în susținerea cererii de suspendare, este o cerință imperativă a legii, având în vedere dispozițiile art. 112 Cod de procedură civilă.
Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ până la soluționarea acțiunii în fond, solicitantul trebuie să facă dovada că îndeplinește cele două condiții cumulative și imperative, și anume:,cazuri bine justificate si pentru a se preveni producerea unei pagube iminente".
Or, în acest caz, este obligatoriu a fi îndeplinite condițiile imperative stipulate de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, și anume, Reclamanta să expună motivele pe care își întemeiază cererea de suspendare, în speță motivele de urgență pentru care cere suspendarea executării actului administrativ, precum și administrarea documentelor probatorii în acest sens la dosarul cauzei.
Simpla menționare a existenței unei creanțe constatate nu duce de facto la constatarea că există o pagubă iminentă. Totodată, în cauză trebuie demonstrată și existența unor motive temeinice care să creeze o îndoială
puternică asupra legalității actului administrativ atacat.
Atât cazul justificat cât și paguba iminentă care ar putea fi înlăturată prin suspendarea executării actelor administrative, trebuie indicate în mod concret, pentru ca instanța să poată verifica temeinicia unei măsuri de suspendare.
Este inadmisibil a se admite o cerere de suspendare în baza unei simple cereri de suspendare nemotivate făcută de către Reclamantă și, fără a se administra nici un fel de probe.
Pentru aceste motive, considerăm că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de legislația în vigoare, astfel că suspendarea executării actelor administrative nu se justifică.
Astfel, Contractul de finanțare sus-menționat s-a încheiat în baza OUG nr. 59/2006 privind asigurarea de la bugetul de stat a cofinanțării publice nerambursabile pentru proiectele de investiții din cadrul Programului SAPARD, precum și a Normelor Metodologice din 22 noiembrie 2006 de aplicare a Ordonanței de Urgența a Guvernului nr.59/2006 pentru asigurarea de la bugetul stat a cofinanțării publice nerambursabile pentru proiectele de investiții din cadrul Programului SAPARD. iar condițiile de eligibilitate și selecție, precum și acelea de menținere a acestor criterii pe toata perioada de valabilitate a contractului de finanțare le regăsim în cuprinsul Legii nr. 316/2001 actul normativ stabilind cadrul administrativ, legal și tehnic de implementare a Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală SAPARD.
Beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în contractul de finanțare (art. 14 din Anexa I - Prevederi Generale la Contractul de finanțare).
Potrivit art. 17 din Anexa I (Prevederi Generale) a Contractelor de finanțare încheiate cu beneficiarii, pentru colectarea sumelor acordate necuvenit, Autoritatea contractantă - Agenția SAPARD va aplica prevederile legislației naționale în vigoare cu privire la executarea silită a creanțelor bugetare.
Procedura de recuperare a creanțelor bugetare rezultate din nereguli și/sau fraudă survenite pe parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare este reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum si a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător cu modificările și completările ulterioare și de Normele Metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1306/2007 - acestea făcând trimitere la OG nr. 92/2003 Codul d e procedură fiscală.
În conformitate cu prevederile art. 2 lit. e) și art. 3 din OG nr. 79/2003 și cele din HG nr. 1306/2007, în calitatea sa de Agenție de implementare, este responsabilă cu întocmirea actului de control cu valoare de titlu de creanță, stabilind astfel și individualizând obligația de plată provenită din sumele acordate necuvenit din fonduri comunitare și naționale de cofinanțare ca urmare a neregulilor și/sau fraudei.
Potrivit art. 13 alin. 1 pct. B din Secțiunea Aa L egii nr. 316/2001, România are obligația de a întreprinde toate acțiunile necesare prevenirii și rezolvării cazurilor reale suspectate de fraudă și de neregularități. decontarea cheltuielilor neeligibile din fondurile comunitare nerambursabile ar reprezenta o întrebuințare ilegală a acestor fonduri, precum și o prejudiciere a bugetului Comunităților Europene și a bugetului public național din care sunt constituite aceste fonduri.
Astfel, emiterea procesului verbal de constatare nr. 24.014 din 17.11.2009 s-a făcut de către ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 3 alin. (1), art. 14 alin.2, art.17 din Contractul de finanțare nr. 3.-/11.08.2005.
Cu privire la nelegalitatea actului administrativ, arată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare și a Normelor Metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1306/2007, cât și a OG 92/2003 - Codul d e procedură fiscală, republicată; de asemenea, s-au respectat clauzele Contractului de finanțare și a celor prevăzute în Anexele la contractul de finanțare.
Având în vedere că actele întocmite de D au fost emise în condiții de respectare cu strictețe a prevederilor aplicabile Programului SAPARD (Legii nr. 316/2001), în consecință cererea Reclamantei nu respectă condițiile de a fi făcută într-un caz bine justificat și în situație de producere a unei pagube iminente.
În consecință, solicită respingerea capătului de cerere referitor la suspendarea executării efectelor actelor administrative, formulat de către Reclamanta ca neîntemeiat.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta arată că reclamanta a formulat împotriva pârâtei cerere de constatare a nulității absolute a actelor administrative de constituire de debit pentru neregularitatea produsă în utilizarea ajutorului financiar nerambursabil primit prin Programul SAPARD, acestea fiind: procesul verbal de constatare încheiat la data de 17.11.2009 și înregistrat cu nr.24.014/17.11.2009. precum și decizia de soluționare a contestației nr.107/ 05.01.2010.
Fața de invocarea de către Reclamantă a nulității absolute a actelor administrative atacate, încă de la momentul inițial al prezentei întâmpinării, apreciem că această solicitare procesuală, neinvocată pe calea excepției și fără indicarea exactă a regulii procedurale încălcate le momentul emiterii actelor administrative atacate, se impune a fi respinsă.
Nulitatea absolută reprezintă o sancțiune de drept civil aplicată, cu efect retroactiv unui act care a fost încheiat cu încălcarea unei reguli imperative privind validitatea actului prevăzute de legislația în vigoare.
Or, în cauza de față, Reclamanta a invocat nulitatea absolută a actelor administrative atacate, fără a proceda la indicarea prevederilor legale care au ca obiect o regulă imperativă încălcată la momentul încheierii actelor atacate.
între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (fosta Agenție SAPARD, reorganizată potrivit nr.OUG 13/2006), în calitate de Autoritate Contractantă și PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ. în calitate de Beneficiar, la data de 11.08.2005 s-a încheiat contractul de finanțare nr. C 3.-/: 1.08.2005, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 46.681,27 lei pentru realizarea proiectului intitulat " fermei vegetale din cadrul prin achiziția unui tractor - comuna, județul T".
Contractul de finanțare menționat s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, semnat la la 2 februarie 2001 stabilind cadrul administrativ, legal și tehnic de implementare a Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală SAPARD, adoptat prin Reglementarea Comisiei (CE.) nr. 1.268/1999 din 21 iunie 1999 privind suportul Comunității pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale în țările candidate din centrul și estul Europei în perioada de preaderare.
Potrivit art. 17 alin. (2) paragraful ultim din Anexa I (Prevederi Generale) a Contractului de finanțare încheiat cu beneficiarul, pentru colectarea sumelor acordate necuvenit, Autoritatea Contractantă - "va aplica prevederile legislației naționale în vigoare cu privire la executarea silită a creanțelor bugetare".
Art. 7 din Secțiunea Ca L egii nr. 316/2001 stipulează că: "în cazul în care se suspectează sau se dovedesc eșecul unui beneficiar în ceea ce privește respectarea obligațiilor legate de Program, precum și încercările de a obține de la Agenția SAPARD plăți pentru care nu are nici un drept, România va urmări orice asemenea eșecuri și încercări, conform procedurilor naționale legale, într-un mod nu mai puțin riguros decât în cazurile în care sunt implicate fonduri publice naționale".
Dispozițiile legale privind desfășurarea activității de implementare a Programului SAPARD (Lg. nr. 316/2001 și OG nr. 79/2003, inclusiv normele metodologice de aplicare a OG nr. 79/2003) prevăd că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare (perioada de execuție a proiectului - care se poate întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioadă de 5 ani de monitorizare conform art. 2 din contractul-cadru de finanțare).
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) (privind controalele tehnice și financiare) din Anexa I Prevederi Generale la Contractul de finanțare "beneficiarul trebuie să consimtă la inspecții pe bază de documente sau la fața locului efectuate de Autoritatea Contractantă, Comisia Europeană și Curtea de Conturi a Comunității Europene asupra modului de utilizare a finanțării nerambursabilă, în conformitate cu Acordul de Finanțare dintre România și UE, ratificat prin Legea nr. 316/2001, pe perioada de valabilitate a contractului."
Precizează faptul că încheierea contractului de finanțare impune respectarea unor criterii de eligibilitate stabilite pentru obținerea finanțării prin Programul SAPARD, precum și respectarea cu strictețe a termenilor incluși de însuși beneficiar în Cererea de Finanțare, parte integrantă a contractului de finanțare și denumită în continuare CF.
Pentru realizarea atribuției sale specifice, și anume, aceea de a întreprinde toate acțiunile necesare care să asigure buna derulare a proiectelor finanțate prin Programul SAPARD, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit prin serviciile specializate, face verificări atât conform procedurilor aplicabile, acreditate de Comisia Europeană, cât și conform legislației române în vigoare. Menționăm că aceste verificări urmăresc, atât respectarea criteriilor de eligibilitate, cât și eventualele nereguli rezultate în decursul implementării proiectului, din culpa beneficiarului.
Pe parcursul derulării contractului de finanțare (perioada de execuție
proiectului la care se adaugă cinci ani de monitorizare calculați de la data decontării ultimei tranșe de plată), modul de implementare a proiectelor face obiectul unor controale de diverse tipuri efectuate de către: Direcția Control și din cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în cadrul procedurii obligatorii de eșantionare a proiectelor ori în cadrul procedurii de verificare a aspectelor din cuprinsul sesizărilor primite și instrumentate), Autoritatea de audit a Curții de Conturi a României (instituția efectuând controale în calitatea sa de de Certificare și Plată și acționând pentru protejarea intereselor financiare ale Comunității Europene), alte instituții naționale abilitate cu puteri de control (Departamentul pentru din cadrul Guvernului României, Departamentul Național Anticorupție), precum și comisii din partea Uniunii Europene (ex: Oficiul European de - ). În cadrul acestor controale
ulterioare, pentru a se verifica corectitudinea cu care au acționat beneficiarii
finanțării SAPARD se procedează la verificări aprofundate, la analizarea în detaliu a documentelor și la vizite pe teren la locul investiției.
În cazul beneficiarului, proiectul " fermei vegetale din cadrul prin achiziția unui tractor -comuna, județul T" a fost inclus în eșantionul obligatoriu de verificare al Direcției Control și. misiunea de control s-a derulat în data de 12.05.2009, în baza scrisorii de informare nr.2153/29.04.2009, precum și a scrisorii de misiune nr.2154/29.04.2009, iar concluziile verificărilor au fost comunicate reclamantei prin intermediul procesului verbal nr.2.385 din data de 12.05.2009, document pe care reclamanta și la însușit fără obiecțiunii.
Menționează că beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de dare și de menținere a finanțării prin Programul SAPARD si de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții, având un rol de supraveghere al procesului de implementare al unui proiect finanțat cu toate etapele pe acreditate care le presupune, prin diferite nivele de control și proceduri acreditate de Comisia Europeană, descoperirea ulterioară a unor abateri de la legalitate, regularitate și conformitate de către direcțiile/organismelor abilitate să desfășoare acțiuni de control neputând fi considerat; doar pe motivul că etapele au fost avizate de principiu anterior de Agenție.
În acest sens, echipa de control din cadrul a verificat menținerea eligibilității pentru cofinanțarea Comunității Europene a proiectului aparținând Reclamantei, în sensul în care nu a suferit o modificare substanțiala pe o perioadă de 5 ani de la data plății finale realizate (în acest caz 14.12.2005) și procedat la stabilirea și individualizarea obligației de plată sub forma unui titlu de creanță în conformitate cu dispozițiile imperative ale G nr.79/2009 și Norme metodologice de aplicare a acesteia aprobate prin nr.HG 1306/2007. cu modificările și completările ulterioare.
Menționează că eligibilitatea unui proiect nu constă numai în realizarea efectivă a acestuia, ci și în modalitatea prin care acesta este realizat, și anume prin respectarea cerințelor Programului SAPARD. În speță, beneficiarul trebuie să mențină, în integritate criteriile de eligibilitate, aceasta reprezentând o obligație asumată ca atare de către beneficiar la momentul semnării contractului de finanțare nr. C3.-./11.08.2005, prevederile art.14 (2) stipulând în mod clar obligativitatea menținerii criteriilor eligibilitatea pe o perioadă de 5 ani după finalizarea proiectului, respectiv de la data ultimei plății.
Astfel, în urma verificărilor efectuate s-a constatat apariția unor neregularități în modul de implementare al proiectului, neregula reprezentând, conform OG nr.79/2003, orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită. Această abatere de la legalitate și regularitate rezidă tocmai din nerespectarea de către beneficiar, în esența, a prevederilor art.14 alin.2 din Anexa I Prevederi generale la contractul de finanțare, așa cum Procesul verbal de constatare nr. 18.059/18.08.209, Capitolul 6 "Prezentarea aspectelor constatate" și Capitolul 7 "Prevederi legale și contractuale încheiate".
Subliniază instanței ca regulile referitoare la menținerea criteriilor de
eligibilitate sunt prevăzute în mod clar inclusiv solicitantului aferent măsurii 3.1. "Investiții agricole" în baza căruia un beneficiar inițiază un proiect în vederea obține finanțării nerambursabile prin Programul SAPARD.
De asemenea, trebuie precizat faptul că neregula imputată beneficiarului suspendarea contrar dispozițiilor contractului de finanțare pe perioadă determinată a activității beneficiarului PFA, dar încheierea pentru întreaga suprafața de teren agricol aflată în folosința beneficiarului finanțării nerambursabile a unui contract de arendare încheiat cu SRL, teren agricol pentru care la data depunerii cererii de finanțare același beneficiar trebuit să facă dovada deținerii suprafeței minime recomandate în Fișa tehnică a măsurii pentru accesarea fondurilor nerambursabile SAPARD aferente măsurii 3.1 - Investiții în exploatații agricole.
Astfel, reclamanta explicitează în mod detaliat teoria rezoluțiunii sinalgamatice și a convențiilor bilaterale și face trimitere la prevederile art.76 din Legea nr.161/2003, însă, în mod voit omite să se raporteze la propriul comportament contractual.
În acest sens, echipa de control, în cuprinsul procesului verbal de
constatare căruia anulare se solicită, reține în sarcina reclamantei o neregulă substanțială a cărei natură nu poate fi negată, și anume încălcarea, cu intenție, a clauzelor contractului de finanțare referitoare la încetarea activității specifice prevăzute în Cererea de finanțare și în contractul de finanțare, ce conduce la neatingerea obiectivelor propuse prin cererea de finanțare.
Totodată, învederează instanței că reclamanta a ascuns cu rea-
credință această situație de fapt, deși avea obligația contractuală fermă de a aduce la cunoștința Autorității Contractante orice aspect de natură să împiedice ori să întârziere implementarea proiectului.
În acest sens, respectiv acela al sublinierii comportamentului contractual incorect al reclamantei, reiterează faptul că beneficiara finanțării nerambursabile a încercat să inducă echipei de control care s-a deplasat la locul de implementare a proiectului, un aspect nereal și anume faptul că a comunicat starea de suspendare activității Autorității Contractante, încă de la momentul inițial.
În realitate însă, starea de fapt se prezintă astfel:
-în data de 25.04.2007, susține reclamanta, fără a prezenta nici un fel de documente justificative, a fost trimisă prin intermediul faxului către Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurala și T, o cerere de suspendare a clauzelor contractului de finanțare încheiat cu subscrisa;
-de asemenea, în data de 25.04.2007, susține reclamanta fără a prezenta niciun fel de documente justificative, a fost trimisă prin intermediul poștei, și către sediul central al pârâtei aceeași cerere de suspendare a clauzelor contractului de finanțare;
-data de 08.11.2006, conform datelor furnizate de Oficiul Național Comerțului, este data la care își încetează activitatea beneficiara finanțării nerambursabile PFA;
-în cursul lunii aprilie a anului 2006, dna. este aleasă in funcția de primar al comunei, jud.
Prin urmare, în condițiile în care toate datele prezentate de beneficiară, prin intermediul datelor din declarația pe proprie răspundere nr.2363/ 12.05.2009, ar fi complete și corecte, ar rezulta un decalaj de 6 (șase) luni, perioada cuprinsă între noiembrie 2006 și aprilie 2007, între momentul suspendării activității PFA și momentul presupusei comunicări a acestei stării de fapt către Autoritatea Contractanta.
De asemenea, există un decalaj substanțial și între data alegerii ca
primar a reclamantei, respectiv luna aprilie 2006, și data suspendării activității PFA, respectiv luna noiembrie a anului 2006.
Prin urmare, rațiunea conform căreia activitatea PFA a fost suspendată ca urmare alegerii în funcția de primar nu poate fi reținută
de către instanța de judecată.
Mai mult decât atât, subliniază faptul că, din evidențe rezultă că, în realitate beneficiarul PFA nu a adus la cunoștința, în niciun moment, starea suspendare a activității și pe cale de consecință, nu a obținut nici un moment Autorității Contractante asupra suspendării clauzelor contractului de finanțare, astfel cum a susținut, cu rea credință și cu intenție vădită de a induce în eroare, reclamanta în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
De asemenea, sancțiunea contractuală care are ca obiect rambursarea integrală a finanțării acordate se regăsește în teza a treia a aceluiași articol 14 din Anexa I Prevederi Generale din contractul de finanțare nr. C 3.-/11.08.2005, care prevede în mod expres faptul că sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectele finanțate nu sunt folosite scopului destinat sau în cazul în care acestea au fost vândute sau închiriate într-o perioadă de cinci ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăti), reclamanta subliniind în cuprinsul cererii de chemare în judecata faptul că utilajele achiziționate prin programul SAPARD, se afla in conservare si pe cale de consecință nu sunt folosite conform scopului proiectului.
Învederează în acest sens următoarele dispoziții contractuale și legale, pe care beneficiatul s-a obligat să le respecte prin semnarea contractului de finanțare și pe care nu le-a respectat:
-potrivit art.3 -Obligațiile beneficiarului -alin (1) din Anexa I Prevederi generale la contractul de finanțare "beneficiarul se obligă în mod ferm și irevocabil să pună în aplicare Proiectul aprobat de Autoritatea Contractantă, cu respectarea pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract, a criteriilor de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare. De asemenea, pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată efectuat de Agenția SAPARD, beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial proiectul conform art.14 (2) al prezentului contract".
-potrivit art.14 - cheltuielilor -alin.2 Proiectul rămâne eligibil pentru co-finanțarea Uniunii Europene numai dacă nu suferă o modificare substanțială, pe perioada de valabilitate a contractului. Modificările substanțiale la un proiect sunt acelea care:
-afectează natura și condițiile de implementare sau oferă unei firme sau unui organism public un avantaj necuvenit și rezultă de asemenea dintr-o schimbare a naturii proprietății unui articol de infrastructură, sau o încetare sau schimbare în localizarea investiției.
Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanțate nu sunt folosite conform scopului destinat sau în cazul în care acestea au fost vândute sau închiriate într-o perioadă de 5 ani după finalizarea proiectului.
-potrivit art.17-neregularități, sume necuvenite și restituirea finanțării- alin.(1) din Anexa I prevederi generale la contractul de finanțare " prin neregularitate", în accepțiunea prezentului contract, se înțelege, orice încălcare a prevederilor contractului, cu completările și modificările ulterioare".
Excepția de necompetență a Curții de APEL TIMIȘOARA:
La termenul din 16.02.2010, instanța a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția contencios administrativ și fiscal, raportat la natura juridică a actului atacat și la dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Analiza Curții cu privire laexcepția de necompetență materială:
Analizând probatoriul administrat în cauză, cu privire la excepția de necompetență materială, instanța constată următoarele:
Prezentul litigiu are de obiect legalitatea actelor emise de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în vederea recuperării unor sume acordate reclamantei cu titlu de sprijin financiar nerambursabil în temeiul contractului de finanțare perfectat între părți nr.C 3.-/11.08.2005.
Prin procesul verbal de constatare încheiat la data de 29.10.2009 de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit s-a constatat că debitoarea reclamantă datorează pârâtei un debit în valoare de 46.681, 27 lei reprezentând creanță principală. Prin aceleași act stabilindu-se termenul de plata al acestei sume.
Actul de constatare mai sus menționat a fost emis în temeiul OG nr.79/2003 aprobată cu modificări prin Legea nr.529/2003. Procesul verbal de constatare împreună cu scrisoare de notificare cu privire la existența debitului reprezintă titlu de creanță, astfel cum se face mențiunea în dispozițiile art.3 alin.2 din OG nr.79/2003.
Împotriva acestui proces verbal reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin Decizia nr.25.147/07.12.2009.
Prin urmare, Curtea reține că temeiul legal al controlului efectuat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit este Ordonanța de Guvern nr.79 din 28 august 2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, ordonanță care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.622 din 30 august 2003, fiind ulterior modificată prin Legea nr.529/2003; Ordonanța Guvernului nr.94/2004; Ordonanța Guvernului nr. 53/2005; Ordonanța Guvernului nr.12/2007; Legea nr.205/2007 și prin Ordonanța Guvernului nr.20/2008.
În privința textelor legale relevante, Curtea observă că, potrivit art.2 alin.1 lit. d) din Ordonanța Guvernului nr.79/2003, "în sensul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
d)creanțele bugetarerezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente și/sau ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare integrală ori parțială a acestor fonduri".
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.3 alin.4 și 6 din Ordonanța Guvernului nr. 79/2003,
(4)"Titlul de creanțăspecificat la alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de plată șicuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul d e procedură fiscală, precum și elemente specifice, acolo unde este necesar.
(6) Împotriva titlului de creanță debitorulpoate formula contestațiela organul emitent,în condițiile și termenele stabilite de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003privind Codul d e procedură fiscală, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare".
Curtea reține, față de dispozițiile art.3 alin. 4 din actul normativ citat, că titlul de creanță este asimilat actului administrativ fiscal, de vreme ce cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul d e procedură fiscală.
Această interpretare este confirmată și de dispozițiile art.4 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr.79/2003, potrivit cărora"creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor".
Totodată, deoarece - potrivit art.3 alin.6 din Ordonanța Guvernului nr.79/2003 - împotriva acestui titlu de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, Curtea reține aplicabilitatea dispozițiilor din Codul d e Procedură Fiscală în cazul contestării actelor emise de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în baza Ordonanței de Urgență nr. 79/2003.
Or, conform art.218 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală,"deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii".
Așadar, art.218 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală face trimitere - în privința competenței de soluționare a acțiunilor judiciare îndreptate împotriva deciziilor emise în soluționarea contestațiilor administrativ fiscale prealabile - la dispozițiile "legii", respectiv, în lipsa altor precizări, la dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia competenței instanțelor de contencios administrativ
Or, conform art.10 din Legea nr.554/2004, "litigiileprivind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și celecare privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Având în vedere că solicitarea reclamantei are ca obiect anularea unor acte administrative care privesc o creanță bugetară care nu depășește 500.000 lei - creanță bugetară asimilată unei creanțe fiscale, conform art.4 alin 2 din Ordonanța Guvernului nr.79/2003 - instanța apreciază că prezentul litigiu este de competența Secției de contencios administrativ tribunalului, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În acest sens, instanța apreciază că este lipsit de relevanță faptul că reclamantul solicită în acest litigiu și anularea unui act emis de o autoritate centrală (respectiv de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, care a soluționat contestația administrativ fiscală formulată de reclamant, respingând-o). Instanța subliniază că art. 10 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 face o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ:
Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale), și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).
Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale), și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).
În speță, obiectul litigiul este reprezentat de acte emise de o autoritate administrativă centrală, respectiv de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, însă toate actele contestate de reclamantă se referă la o creanță bugetară (fiscală) care nu depășește 500.000 lei, iar astfel de litigii sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale.
Așadar, întrucât prezenta acțiune în justiție privește acte administrative fiscale, și cum din interpretarea art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 rezultă că în cazul litigiilor privind taxe, impozite și contribuții, competența se stabilește prin raportare exclusiv la criteriul valoric, iar nu la nivelul instituției emitente a actului fiscal atacat, având în vedere că valoarea obiectului cererii se situează sub pragul de 500.000 lei prevăzut de art. 10 alin. 1 din Legea nr.554/2004, Curtea apreciază întemeiată excepția necompetenței materiale, litigiul nefiind de competența de primă instanță a curții de apel.
În privința competenței teritoriale, în condițiile în care sediul PFA al reclamantei este situat în județul T (localitatea ), Curtea reține că este competent, din punct de vedere teritorial, Tribunalul Timiș sau Tribunalul București, conform art.10 alin. 3 teza I din Legea nr.554/2004, care prevede că "reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului".
Cum reclamanta a optat în prezenta cauză pentru instanța de la domiciliul său - Curtea de APEL TIMIȘOARA - instanța va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului în circumscripția căruia se situează sediul acestuia, respectiv în favoarea Tribunalului Timiș, respectând opțiunea reclamantei în favoarea instanței de la sediul său.
Având în vedere și dispozițiile art.158 alin.1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent", precum și dispozițiile art. 159 alin. 1 punctul 2 Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora necompetența este de ordine publică "când pricina este de competența unei instanțe de alt grad", în raport cu cele arătate mai sus, instanța va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Declină competența de soluționarea a cererii formulate de reclamanta, cu domiciliul în localitatea,- (nr.vechi, 692), jud.T, în contradictoriu cu AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, cu sediul în-, sector 1, B, în favoarea Tribunalului Timiș -Secția de contencios administrativ și fiscal.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER
- - - -
Red.-.2010
tehnored. /22.02.2010/ 4 ex.
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
