Despăgubire. Sentința 104/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 18.01.2010
SENTINȚA CIVILĂ NR.104
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta, în calitate de moștenitor numitului în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului A, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a Județului A și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța din oficiu, invocă din oficiu, excepția necompetenței materiale a Curții de APEL TIMIȘOARA, atât față de dispozițiile Legii nr.554/2004, cât și față de dispozițiile HG nr.1415/2004, raportat la obiectul acțiunii și acordă cuvântul pe aceasta.
Reclamanta lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Arad sub nr. 5769/55/12.05.2009, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a solicitat instanței:
- recunoașterea dreptului reclamantului la despăgubire, în temeiul art. 3 alin. 1 din HG nr. 1415/2004, modificat și completat prin HG nr. 1580/2005, cu privire la acordarea despăgubirilor pentru animale tăiate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, precum și constatarea calității de persoană îndreptățită la despăgubiri;
- să constate că pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltarea Rurală a județului Aar efuzat recunoașterea dreptului la despăgubiri al reclamantului prin sistarea/neîndeplinirea obligației de plată a despăgubirilor ce i se cuvin, interpretând în mod greșit prevederile art. 3 alin. 1 din HG nr. 1415/2004, modificate și completate prin HG nr. 1580/2005;
- obligarea pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului A la respectarea dispozițiilor HG nr. 1415/2004, modificate și completate prin HG nr. 1580/2005, respectiv obligarea pârâtei la întocmirea documentației, avizarea acesteia conform prevederilor legale și transmiterea centralizatorului decontului către Direcția Buget Finanțe din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în vederea efectuării plății despăgubirilor către reclamant, sub sancțiunea unor penalități pentru fiecare zi de întârziere;
- obligarea pârâților Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale la plata despăgubirilor ce se cuvin reclamantului conform prevederilor HG nr. 1415/2004, modificat și completat și ale Ordinului Ministerului agriculturii nr. 686/2003, despăgubiri stabilite de comisia de evaluare potrivit fișei de evaluare, respectiv obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 4.500 lei, sumă cu titlu de despăgubiri datorate reclamantului în calitate de proprietar de animal bolnav, ca urmare a aplicării prevederilor HG nr. 1415/2004, modificat și completat și ale Ordinului Ministerului agriculturii nr. 686/2003, precum și obligarea pârâților la plata către reclamant a dobânzii legale aferente acestei sume începând cu luna mai 2006 și până la achitarea/plata integrală a acesteia, sumă actualizată cu indicele/rata inflației, aplicabilă la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că este proprietar de animale, care a suferit pagube în urma lichidării focarelor de boli transmisibile ale animalelor din județul Astfel, în urma analizelor efectuate de către Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A, cu scopul identificării cabalinelor anemopozitive, s-a constatat faptul că două animale proprietatea reclamantului, cu identificarea 00066FA60A și 00066CF18B, precum și animalele altor persoane din comuna, județul A, au fost diagnosticate pozitiv, conform examenului serologic prin ID, pentru diagnosticul B-205, respectiv anemie infecțioasă ecvină. Atât reclamantului cât și altor proprietari ai animalelor bolnave cu diagnosticul menționat li s-a pus în vedere de către autorități faptul că au obligația, conform prevederilor HG nr. 1415/2004, să predea animalele, respectiv caii proprietatea acestora, unei comisii constituite în acest scop, în vederea sacrificării acestora, urmând să fie despăgubiți la o anumită valoare ce se va stabili de către o comisie ce se va constitui în acest sens, precum și faptul că în cazul în care vor refuza predarea animalelor vor fi sancționați cu amendă într-un cuantum care va depăși cu mult posibilitățile sale de plată.
Comisia de evaluare, formată din reprezentanți ai direcției sanitar veterinare, ai direcției pentru agricultură și dezvoltare rurală și ai primarului, a întocmit o fișă de evaluare în baza căreia s-a întocmit un decont cu diferența de despăgubiri pe care reclamantul trebuia să le primească. Odată cu predarea calului către comisie, reclamantul a primit o mică sumă de bani, fiind asigurat de către reprezentanții statului că va primi și diferența de bani. Ulterior, i s-a comunicat că nu va mai primi nimic, deoarece ar fi vândut calul, iar statul nu îi mai datorează nimic.
Reclamantul susține că nu a vândut animalul, doar l-a predat în vederea sacrificării la un laborator autorizat, că suma primită a fost derizorie, departe de valoarea reală a animalului, iar cu ocazia predării acestuia, a fost asigurat că actele pe care le-a semnat sunt necesare în vederea transportării animalelor la laborator, dreptul său la despăgubiri nefiind afectat în niciun fel, invocând în acest sens dispozițiile art. 2 și art. 3 alin. 1 din HG nr. 1415/2004 și art. 26 alin. 6 lit. b din Ordonanța nr. 42/2004.
Reclamantul consideră că și-a îndeplinit toate obligațiile legale, pârâții însă nu și-au îndeplinit la rândul lor obligațiile, neplătindu-i despăgubirile nici până în prezent.
Mai mult, pârâtul Ministerul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale i-a recunoscut dreptul și a arătat că va lua măsuri de sancționare asupra celor care au refuzat să își îndeplinească obligațiile legale, pentru ca reclamantul să poată beneficia de despăgubirile ce i se cuvin.
Cu privire la competența instanței, reclamantul apreciază că este competentă instanța civilă și nu cea de contencios administrativ, întrucât acțiunea formulată este o acțiune în constatarea unui drept, în obligația de a face și în pretenții, invocând în acest sens decizia nr. 1932/30.05.2000 a Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.
În drept, invocă prevederile art. 1073 Cod civil, HG nr. 1415/2004 cu modificările și completările ulterioare, Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului nr. 686/2003 și Ordonanța nr. 42/2004, iar în probațiune depune decont pentru stabilirea și plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale, fișe de evaluare, declarații, chitanță de depunere numerar, contract de vânzare-cumpărare, act sanitar veterinar de declarare a epizootiei nr. 25/29.12.2000 emis de DSV A, anchetă epizootologică, buletin de analiză nr. 9197-9407/03.04.2006, tabel privind efectuarea recoltării probe sânge-cabaline, certificate de sănătate, certificat sanitar veterinar de transport, memoriu justificativ privind acțiunea de eradicare accelerată pe teritoriul, bilet de adeverire a proprietății și sănătății animalelor și borderou de achiziții.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A, invocă excepția necompetenței materiale a judecătoriei, raportat la dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată, cu modificările și completările ulterioare și solicită declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel, Secția de Contencios Administrativ, arătând totodată că, nu este vorba despre un litigiu bazat numai pe pretenții bănești pentru a fi incidente dispozițiile deciziei nr. 1932/30.05.2000 a Curții Supreme de Justiție invocată de reclamant. De asemenea, această pârâtă mai invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive raportat la dispozițiile art. 3 alin. 3 din HG nr. 1415/2004 și excepția tardivității introducerii acțiunii, în raport de dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2000, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În drept, invocă dispozițiile Legii nr. 554/2004, HG nr. 1415/2004, HG nr. 1580/2005 și HG nr. 130/2006.
Pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B formulează întâmpinare, prin care invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Arad, raportat la dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și solicită declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel, Secția de Contencios Administrativ, invocând aceleași motive ca și pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Totodată, invocă și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de dispozițiile art. 3 alin. 3 din HG nr. 1415/2004, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată din punct de vedere al neîndeplinirii procedurii plângerii prealabile cu pârâta, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, excepția de tardivitate a introducerii acțiunii față de dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar pe fond cauzei solicită respingerea acțiunii.
În drept, invocă dispozițiile Legii nr. 554/2004, HG nr. 1415/2004, HG nr. 1580/2005 și HG nr. 130/2006.
Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, formulează întâmpinare, prin care invocă aceeași excepție, respectiv a necompetenței materiale a Judecătoriei Arad și solicită declinarea cauzei în favoarea curții de apel, arătând că, potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 3 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 1 din HG nr. 8/2009, competența materială în soluționarea cauzei, revine curții de apel, ca primă instanță. Pe fondul cauzei, pârâtul arată că nu se opune admiterii acțiunii, în măsura în care reclamantul face dovada că este îndreptățit a încasa suma solicitată și are toate documentele cerute de lege.
În drept, invocă dispozițiile HG nr. 1415/2004, nr. 686/2003.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A, invocă, în principal, excepția de necompetență materială a Judecătoriei Arad, raportat la dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 8 alin. 1 și art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, apreciind că sunt competente în soluționarea prezentei cauze tribunalele administrativ-fiscale. Pe fondul cauzei, acest pârât solicită respingerea acțiunii.
În drept, invocă Legea nr. 554/2004, HG nr. 1415/2004, Ordinul nr. 686/2003.
Prin completare la întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, invocă și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că de la data intrării în vigoare a OUG nr. 27/2009, respectiv 24.03.2009, potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr. 24/2000/R, plata nu se mai asigură prin bugetul, ci prin bugetul ANSVA.
Ca urmare a decesului reclamantului survenită la data de 03.10.2009, acțiunea a fost continuată de moștenitoarea acestuia,.
Prin sentința civilă nr.10.792/25.11.2009 judecătoria admis excepția de necompetență materială și în consecință a declinat litigiul de contencios administrativ privind pe reclamantul și continuat de moștenitoarea, în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA, la data de 18.01.2010, sub nr-.
La termenul de judecată din data de 16.02.2010 instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială în soluționarea acestei cauze față de dispozițiile art.18 din Legea nr.554/2004 raportat la art.158 Cod procedură civilă.
Reținând cauza spre soluționare asupra excepției de necompetență materială invocată din oficiu, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea formulată în fașa Judecătoriei Arad reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului A, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a Județului A și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună în esență, recunoașterea dreptului acestuia la despăgubirile prevăzute de art.3 din HG nr.1415/2004, constatarea refuzului pârâtei A la recunoașterea acestui drept la despăgubiri și în consecință obligarea acestei instituții pârâte la întocmirea documentației prevăzută de HG nr.1415/2004, la avizarea acesteia conform prevederilor legale și transmiterea decontului de către Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale cu consecința obligării pârâților la plata către reclamant a sumei de 4500 lei, sumă actualizată cu dobânda legală aferentă.
Față de petitul principal al cererii formulate, raportat la considerentele cererii de chemare în judecată, Curtea constată că reclamantul contestă în principal refuzul pârâtelor - autorități publice județene de a-i recunoaște dreptul la despăgubirile care sunt recunoscute prin HG nr.1415/2004 în favoarea proprietarilor de animale tăiate, ucise ori altfel afectate în cadrul măsurilor întreprinse pentru lichidarea rapidă a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, precum și refuzul pârâtei A de a proceda la întocmirea documentației prevăzute de HG nr.1415/2004.
Curtea, constată că, acest refuz reprezintă un act administrativ asimilat actelor administrative unilaterale în sensul reglementat de legiuitor în art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004.
În acord cu dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cererii se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce a fost cauzată.
Totodată, în acord cu disp. art.8 alin.1 din aceeași lege se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cererii, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiunii administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Față de situația concretă, raportat la dispozițiile legale mai sus menționate, Curtea constată că, acțiunea reclamantului este întemeiată tocmai pe aceste dispoziții legale, reclamantul fiind nemulțumit de refuzul pârâtei A de a-i recunoaște drepturile menționate de HG nr.1415/2004, act normativ care impune în sarcina acestei pârâte efectuarea unor operațiunii administrative și anume întocmirea documentației, avizarea acesteia și transmiterea decontului către instituția centrală reprezentantă de Astfel, fiind, legiuitorul menționează în mod expres în art.3 alin.3 și art.5 din HG nr.1415/2004 că: "Despăgubirile se acordă în baza documentației întocmite de direcția sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană, respectiv a municipiului B, avizată de direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală județeană, respectiv a municipiului Documentația întocmită, conform reglementărilor în vigoare, de către persoana fizică sau juridică - proprietar de animale și de medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar-veterinare zonale se aprobă de directorul și contabilul-șef al direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului B, și este avizată de direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală județeană, respectiv a municipiului B".
Curtea, constată că, acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată este un litigiu de contencios administrativ în acord cu dispozițiile art.2 lit.f din Legea nr.554/2004, instanța de contencios administrativ fiind competentă să analizeze dacă refuzul pârâtelor de a efectua operațiunile administrate solicitate de către reclamant este justificat sau nu, prin raportare la prevederile legale din Legea nr.554/2004 coroborate cu dispozițiile speciale din HG nr.1415/2004 ținând seama de înscrisurile depuse de către reclamant în probațiune.
Conform art.10 din Legea nr.554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Instanța subliniază că art. 10 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 face o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ:
Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale), și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).
Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale), și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).
În speță, obiectul litigiul este reprezentat refuzul nejustificat al pârâtei A la aplicarea dispozițiilor legale cuprinse în HG nr.1415/2004, astfel că, vom ține cont de criteriul privind poziționarea autorității publice în sistemul administrației publice.
Astfel fiind, Curtea constată că, în speță competența de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului Arad, Secția de contencios administrativ și fiscal, potrivit criteriilor mai sus enunțate precizate în art.10 alin.1 Teza II coroborat cu alin.3 din același articol din Legea nr.554/2004. În speța de față nu se poate reține competența de soluționare a cauzei în prima instanță de Curtea de Apel întrucât aceasta ar presupune că reclamantul ar ataca un act administrativ tipic sau asimilat emis de o autoritatea publică centrală sau că ar solicita ca aceste autorități publice centrale să efectueze anumite operațiunii administrative necesare pentru exercitarea dreptului prevăzut de lege, iar conform HG nr.1415/2004 obligația de a întocmi documentația care stă la baza plății despăgubirilor prevăzute de acest act normativ și înaintarea decontului justificativ către instituțiile centrale, revine direcțiilor județene pentru agricultură și dezvoltare rurală.
Facem mențiunea că deși în prezenta HG nr.1415/2004 a fost abrogată prin HG nr.1214/2009 care a intrat în vigoare pe data de 17.10.2009 acest aspect nu afectează competența soluționării acțiunii întrucât noul act normativ recunoaște dreptul la despăgubirile solicitate și de către reclamant, existând modificări exclusiv în ceea ce privește instituția centrală care are obligația de a achita efectiv despăgubirile.
În privința competenței teritoriale, în condițiile în care domiciliul reclamantului este situat în județul A, iar sediul autorității publice județene se află tot în județul A, văzând și că, reclamantul a optat în prezenta cauză pentru instanța de la domiciliul său - Judecătoria Arad - instanța va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului în circumscripția căruia se situează domiciliul acestuia, respectiv în favoarea Tribunalului Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal, respectând opțiunea reclamantului în favoarea instanței de la domiciliul său.
Având în vedere și dispozițiile art.158 alin.1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent", precum și dispozițiile art. 159 alin. 1 punctul 2 Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora necompetența este de ordine publică "când pricina este de competența unei instanțe de alt grad", în raport cu cele arătate mai sus, instanța va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Arad -Secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta, în calitate de moștenitor numitului, domiciliată în localitatea nr.598, jud.T, în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului A, cu sediul în A,-, jud.A, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B,-, sector 3, Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a Județului A, cu sediul în A, nr.22, jud.A, și Autoritatea națională Sanitară veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, cu sediul în B,str.- nr.1B, sector 2, în favoarea Tribunalului Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER
- - - -
Red.-02.03.2010
tehnored. /02.03.2010/ 2 ex.
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
