Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1019/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1019/R-
Ședința publică din 31 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.201/CF din 09 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă- complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - A SRL, cu sediul în Pitești, str. - -, -.D,.2,.7, județul A.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă, în baza delegației de la dosar, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței, că prin serviciul registratură s-a depus la dosar, din partea intimatei-reclamante cerere pentru lipsă de apărare și comunicarea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei-pârâte arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii formulate în scris de intimata-reclamantă.
Curtea respinge cererea pentru lipsă de apărare formulată în scris de intimata-reclamantă, urmând a amâna pronunțarea pentru a da posibilitate acesteia să depună concluzii scrise.
Reprezentantul recurentei-pârâte, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că la data de 26 noiembrie 2007, - Distribution SRL a formulat contestație împotriva deciziei nr.66/21.08.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, a deciziei de impunere nr.545/9.05.2007 și a raportului de inspecție fiscală nr.11019/4.05.2007, având același emitent și a solicitat anularea actelor menționate și exonerarea de plată a sumei de 22.799 TVA, stabilită suplimentar împreună cu majorările aferente în sumă de 9.707.
În motivare a susținut că suma de 22.799 lei stabilită în sarcina sa prin decizia de impunere, în baza raportului de inspecție fiscală reprezintă TVA aferentă chiriei pentru spațiul închiriat de la - SA
Conform art.141 din Codul fiscal, închirierea este operațiune scutită de TVA.
Prin decizia nr.66/21.08.2007 i-a fost respinsă contestația administrativă motivat de faptul că furnizorul nu a notificat organul fiscal cu privire la aplicarea regimului de taxare deși era obligat în acest sens cel târziu până la data de 01.01.2005 (deducerea fiind pentru perioada 1.01.2005 -30.12.2006.
Organul fiscal nu a dat eficiență notificării depusă la data de 2.05.2007, socotind că aceasta produce efecte pentru viitor, de la data depunerii ei și nu pentru perioada analizată, din trecut.
Contestatoarea a susținut că nu datorează suma imputată, la care s-au calculat și majorări, pentru că a respectat contractul de închiriere încheiat cu - SA și s-a conformat situației impuse de aceasta, de a calcula TVA la facturile emise.
Tribunalul Comercial Argeș, completul specializat de contencios administrativ a admis contestația și a anulat decizia de impunere nr.545/9.05.2007, raportul de inspecție fiscală nr.11019/4.05.2007 și decizia nr.66/21.08.2007, exonerând pe contestatoare de plata sumelor de 22.799 lei TVA și 9.707 lei majorări de întârziere.
Ca să pronunțe această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.141 litera e din Codul fiscal, sunt scutite de plata TVA: arendarea, concesionarea, închirierea și leasingul de bunuri imobile, cu următoarele excepții: 1) operațiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping; 2) închirierea de spații sau locații pentru parcarea autovehiculelor; 3) închirierea utilajelor și mașinilor fixate definitiv în bunuri imobile; 4) închirierea seifurilor.
Potrivit alin.2 al aceluiași articol, orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor prezentate la alin.2 litera e și f, în condițiile stabilite prin norme, pct.38, cu referire la un bun mobil sau o parte a acestuia.
În aplicarea alin.1 un bun imobil reprezintă o construcție în înțelesul art.141 alin.2 litera f, pct.2 din Codul fiscal, și orice teren.
Opțiunea prevăzută la alin.1 se va notifica organelor fiscale competente și se va exercita de la data înscrisă în notificare, cu precizarea că o copie a notificării va fi transmisă clientului și că depunerea cu întârziere a notificării nu va anula dreptul persoanei impozabile de a aplica regimul de taxare.
Persoana impozabilă neînregistrată în scopuri TVA conform art.153 din Codul fiscal va solicita înregistrarea, dacă optează pentru taxare și concomitent va depune și notificarea prevăzută în anexa nr. 1, însă opțiunea de înregistrare în scopuri de taxă nu ține loc de opțiune de taxare a operațiunilor prevăzute la alin.1.
Persoana impozabilă care a optat pentru regimul de taxare în condițiile alin.1 poate aplica regimul de scutire de taxă prevăzut la art.141, alin.2 litera e din Codul fiscal de la data înscrisă în notificare.
Persoanele impozabile care au optat tacit înainte de data aderării pentru închirierea, concesionarea sau arendarea de bunuri imobile trebuie să depună notificarea în termen de 90 de zile de la data aderării.
Persoanele impozabile care au depus notificări pentru operațiunile arătate, înainte de data aderării, nu mai au obligația să aplice acest regim de taxare pe o perioadă de 5 ani de la data înscrisă în notificare, dacă depun notificarea pentru renunțarea la regimul de taxare prevăzută la alin. (7) și nu este necesară modificarea notificării în sensul menționării suprafeței bunului imobil, în loc de procent din bunul imobil.
Orice persoană impozabilă care aplică regimul de scutire prevăzut de art.141 alin. 2 lit. e din Codul fiscal și care a avut dreptul la deducerea integrală sau parțială a taxei aferente bunului imobil sau părții din el, va efectua ajustarea taxei deduse conform art.149 din Codul fiscal, dacă bunul se află în cadrul perioadei de ajustare.
Prin excepție de la prevederile alin.8 și 9, pentru operațiunile prevăzute la art.141 alin.2 lit. e din Codul fiscal, cu bunuri imobile sau părți ale acestora, construite, achiziționate, transformate sau modernizate, înainte de data aderării se aplică prevederile tranzitorii de la art.161 din Codul fiscal, referitoare la ajustarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată.
Față de cele expuse instanța a considerat că dispozițiile evocate se aplică proprietarului spațiului închiriat care emite factura și nu chiriașului căruia nu i se poate imputa că proprietarul nu s-a declarat plătitor de TVA pentru operațiunea de închiriere care este scutită.
Pe această linie de argumentare, s-a susținut că împărtășind punctul de vedere al organului fiscal ar însemna ca chiriașul să răspundă pentru fapta altuia, adică a proprietarului, ceea ce nu este permis.
În consecință a reținut că chiar dacă proprietarul s-a declarat plătitor de TVA cu întârziere, contestatoarea are dreptul la deducerea TVA, așa că cele trei acte emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice, trebuie să fie anulate, iar acesta să-și primească sumele în discuție, fiind scutit de plata TVA.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Aad eclarat recurs împotriva sentinței de mai sus pe care a criticat-o pentru nelegalitate, invocând motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Dezvoltând recursul a susținut că instanța a reținut corect că proprietarul spațiului închiriat de contestatoare avea obligația notificării organelor fiscale cu privire la operațiunea de taxare a operațiunii de închiriere, care este scutită de plata TVA și că notificarea produce efecte numai după momentul înregistrării ei, de când proprietarul avea dreptul să emită facturi care să conțină TVA pentru operațiunea de închiriere.
Cu toate acestea a aplicat greșit legea, apreciind că chiriașul nu are nici o răspundere dacă proprietarul spațiului închiriat a facturat TVA fără a se declara plătitor de TVA și că a accepta contrariul ar însemna să răspundă pentru fapta altuia, respectiv a proprietarului.
Din acest punct de vedere, instanța trebuia să rețină că înainte de a accepta și a înregistra în propria contabilitate facturile emise cu TVA, contestatoarea era obligată să solicite proprietarului, copie de pe notificarea depusă la organele fiscale, iar dacă nu exista să solicite stornarea facturii lor emise cu nerespectarea legii.
În cauză, contestatoarea și-a exercitat dreptul de deducere în baza unor facturi care conțin mențiuni nereale în privința TVA, în sensul că aceste facturi conțineau TVA deși proprietarul nu era îndreptățit să factureze cu TVA.
Recursul este fondat, față de considerentele ce urmează:
Prin raportul de inspecție fiscală nr.11019/4.05.2007, organele de control au constatat că în perioada 1.01.2005 - 31.12.2006, contestatoarea a dedus suma de 22.799 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă chiriei spațiului proprietatea - SA S, deși potrivit legii, operațiunea de închiriere este scutită de TVA și a emis factură cu TVA fără a depune notificarea pentru aplicarea regimului de taxare, în termenul legal.
În baza acestui raport de inspecție s-a emis decizia de impunere nr.66/21.08.2007 pentru suma de 22.799 lei TVA și 9.707 lei majorări și penalități de întârziere pentru neachitarea la termen a sumei cu titlu de TVA.
Potrivit art.141 alin.2 litera e din Codul fiscal, printre alte operațiuni sunt scutite de taxă, operațiunile de închiriere bunuri imobile iar potrivi alin.3, orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin.2 litera e și f în condițiile stabilite de norme.
În această ordine de idei, pct.38 din Hotărârea Guvernului nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, precizează:
1) În sensul art.141 alin.3 din Codul fiscal și fără să contravină prevederilor art.161 din Codul fiscal, orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea oricăreia din operațiunile scutite de taxă prevăzute la art.141 alin.2 litera e din Codul fiscal, în ceea ce privește un bun imobil sau o parte a acestuia, construit, achiziționat, transformat sau modernizat la/sau după data aderării, în condițiile prevăzute la alin. 2-9.
Opțiunea prevăzută la alin.1 se va notifica organelor fiscale competente pe formularul prezentat la anexa 1 și se va exercita de la data depunerii notificării sau de la o dată ulterioară înscrierii în notificare.
Așa fiind, instanța a reținut într-adevăr corect că în cauză, contestatoarea nu a făcut dovada depunerii notificării privind opțiunea de taxare a operațiunii de închiriere pentru perioada 01.01.2005 - 3.12.2006, deci nu beneficiază de dreptul de deducere TVA, înscrisă în facturile emise până la data de 2.05.2007, când a depus notificarea care operează pentru viitor de la data depunerii și nu pentru perioada anterioară.
instanței de fond, potrivit căreia nu se poate imputa chiriașului că proprietarul spațiului închiriat a facturat TVA fără să se declare plătitor de TVA este contrară legii, fiind răspunzător pentru că a înregistrat în contabilitatea sa, facturi emise cu TVA fără a solicita proprietarului o copie de pe notificarea depusă la organul fiscal. În situația în care ar fi aflat că nu există această notificare avea obligația de a storna facturile emise cu nerespectarea legii.
Prin urmare, contestatoarea a înregistrat în contabilitate facturi fiscale care nu îndeplineau cerințele legale din punct de vedere formal și substanțial, deoarece conțineau TVA deși proprietarul nu era îndreptățit să factureze cu TVA, așa că nu putea deduce TVA.
Drept urmare, răspunderea pentru exactitatea documentelor justificative apte să producă consecințe juridice, nu revine doar celor care le-au întocmit, avizat și aprobat, ci și acelora care le-au înregistrat în contabilitate.
În concluzie rezultă că exonerând de orice culpă pe contestatoare, prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii, astfel că recursul este fondat și urmează să fie admis conform art.312 Cod pr.civilă, modificând sentința în sensul respingerii contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.201/CF din 09 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă- complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - A SRL, cu sediul în Pitești, str. - -, -.D,.2,.7, județul
Modifică sentința de mai sus, iar pe fond respinge acțiunea formulată de reclamanta - A SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
Grefier,
Red.
/4 ex/13.11.2008
Jud.fond
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Dumitru
