Contestație act administrativ fiscal. Decizia 11/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.11/CA/2009 -
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- - - judecător
- -- JUDECĂTOR 2: Vîrtop Florica
- - -JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâtaDIRECȚIAGENERALĂFINANȚELOR PUBLICEcu sediul în S M, P-ța -, nr.3-5, jud. S M în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în S M,-, -C 9,.2, jud. S împotriva sentinței nr.375/CA din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect -contestație act administrativ fiscal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul reclamant - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire a doamnei avocat, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet de Avocat, din 14.01.2009, lipsă fiind recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare, în dublu exemplar, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul intimatului arată că nu mai are alte cereri, se prezintă în substituirea doamnei avocat.
Instanța, nefiind alte cereri, excepții de invocat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, conform întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.375/CA din 11 septembrie 2008, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea reclamantului, domiciliat în S M,-, -9,.2, jud.S M, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, - nr.3-5, jud.S M, și-n consecință, a dispus anularea actelor administrative nr.45463/26.06.2008 și nr.47935/04.07.2008 emise de pârâtă.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 11310,84 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule cu dobânzi legale și achitată de reclamant cu chitanța nr.-/ 07.05.2008 cu dobânzi legale și 543 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, reclamantul a achiziționat din Germania autoturismul marca Audi A4, an fabricație 2002, capacitate cilindrică (cmc) 2496 pentru care a plătit o taxă de primă înmatriculare de 11310,84 lei (fila 11 de la dosar), conform chitanței nr.-/2.11.2007.
Prin cererea înregistrată sub nr.45351/25.06.2008, reclamantul a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, fără rezultat pozitiv(filele 4-5 de la dosar). La cererea sa pârâta a emis răspunsul nr.- din 26.06.2008, iar contestația formulată de asemenea a fost respinsă prin adresa nr.47935/04.07.2008 instanța apreciind aceste răspunsuri ca fiind acte administrative în sensul disp.art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004.
Instanța a reținut în consonanță cu dispozițiile art.214 ind.1 și ind.3 Cod fiscal, că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică, care solicită înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
Conform art.90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Obiectivul acestor reglementări comunitare, materializat în jurisprudența Curții Europene de Justiție, este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Ca atare, reglementările comunitare, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, ceea ce constituie o discriminare a regimului fiscal, contravenind dispozițiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene.
De la 1 ianuarie 2007, România este membră a Uniunii Europene, iar prin ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația respectării tratatelor Comunității.
În consonanță cu dispozițiile art.148 din Constituția României, precum și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție,judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau a aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau constituțională.
Reținând că, dispozițiile Tratatului CEE se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intercomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, că se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, respectiv se dezavantajează direct sau indirect, mașinile din celelalte state membre UE, în competiție cu produsele similare autohtone, instanța constată că suma plătită de către reclamant nu este datorată potrivit legislației comunitare, ca atare restituirea ei se justifică.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta a fost obligată să achite și folosul nerealizat sub forma dobânzii legale conform art.3 alin.3 din OG nr.9/2000, art.1084 și 1071 Cod civil.
Pentru considerentele expuse, în baza textelor legale invocate, Tribunalul a admis acțiunea reclamantului conform prezentului dispozitiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S M, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut de Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
Învederează că, în condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acesteia, totodată avându-se în vedere și eliminarea reglementărilor privind înmatricularea autoturismelor a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioară normei Euro 3, sens în care a fost necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de M de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare.
dispozițiile art.1-33 din Legea nr.157/2005 precizând că existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motiv pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
Prevederile art.90alin.(1) din Tratatul Comunității Europene, nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme și autovehicule, indiferent de proveniența lor, la momentul înmatriculării în România.
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioadă de 8 ani, se va plăti aceeași taxă de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.
Art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, are în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produsele comunitare, impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Menționează faptul că, nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, ci doar a modului de determinare a taxei.
Învederează că regimul juridic al "taxei auto" este reglementat prin Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are competența, potrivit Constituției, de a acorda restituirea taxei. Organul competent să se pronunțe, dacă un act normativ este sau nu constituțional, este Curtea Constituțională. De asemenea, când se constată că legislația națională a unui stat membru încalcă reglementări ale legislației comunitare, asupra acestui fapt se pronunță Curtea Europeană de Justiție, conform unor proceduri speciale, cum ar fi de exemplu, procedura de infringement.
Menționează, de asemenea că, în cazul Ungariei și al Poloniei, curtea le-a obligat doar la restituirea diferenței dintre taxa instituită de aceste state și cea impusă de Comisia Europeană.
În drept au fost invocate dispozițiile legale menționate și în recursul declarat.
Intimatul reclamant, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat.
În esență arată că, criticile aduse sentinței sunt neîntemeiate, solicitând a se observa faptul că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006 sub forma unui impozit, cu aplicabilitate începând cu data de 1 iulie 2007.
Din interpretarea art.214/1 și 214/3 din Codul fiscal rezultă că, această taxă se datorează cu ocazia reînmatriculării pentru prima dată în România a autoturismelor și autovehiculelor înmatriculate inițial în țara de proveniență din Comunitatea europeană, în timp ce pentru reînmatricularea autoturismelor și autovehiculelor înmatriculate deja în România, o astfel de taxă nu se percepe, legiuitorul român instituind, prin urmare, un regim juridic fiscal discriminatoriu în România, ca stat membru al Uniunii Europene, față de produsele altor state membre.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Conformart.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În condițiile în care, potrivit reglementărilor naționale cuprinse în art. 2141și 2142din Legea 571/2003 - Codul fiscal, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, iar această taxă nu este percepută pentru autoturismele care urmează a fi reînmatriculate, este evident că prin modul de stabilire diferențial al taxei, se instituie un regim juridic discriminatoriu între autoturismele sau autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul înmatriculării lor în România și cele înmatriculate în România și care urmează a fi reînmatriculate.
Ca atare, contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt incidente prev.art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, legiuitorul național încălcând, prin prevederile naționale adoptate, în mod direct dreptul comunitar. Prin Legea 157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
De asemenea, este nerelevantă împrejurarea că legiuitorul, în reconsiderarea prevederilor art.2141și 2142din Codul fiscal a emis OUG 50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, acest act normativ nefiind incident în speță, neputând retroactiva, intimatul reclamant formulând cererea de înmatriculare a autoturismului anterior intrării în vigoare a OUG nr.50/2008.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă cu raportare la prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene și art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S
În temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă, instanța va obliga partea recurentă să plătească în favoarea părții intimate, suma de 1.500 lei RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței depuse la fila 12 în dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondatrecursul declarat de recurenta pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S Mîmpotriva sentinței nr.375 din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1.500 lei RON, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 26.01.2009-
Jud. fond
Tehnoredact.--
28.01.2009/2 ex.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Vîrtop Florica, Blaga Ovidiu
