Anulare act administrativ . Decizia 13/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.13/CA/2009 -
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- - - judecător
- -- JUDECĂTOR 2: Vîrtop Florica
- - -JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamanții, și - toți trei cu domiciliul ales în S M,-, jud. S M în contradictoriu cu intimații pârâți -" "SRL cu sediul în S M,-, jud. S M șiPRIMARUL MUNICIPIULUI Scu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie, intrarea M, jud. SMî mpotriva sentinței nr.228/CA din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect -anulare act administrativ -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimata pârâtă -" "SRL S M - avocat, în baza delegației de substituire a doamnei avocat, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsă fiind recurenții reclamanți, și intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI S Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.-/20.11.2008 plus 0,15 lei timbru judiciar, taxe depuse în xerocopie la dosar, urmând a se depune și originalul acestora, după care:
Reprezentantul intimatei pârâte, prezent la dezbaterea cauzei învederează instanței că nu mai are alte cereri, se prezintă în substituirea doamnei avocat, depune la dosar concluziile scrise formulate de colega sa, iar în măsura în care instanța apreciază că recursul este legal timbrat, deși nu s-au depus la dosar originalele taxelor judiciare, solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, excepții de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Satu Mare, ca fiind legală și temeinică, conform concluziilor scrise și depuse la dosarul cauzei, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.228/CA din 4 iunie 2008, Tribunalul Satu Marea respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâtă și respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanții, și cu domiciliul procedural ales în S M,-,. 8, județul SMî mpotriva pârâților PRIMARUL MUNICIPIULUI S sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1, intrarea M, județul S M și - " " SRL cu sediul în S M,-, județul S M, pentru anulare acte administrative.
Au fost obligați reclamanții să plătească societății comerciale pârâte suma de 3600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, referitor la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile de către reclamanți, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, că prin cererea adresată Primăriei Municipiului S M, înregistrată sub nr. 32450/11.09.2007 reclamanții au declarat, pe de o parte că au luat la cunoștință de existența autorizației de construire emisă pe seama pârâtei de ordinul doi, din adresa nr. 31139/03.09.2007 emisă de primărie și, totodată au solicitat retragerea acesteia, întrucât aceasta a fost emisă fără a i se solicita acordul.
Față de existența acestui înscris la care pârâtul de ordin întâi nu a formulat răspuns, instanța a apreciat că reclamanții au îndeplinit exigențele art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul că, înainte de se adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului apreciat ca nelegal, aceștia s-au adresat autorității publice emitente pentru revocarea acestuia.
Astfel, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâta de ordin doi a fost apreciată nefondată, motiv pentru care, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, aceasta a fost respinsă.
Pe fondul cererii, instanța a constatat că Autorizația de construire a cărei anulare s-a solicitat, a fost emisă la data de 23.08.2005. La acea dată, în evidențele de carte funciară imobilul situat în S M,- figura în proprietatea numitului, de la care autoritatea publică emitentă a solicitat acordul de principiu.
Conform evidențelor de carte funciară, reclamanții au devenit proprietari tabulari ai imobilului situat pe- în anul 2006, ulterior emiterii autorizației de construire contestate.
Față de această stare de fapt, instanța a constatat că, la data emiterii autorizației de construire, autoritatea publică emitentă a solicitat și a obținut acordul tuturor vecinilor pârâtei de ordinul doi, inclusiv a antecesorului reclamanților. Astfel fiind s-a constatat că motivul de nulitate al autorizației de construire invocat de aceștia este nefondat, la data solicitării acordului fiind opozabil terților, inclusiv autorităților publice doar evidențele de carte funciară.
Constatând că verificarea legalității actelor juridice în general și a actelor administrative în special se poate face potrivit principiului de drepttempus regit actumdoar raportat la dispozițiile legale în vigoare la data emiterii acestora, respectiv raportat la îndeplinirea în momentul emiterii acestora a tuturor condițiilor prevăzute de lege în acel moment, lipsa altor motive de nulitate a autorizației contestate invocate de reclamanți, lipsa unor motive de nulitate de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii acesteia, instanța a apreciat că autorizația de construire contestată este legală și că acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanți pentru anularea acesteia este neîntemeiată.
În consecință, în temeiul art. 1,8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 2 pct. 1 lit. d, art. 274 Cod procedură civilă, art. 12 din Legea nr. 50/1991, instanța a respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată solicitate de pârâta de ordin doi, reprezentând onorar de avocat, conform dispozitivului prezente.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței, iar în urma rejudecării în fond a cauzei, admiterea acțiunii și pe cale de consecință, anularea "autorizației de construire" nr.554 din 23 august 2005 și desființarea lucrărilor efectuate în temeiul acestei autorizații, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că, în fapt pârâta de ordin Iae liberat pârâtei de ordin II Autorizația de construire nr.554 din 23 august 2005, în baza căruia pârâta de ordin II avea abilitatea să construiască un atelier de croitorie.
Apreciază că, eliberarea acestei autorizații s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Astfel, pct.2.5.6 din Anexa 1 Legii nr.50/1991, dispune că, în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate este necesar acordul vecinilor. Fiind o zonă de case, construirea unui atelier de croitorie impunea respectarea acestei cerințe.
În parte, pârâta -" "SRL s-a conformat acestei cerințe legale, în sensul că a solicitat acordul unor vecini, nu și al reclamantei care deținea în proprietate imobilul casă și curte, situat în S M,-.
A solicitat Primăriei Municipiului SMe xplicații cu privire la acest aspect, însă aceasta a opinat că, eliberarea autorizației s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Instanța de fond a făcut o judecată superficială a actelor deduse judecății, nu a observat că reclamanta era proprietara tabulară asupra imobilului în discuție, la data emiterii autorizației, proprietate ulterior înstrăinată către reclamanții și.
În drept a invocat prevederile art.299 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr.554/2004, pct.2.5.6 din Anexa 1 Legii nr.50/1991.
Intimatul Primarul Municipiului SMa solicitat prin"Întâmpinare! Respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Învederează că, așa cum corect a reținut și instanța de fond, autorizația de construire a fost eliberată respectându-se reglementările legale în vigoare. La data emiterii autorizației de construire, nu reclamanții recurenți erau proprietari asupra imobilului învecinat construcției pentru care s-a eliberat autorizația.
Prin declarația autentificată sub nr.207 din 23 ianuarie 2005, numitul domiciliat în S M,- ( actuală - -) și-a dat acordul ca -" "SRL să construiască un atelier de confecții.
Din extrasul CF depus la dosar se poate observa că la poziția B 20 figurează ca titular al dreptului de proprietate numitul, iar abia în anul 2006 ( după eliberarea autorizației de construire nr.554/2005) s-a notat în coala de CF ( B 23-24) în baza unui contract de întreținere, că reclamanții sunt proprietari asupra imobilului.
De observat că sub poziția B 20, este înscris "în baza sentinței civile nr.877/1989, dată în dosar nr.1123/1989 a Judecătoriei Satu Mare, se notează faptul că a construit în curte o casă compusă din 2 camere, holuri, baie, bucătărie, două boxe de garaj.
La data când s-a dat această declarație, numitul era proprietar asupra imobilului situat în S M, str. -, nr.47 și nicidecum reclamanții.
Tot la dosarul cauzei se regăsește coala CF 1465 în extenso, unde la poziția B 22 figurează asupra cotei de parte, casă și 2277 mp. teren, recurenta reclamantă, dar sub B 25-26 s-a notat plângere împotriva încheierii de carte funciară asupra acestei poziții.
Astfel, la data eliberării autorizației de construire, reclamanții nu erau proprietari, cu alte cuvinte nu erau vecini cu pârâta -" "SRL.
În drept a invocat art.115 Cod procedură civilă și dispozițiile invocate în cuprinsul întâmpinării.
Intimata -" "SRL SMa solicitat prin"Concluzii scrise" respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Arată că, instanța de fond în mod corect a reținut că actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea tuturor normelor în vigoare la data eliberării lui.
Proiectul privind construirea unui atelier de croitorie a urmat toate etapele de autorizare prevăzute de lege, fiind avizat favorabil, de autorizațiile de specialitate.
Susținerile reclamanților, privind lipsa acordului vecinilor nu corespunde adevărului, căci declarațiile acestora au fost luate în fața notarului, acesta semnând că sunt de acord cu construirea unui atelier de confecții.
Precizează că, acel moment, în 2005, numiții, și aveau calitatea de proprietari cu imobilele învecinate, iar susținerile recurenților nu au nici un temei, căci nu erau proprietari tabulari ai imobilelor învecinate, abia ulterior în 2006, au fost notați în CF, dată la care imobilul autorizat era deja ridicat.
La momentul cumpărării imobilelor din vecinătate în 2006, atelierul de confecții era deja autorizat și ridicat, iar reclamanții avea cunoștință de starea de fapt și de drept existentă, motiv pentru care nu pot invoca lipsa acordului lor.
La dosar s-a depus coala CF 1465 în extenso, unde la poziția B 22 figurează cu parte din casă și 2277 mp. teren, dar sub B 25-26 s-a notat plângere împotriva încheierii de carte funciară asupra acestei poziții.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în temeiul art.304/1 și 3+6 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este nefondat urmând ca, în temeiul art.312, 316 Cod procedură civilă să-l respingă ca atare și să mențină ca legală și temeinică sentința recurată, având în vedere următoarele motive:
În speță, așa cum corect a reținut prima instanță, Autorizația de construire nr.554 a fost emisă la data de 23 august 2005 de către Primăria municipiului S M, pe seama pârâtei intimate -" "SRL S M, aceasta fiind autorizată să construiască un atelier de confecții.
Emiterea autorizației de construire s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în vigoare la acea dată.
Astfel, la dosarul cauzei există extrasul CF din care rezultă că imobilul situat în S M, str. -, figura în proprietatea numitului, existând și acordul acestuia ca -" "SRL să construiască un atelier de confecții.
La data emiterii autorizației de construire, reclamanții recurenți și nu erau proprietari ai imobilului ca atare nici vecini cu pârâta intimată -" "SRL, pentru a fi necesar acordul acestora.
În ceea ce o privește pe recurenta, curtea reține că potrivit înscrierilor din coala XF 1465 cu privire la poziția 22, unde aceasta figurează cu parte din casă și 2277 mp. teren, s-a notat plângere împotriva încheierii de carte funciară, aspectele legate de proprietate fiind prin urmare litigioase.
Constatând că autorizația de construcție a fost eliberată în baza documentației legal întocmite și cu acordul dat de vecinii pârâtei -" "SRL, proprietari la acea dată a imobilelor învecinate, curtea de apel apreciază ca nefondate criticile recurenților, urmând a respinge ca nefondat recursul.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă recurenții vor fi obligați să plătească părții intimate -" "SRL S M, suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurenții, șiîmpotriva sentinței nr.228/CA din 4 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Obligă părțile recurente să plătească părții intimate -" "SRL S M, suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 23.01.2009-
Jud. fond
- tehnoredact. - -
- 26.01.2009/ 2 ex.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Vîrtop Florica, Blaga Ovidiu
