Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1151/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1151
Ședința publică din data de 08 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în Târgoviște, B-dul -, bloc.59,.B,.75, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței 716 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimați pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ D, cod poștal - și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, județ D, cod poștal -.
Cererea de recurs fiind timbrată cu 2,00 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței nr. - din 08.10.2008, timbru judiciar de 1 leu, ce au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurentul reclamant personal, lipsă fiind intimați pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură de către intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, o întâmpinare în două exemplare.
S-a înmânat copie de pe întâmpinarea formulată de intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice Târgoviște recurentului reclamant.
Recurentul reclamant, depune la dosar chitanța nr. - din 08.10.2008, în cuantum de 2,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar de 1 lei, ce au fost anulate la dosar.
Totodată, având cuvântul declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarația recurentului reclamant, că nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul reclamant, având cuvântul în susținerea recursului, dezvoltă oral motivele aflate în scris la dosar, arătând că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legilor în cauză, întrucât în urma unui control fiscal i-a fost reținut în sarcina sa plata unui impozit calculat nelegal. Sub acest aspect, existând dovada unei vădite lipsiri de venituri, invocă art. 6 alin. 1 Protocolul nr. 1 la CEDO, impozitul reținut fiind nelegal. De altfel învederează că există dosarul contra României la CEDO, având acest obiect.
În continuare a susținut că prima instanță a interpretat greșit actele deduse judecății, a schimbat natura, înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actelor deduse judecății, în sensul că în mod nelegal și nefondat a respins acțiunea. Mai mult arată că din înscrisurile administrate în cauză, rezultă indubitabil că pârâtele nu au desființat pretinsul impozit stabilindu-l greșit, instanța de fond omițând a se pronunța asupra anulării acestuia.
De asemenea mai arată că prin Decizia nr. 49/05.12.2007, a fost admisă contestația, s-a desființat decizia de impunere nr. 28.866 din 2006, reținând eronat preluarea controlului și efectuarea de verificări, dar a omis să se dispună anularea impozitului suplimentar.
Mai arată că susținerile intimatei pârâte Administrația Finanțelor Publice Târgoviște din întâmpinare sunt nefondate.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea acțiunii, în sensul anulării deciziei de impunere, anularea pretinsului impozit suplimentar pentru anul 2005 cu penalitățile de întârziere aferente și potrivit acelorași hotărâri judecătorești invocate, suma reținută nu reprezintă venit impozabil pentru anul 2005.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1327/120/4.02.2008 la Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul a chemat în judecată pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice D - Biroul de Soluționare Contestații și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște - Activitatea de inspecție fiscală, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se mențină anularea deciziei de impunere nr. 28866/4.10.2006, în sensul anulării pretinsului impozit suplimentar de 6.057 lei pentru anul 2005 cu penalitățile de întârziere aferente și respectarea hotărârilor judecătorești invocate, potrivit cărora suma de 41.283 lei nu reprezintă venit impozabil pentru anul fiscal 2005.
Motivându-și acțiunea, reclamantul arată, în esență, că s-a calculat în mod eronat un impozit pe venit pentru anul 2005 în sumă de 6.057 lei la baza impozabilă de 43.818 lei.
Reclamantul susține că pe tot parcursul controlului fiscal a prezentat hotărâri judecătorești și acte oficiale incontestabile prin care demonstrează că aceste sume nu sunt venituri ci pierderi financiare din anul fiscal 2005, deoarece în același an a fost obligat prin hotărâri judecătorești executorii să restituie mai multe sume, astfel că suma de 41.283 lei nu reprezintă un venit impozabil pentru anul fiscal 2005, ci reprezintă un debit clar, și ca atare, autoritățile fiscale ale statului nu pot pretinde impozitul calculat.
Se menționează că în acest mod autoritățile statului, prin funcționarii săi, au încălcat grav Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv art. 6 alin. 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, fiind lipsit de proprietatea sumelor de bani dobândiți în mod legal în anul 2005, motiv pentru care s-a adresat CEDO - Strasburg - pe rolul acestei instanțe fiind cauza România în cauza cu nr. 45895/2005.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003 republicată și art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, fiind anexate în copie decizia nr. 49/5.12. 2007 emisă de DGFP D, procesul verbal întocmit la data de 9.01.2008 de Târgoviște - Activitatea de Inspecție fiscală și dovada înregistrării cererii sale la CEDO.
În cauză pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, în nume propriu și pentru DGFP D, conform delegației de reprezentare atașată, a formulat întâmpinare cu adresa nr. 5339/6.03.2008, prin care solicită respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, deoarece decizia de impunere nr. 28866/4.10.2006 a fost desființată de DGFP D prin decizia nr. 49/5.12.2007, astfel că prezenta cauză nu are obiect.
La cererea părților instanța a încuviințat, în temeiul art. 167 Cod pr.civilă, proba cu înscrisuri și la cererea reclamantului proba cu interogatoriu luat pârâtei Târgoviște, al cărui răspuns se află depus la fila 47 din dosarul cauzei.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a pronunțat sentința nr.716 din 26 mai 2008 prin care a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții DGFP P și Târgoviște.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin decizia de impunere nr. 28866/4.10.2006 emisă de Târgoviște, au fost stabilite în sarcina Cabinetului de avocatură " " obligații fiscale suplimentare, respectiv un impozit pe venit pentru anul fiscal 2005 în cuantum de 6.057 lei la baza impozabilă de 43.818 lei.
Împotriva deciziei de impunere susmenționată, reclamantul a formulat contestație înregistrată la DGFP D sub nr. 32022/31.10.2007, aceasta fiind soluționată prin decizia nr. 49/5.12.2007. Potrivit acestei deciziei a fost desființată decizia de impunere nr. 28866 din data de 4.10.2006 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de organele de inspecție fiscală ale Târgoviște pentru Cabinetul de avocatură " ", pentru suma de 6.057 lei, reprezentând impozit suplimentar pe venit pentru anul 2005, urmând ca, în temeiul art. 216 alin. 3 din OG nr. 92/2003 republicată să se încheie un nou act administrativ fiscal pentru aceeași perioadă și același tip de impozit.
Potrivit deciziei nr. 49/5.12.2007 se impune reverificarea Cabinetului de avocatură " ", funcție de hotărârile judecătorești depuse la dosar de reclamant și care au fost apreciate parțial ilizibile și de soluția organelor de cercetare penală, respectiv Rezoluția de scoatere de sub urmărire penală din 30.03.2007.
Potrivit art. 216 alin. (3) din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală republicat, "prin decizie se poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare".
Totodată, tribunalul a reținut că decizia de impunere este desființată prin soluționarea contestației reclamantului și pronunțarea de către DGFP D - Biroul de Soluționare Contestații a deciziei nr. 49/5.12.2007, iar organul de inspecție fiscală la momentul reverificării este obligat, prin considerentele deciziei de desființare, să țină seama de hotărârile judecătorești invocate de reclamant.
De asemenea, instanța de judecată nu se poate substitui organului de inspecție fiscală în a analiza dacă există sau nu obligații fiscale datorate pentru anul 2005 de către reclamant, un eventual act administrativ vătămător pentru reclamant în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, urmând a fi cenzurat de instanța de contencios administrativ după emiterea lui.
Cu privire la celelalte susțineri ale reclamantului, prima instanță a reținut că se referă la aspecte ce au generat nașterea raportului fiscal și care nu pot fi supuse analizei instanței de contencios administrativ.
Împotriva sentinței nr. 716/26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a declarat recurs reclamantul, la data de 30.06.2008, criticând sentința nr. 716/26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, ca fiind nelegală și nefondată prin aceea că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legilor în cauză, fiind o hotărâre contrarie legislației și însăși practicii judiciare obligatorii în asemenea cauze în care există dovada unei vădite lipsiri de venituri în sensul art. 6 alin. 1 Protocolul nr. 1 la CEDO, impozitul reținut fiind nelegal. De altfel învederează că există dosarul contra României la CEDO, având acest obiect.
A mai criticat hotărârea primei instanțe prin aceea că a interpretat greșit actele deduse judecății, a schimbat natura, înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, acte care sunt dovezi clare ale lipsei voinței de soluționare și precizare în dispozitivul deciziei că se anulează impozitul ilegal stabilit.
De asemenea mai arată că prin Decizia nr. 49/05.12.2007, a fost admisă contestația, s-a desființat decizia de impunere nr. 28.866 din 2006, reținând eronat reluarea controlului și efectuarea de verificări, dar a omis să se dispună anularea impozitului suplimentar.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea acțiunii, în sensul anulării deciziei de impunere, anularea pretinsului impozit suplimentar pentru anul 2005 cu penalitățile de întârziere aferente și potrivit acelorași hotărâri judecătorești invocate, suma reținută nu reprezintă venit impozabil pentru anul 2005.
La data de 8 octombrie 2008 intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 49/5.12.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a fost soluționată contestația recurentului reclamant împotriva deciziei de impunere nr. 28866 din data de 4.10.2006, dispunându-se desființarea deciziei de impunere nr. 28866 din data de 4.10.2006 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de organele de inspecție fiscală ale Târgoviște pentru Cabinetul de avocatură " ", pentru suma de 6.057 lei, reprezentând impozit suplimentar pe venit pentru anul 2005, urmând să se încheie un nou act administrativ fiscal pentru aceeași perioadă și același tip de impozit, ținând cont de considerentele prezentei decizii.
Primul motiv de recurs privind pronunțarea unei hotărâri contrare legislației și însăși practicii judiciare obligatorii în asemenea cauze este nefondat. Astfel, potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 lit.a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin persoană vătămată se înțelege orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Or, în cauza de față actul vătămător a fost anulat chiar de către autoritatea fiscală emitentă, astfel că la acest moment nu se mai poate vorbi de un act administrativ vătămător.
Faptul că prin decizia de soluționare a contestației s-a menționat că urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal pentru aceeași perioadă și același tip de impozit, ținând cont de considerentele prezentei decizii, nu este de natură a-i produce recurentului o vătămare. Această mențiune fiind inserată conform art. 216 alin. (3) din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală republicat, în care se arată că "prin decizie se poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare".
Mai mult decât atât, după reverificarea perioadei în discuție, în funcție de hotărârile judecătorești pronunțate și de considerentele deciziei de soluționare a contestației, se poate ajunge la concluzia că recurentul nu datorează impozit pe venit și atunci nu se mai poate reține o pretinsă vătămare.
Nefondat este și cel de al doilea motiv de recurs privind anularea impozitului ilegal stabilit. Prin anularea deciziei de impunere este evident faptul că a fost anulată obligația de plată a impozitului în cuantum de 6.057 lei, astfel că recurentul, ne mai datorând obligația principală (impozitul suplimentar), nu datorează nici majorări de întârziere sau alte accesorii ale acestei sume.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat, constatând că față de hotărârea recurată nu sunt incidente motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de, domiciliat în Târgoviște, B-dul -, bloc.59,. B,.75, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței 716 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimați pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ D, cod poștal - și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, județ D, cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 08 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
GREFIER,
Red.DF
Tehnored.CMF
2.ex/ 10.10.2008
. f-- Tribunal
Jud. -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
