Contestație act administrativ fiscal. Decizia 117/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA NR. 117/CA/2009 - R
Ședința publică
din 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona Judecător
- - - Judecător
- - - Președinte secție - Grefier
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în Romană nr.3-5, județul S M, în nume propriu și în reprezentarea AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ B, cu sediul în -, sector 3 împotriva Sentinței nr. 29/CA/2008 din 24.01.2008pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în localitatea O,-/A, județul S M, având ca obiect CONTESTAȚIE ADMINISTRATIV FISCAL.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că, recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor de timbru,s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților conform art.242 Cod Procedură Civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față, constată că prin Sentința nr. 29/CA/2008 pronunțată la 24.01.2008, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea reclamantei -O în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M și în consecință a anulat Decizia nr.48756/14.08.2007 emisă de SMp rivind soluționarea contestației înregistrată la data de 02.07.2007.
A anulat în parte Decizia de nr.58/31.05.2007 și Raportul de Inspecție Fiscală nr.41952/31.05.2007 emise de către S M cu privire la. stabilită suplimentar în sumă de 68270 lei și majorări de întârziere în sumă de 9525 lei.
De asemenea a obligat pârâta S M să restituie reclamantei suma totală de 77795 lei cu dobânzile legale calculate de la data încasării sumei și până la data restituirii.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond analizând actele administrativ fiscale contestate, respectiv Decizia nr.48.756 din 14.08.2007 emisă de SMp rivind soluționarea contestației depusă de - SRL O, Raportul de inspecție fiscală nr.41.952/31.05.2007 și decizia de impunere nr.58/31.05.2007 întocmite de Serviciul de control fiscal pentru contribuabilii mijlocii din cadrul S M, a apreciat acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată.
Astfel, prin raportul de inspecție fiscală s-a reținut în privința colectată (pct.3) că în perioada controlată reclamanta a emis facturi fiscale pentru operațiuni scutite de în sumă totală de 3.487.849,25 lei. Reclamanta a prezentat certificatul de scutire de nr.36/05.08.2005 emis de M, certificat în care societatea reclamanta figurează ca și contractor pentru lucrare în sumă de 3.128.530,7 lei precum și certificatul de scutire de nr. 33/31.05.2006 emis de M, certificat în care figura în calitate de contractor pentru o lucrare în sumă totală de 505.337, 89 lei.
Organul de control a apreciat că reclamanta nu a respectat prevederile art.3 alin.1 și ale art.5 alin.3 din nr.1.880/2005 deoarece până la data de 25.05.2006 a emis facturi fiscale pentru operațiuni scutite de cu drept de deducere, către Consiliul Local în sumă totală de 3.487.849,25 lei, depășind valoarea certificatului de scutire de nr. 36/05.08.2005 cu suma de 359.318,55 lei. În acest fel, în opinia organului de control, la data de 25.05.2006 reclamanta nu beneficia de scutire de, iar următorul certificat - nr.33/2006 a avut valabilitate începând doar din 31.05.2006.
Cu această motivație raportul de inspecție fiscală consemnează obligativitatea aplicării cotei de de 19% conform art.140 alin.1 din Legea nr.571/2003 precum și calculul majorărilor de întârziere.
Tribunalul a constatat însă că această interpretare este neîntemeiată.
În mod esențial soluționarea speței comportă statuarea asupra aplicării prevederilor art.143 alin.1 lit.l din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal în concordanță cu dispozițiile nr.1.880/2005.
Câtă vreme scutirea de taxa pe valoarea adăugată prevăzută de art.143 alin.1 lit.l din Codul fiscal se poate efectua pe baza certificatului de scutire și cum acesta din urmă potrivit art.5 alin.3 din nr.1.880/2005 este valabil pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate de la data eliberării pe toată durata de realizare a obiectivului și, după caz, pentru facturi emise după finalizarea obiectivelor, dacă se face dovada existenței sursei de finanțare,
Instanța a reținut că reclamanta a avut calitatea de contractor în cadrul obiectivului " drumuri comunale în comuna ", contract cu finanțare SAPARD încheiat sub nr.C2.- din 29.03.2004. Față de prevederile imperative ale Condițiilor generale privind memorandumurile de finanțare publicate în Monitorul Oficial partea I nr.46/30.01.1996, care stabilesc faptul că " nu vor fi supuse contractele pentru livrări sau servicii" finanțele din fonduri ale comunității, tribunalul a constatat că aplicarea nr.1.880/2005 în sensul arătat de pârâtă respectiv al calculării și perceperii ar duce la neaplicarea dispoziției din Codul fiscal, fapt neacceptabil.
Pe de altă parte în cauză a fost demonstrat că reclamanta a prestat serviciile în condițiile finanțării SAPARD; ca urmare punctul de vedere reținut atât în actul de control cât și în decizia de soluționare a contestației în sensul că ar fi fost aplicabile prevederile art.6 din nr.1.880/2005 este nefundat întrucât contractul era în derulare. Totodată instanța a reținut ca justificată interpretarea per a contrario în sensul că dacă reclamanta ar fi obligată la plata A pentru lucrări pentru care beneficiarul nu ar mai avea dreptul la restituire ar fi înfrânte principiile reglementării fiscale potrivit art.3 din Codul d e procedură fiscală, ajungându-se practic la perceperea și implicit la înfrângerea prevederilor memorandumului de finanțare.
Având în vedere cele de mai sus instanța apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată în sensul că raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere contestate sunt nelegale cu privire la suma de 68.270 lei stabilită suplimentar și cu privire la suma de 9525 lei majorări aferente suplimentar. Instanța, în temeiul art.117 alin.1 lit.d raportat la art.117 alin.9 proc.fiscală a reținut îndreptățirea reclamantei de a beneficia de restituirea sumelor achitate cu titlu de suplimentar și majorări, dispunând în baza art.10 și 18 din Legea nr.554/2004 și art.188 alin.2 proc.fiscală admiterea acțiunii conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S M, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată în esență că, în urma inspecției fiscale s-a constatat că reclamanta intimată nu a respectat prevederile art.3 alin.1 și ale art.5 alin.3 din nr.1880/2005, deoarece până la data de 25.05.2006 societatea a emis facturi fiscale pentru operațiuni scutite de TVA către Consiliul Local, în sumă totală de 3.487.849,25 lei depășind valoarea certificatului de scutire de TVA nr.36 /05.08.2005 cu suma de 359.318,55 lei.
Ca atare, la data de 25.05.2006 pentru această sumă reclamanta nu poate prezenta certificat de scutire de TVA, următorul certificat, respectiv certificatul nr.33/31.05.2006, fiind valabil începând cu 31.05.2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică, arătând că dacă s-ar aprecia că în mod corect organele de control au făcut aplicarea dispozițiilor nr.1880/2005 s-ar ajunge în situația în care la bugetul consolidat ar urma să se încaseze TVA pentru o operațiune scutită de TVA, ceea ce ar echivala cu înfrângerea prevederilor memorandumului de finanțare.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu,având în vedere actele și lucrările dosarului se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.5 al.3 din nr.1880/2005 " certificatul de scutire de taxă pe valoare adăugată eliberat este valabil pentru livrările de bunuri, de prestările de servicii efectuate de la data eliberării pe toată durata de realizare a obiectului . "
Art.6 alin.1 din același ordin prevede că " pentru operațiunile efectuate înainte de eliberarea certificatelor de scutire de taxa pe valoare adăugată se aplică prevederile art.3 al.1 lit.a în cazul beneficiarilor care nu sunt plătitori de taxă pe valoare adăugată și prevederile al.2 în cazul beneficiarilor înregistrați ca plătitori de taxă pe valoare adăugată ".
Art.3 alin.1 lit.a și art. 6 al.2 prevăd restituirea, respectiv deducerea taxei pe valoare adăugată beneficiarilor fondurilor nerambursabile.
Or, în cauză intimata a emis facturi fiscale pentru operațiuni scutite de plata TVA, până la data de 25.05.2006 în sumă totală de 3.487.849,25 lei, depășind valoarea înscrisă în certificatul de scutire de TVA nr.36/05.08.2005. Împrejurarea că ulterior a obținut și certificatul de scutire TVA nr.33/31.05.2006 nu este de natură să justifice emiterea facturilor fiscale cu scutirea de TVA pentru sumele ce au depășit valoarea certificatului de scutire de TVA nr.36/05.08.2005 deoarece, așa cum s-a arătat, potrivit art.5 al.3 din nr.1880/2005, certificatul de scutire de TVA este valabil doar pentru livrările de bunuri și prestări de servicii efectuate de la data eliberării.
Susținerile instanței de fond și ale intimatei potrivit cărora se încalcă dispozițiile art.143 al.1 lit. l) din Legea nr. 571/2003 și prevederile memorandumului de finanțare prin perceperea de TVA, nu pot fi reținute de către instanța de recurs, având în vedere dispozițiile art.6 al.1 din, arătate mai sus și care prevăd, după distincțiile arătate, restituirea sau, după caz, deducerea TVA pentru operațiunile efectuate înainte de eliberarea certificatului de scutire.
Prin urmare, în mod corect recurenta a apreciat că intimata nu a respectat dispozițiile legale și a dispus obligarea acesteia la plata TVA suplimentar.
Față de cele arătate, Curtea, în baza art.312 al.2 Cod Procedură Civilă, va admite recursul, va modifica în totalitate sentința și va respinge acțiunea.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în Romană nr.3-5, județul S M, în nume propriu și în reprezentarea AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ B, cu sediul în -, sector 3 împotriva Sentinței nr. 29/CA/2008 din 24.01.2008pronunțată de Tribunalul Satu Mareîn contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în localitatea O,-/A, județul S M, pe care o modifică în totalitate și în consecință:
RESPINGE acțiunea formulată de reclamanta - SRL O în contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 martie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Red.dec. D - 06.04.2009
Jud. Fond
Tehnored. - 06.04.2009
2 exemplare
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Sotoc Daniela, Băltărete Savina
