Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1223/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 14.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1223
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă - SRL împotriva sentinței civile nr. 61/PI/CA/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă av., iar pentru pârte se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților depun la dosar delegații de reprezentare și arată că nu mai au late cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursul așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatelor solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.61/20.01.2009 Tribunalul Timiș, a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, și a respins cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată și ia act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Greșita calculare a TVA colectat în perioada 01.07.2005-30.09.2006.
Astfel, pârâta Administrația Finanțelor Publice Tar eținut că reclamanta a exportat produse cu plata la peste un an de la data livrării în valoare de 134.800 lei fără să dețină licență de export eliberată de Ministerul Industriei și Comerțului, încălcând astfel prevederile art. 3 din HG 436/1999.
În consecință, a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 25.612 lei reprezentând TVA colectat (adică 19% din 134.800).
Obligația este cuprinsă în Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. 601/01.10.2007 (filele 25-27). Contestația exercitată de reclamantă împotriva acestei decizii a fost respinsă prin Decizia 871/262/21.12.2007 a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice
În esență, reclamanta critică poziția exprimată de pârâte sub două aspecte: în primul rând, la data efectuării controlului prevederile legale care au condus la calculul TVA colectat erau abrogate astfel încât nu trebuia să li se mai dea niciun fel de eficiență juridică; apoi, trebuia să se țină cont că exportul fără licență era sancționat cu retragerea dreptului de a primi licențe pentru astfel de operațiuni pe o perioadă cuprinsă între 2 și 10 ani, or o astfel de sancțiune nu a fost aplicată niciodată reclamantei.
Expertiza efectuată în cauză de expert contabil Casap a concluzionat că sub aspect strict matematic calculele Administrației Finanțelor Publice T sunt corecte. Sub aspect juridic însă, în opinia expertului, organele fiscale se află în eroare cu privire la modul de interpretare a prevederilor legale deoarece în mod greșit au asimilat prestațiile de servicii asupra unor bunuri importate în regim suspensiv de perfecționare activă, cum sunt serviciile prestate de reclamantă, cu exportul unor produse finite autohtone.
b) greșita calculare a TVA colectat în perioada 01.10.2006-31.08.2007.
Astfel, pârâta Administrația Finanțelor Publice Tar eținut că reclamanta a exportat produse cu plata la peste un an de la data livrării în valoare de 166.053 lei fără să dețină licență de export eliberată de Ministerul Industriei și Comerțului, încălcând astfel prevederile art. 3 din HG 436/1999.
În consecință, pârâta a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 31.550 lei reprezentând TVA colectat (adică 19% din 134.800).
Obligația este cuprinsă în Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. 602/01.10.2007 (filele 28-31). Contestația exercitată de reclamantă împotriva acestei decizii a fost respinsă prin Decizia 872/262/21.12.2007 a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice
Atât critica reclamantei cât și opinia expertului arătate mai sus (la lit. a) sunt aceleași și în situația de față.
c) în urma recalculării TVA, avându-se în vedere atât TVA deductibil cât și TVA colectat, pârâta Administrația Finanțelor Publice Tar eținut că la data de 31.08.2007 pârâta avea o obligație restantă la plata TVA de 13.690 lei, sumă la care a calculat majorări de întârziere de 3.888 lei, conform art. 120 din OG 92/2003.
Ca o consecință a poziției exprimate cu privire la TVA colectat, reclamanta consideră că în mod greșit s-au calculat penalități de întârziere. Mai mult chiar, compensând TVA deductibil cu TVA colectat se impune ca pârâtele să ramburseze reclamantei TVA de 38.656 lei. În același sens sunt și concluziile expertului.
d) în al patrulea rând, pârâta a reținut în sarcina reclamantei obligația de plată a impozitului pe veniturile realizate din România de persoane fizice și juridice nerezidente în cuantum de 31.712 lei. În speță este vorba de veniturile obținute din lichidarea reclamantei de către din Italia, prin retragerea rezervelor societății.
Reclamanta critică această obligație fiscală reținută în sarcina sa pe considerentul că impozitul s-ar datora numai dacă în urma lichidării judiciare la care este supusă reclamanta ar fi rezultat un venit brut din lichidare. Or, nu aceasta este situația deoarece aportul la capitalul social (623.250 lei) a fost mult mai mare decât distribuțiile în bani (198.198,91 lei). Așadar, nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 115 al. 1 lit. q din Legea 571/2003 care au stat la baza calculului impozitului.
Ca și în cazul TVA, expertul nu contestă calculele efectuate de pârâte ci, sub forma unei opinii, modul în care au fost interpretate prevederile legale incidente în cauză. Astfel, se susține că reclamantei trebuiau să i se aplice prevederile 22 al. 5 și 6 din Legea 571/2003 care reglementează rezervele constituite de societate și nu art. 115 lit. q din Legea 571/2003. Constatând că reclamanta a schimbat destinația rezervelor, expertul consideră că în mod corect societatea a înregistrat impozitul pe profit aferent destinației acoperirii pierderilor. La fel ca și reclamanta, expertul consideră că art. 115 lit. q din Legea 571/2003 ar fi fost aplicabil numai dacă în urma lichidării ar fi rezultat un venit brut sub forma excedentului ceea ce nu este cazul deoarece așa cum rezultă din Raportul de inspecție fiscală, reclamanta a suferit o pierdere de 49.930 lei.
Având în vedere situația litigioasă mai sus expusă, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la TVA colectat calculat de Administrația Finanțelor Publice T în sarcina reclamantei și la penalitățile de întârziere:
Tribunalul constată că starea de fapt este necontestată de părți sau de către expert, litigiul fiind determinat de opiniile diferite pe care părțile și expertul le au cu privire chestiuni de drept. Acest aspect este relevant în ce privește forța probantă a raportului de expertiză deoarece, potrivit art. 201 al. 1 Codul d e procedură civilă, expertiza poate fi folosită pentru "lămurirea unor împrejurări de fapt". Or, așa cum s-a arătat, expertul nu a constatat o stare de fapt diferită de cea arătată în Raportul de inspecție fiscală, calculele efectuate de pârâte fiind corecte sub aspect matematic.
În drept, potrivit art. 3 al. 1 din HG 157/1996, așa cum a fost modificat de HG 436/1999, xportul produselor necuprinse în anexele nr. 1 și 2 se poate realiza cu plata la termen între 90 și 360 de zile calendaristice de la data livrării. Exportul produselor cu plata la peste un an de la data livrării se face pe baza licențelor de export eliberate de Ministerul Industriei și Comerțului. În situații bine determinate Ministerul Industriei și Comerțului poate solicita avizul altor ministere.
Aceste prevederi legale nu au fost abrogate, fiind în vigoare și în prezent. Este adevărată susținerea reclamantei că HG 157/1996 a fost dată în temeiul art. IV pct. 3 ultimul alineat din OG 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici iar OG 18/1994 a fost abrogată de OG 34/2003 dar acest lucru este lipsit de relevanță deoarece abrogarea ordonanței nu are efect asupra hotărârii de guvern atâta vreme cât aceasta nu a fost abrogată expres. Așadar, critica formulată de reclamantă sub acest aspect este neîntemeiată.
Tribunalul a înlăturat și critica privind efectele dispozițiilor art. 3 din HG 157/1996, în forma modificată prin HG 436/1999. Reclamanta a considerat că singurul efect ar trebui să fie sancțiunea retragerii dreptului de a primi licențe pentru astfel de operațiuni de export și nu plata TVA. Astfel, scutirea de plata TVA s-a fi justificat numai dacă exportul produselor cu plata la peste un an de la data livrării se făcea în condiții legale, pe baza licenței de export eliberate de Ministerul Industriei și Comerțului. Or, reclamanta nu a dovedit existența licenței.
Se va înlătura și opinia expertului care consideră că reclamanta nu a exportat nimic ci doar a prestat un serviciu asupra unor bunuri importate în regim de perfecționare activă urmată de restituirea acestora către partenerii externi deoarece această "restituire" reprezintă export.
În consecință, văzând că reclamanta a încălcat dispozițiile art. 3 al. 1 din HG 157/1996, așa cum a fost modificat de HG 436/1999 și că nu există motiv să fie scutită de colectarea TVA tribunalul reține că, sub acest aspect, în mod corect au fost emise cele două decizii de impunere.
Referitor la penalitățile de întârziere, tribunalul a reținut că reclamanta nu le contestă în mod direct ci doar ca un efect al contestării obligației de plată a TVA. Având în vedere că potrivit raportului de expertiză calculele efectuate de Administrația Finanțelor Publice T sunt corecte și că, potrivit celor arătate mai sus, reclamantei îi revine obligația de plată a TVA, instanța respinge critica reclamantei referitoare la penalități.
Pentru același considerent a respins cererea de restituire TVA în cuantum de 38.656 lei deoarece singurul motiv invocat este greșita calculare a TVA colectat.
Cu privire la impozitul pe veniturile realizate din România de persoane fizice și juridice nerezidente:
Potrivit art. 115 al. 1 lit. q din Legea 571/2003, veniturile impozabile obținute din România, indiferent dacă veniturile sunt primite în România sau în străinătate, sunt venituri realizate de nerezidenți din lichidarea unei persoane juridice române. Venitul brut realizat din lichidarea unei persoane juridice române reprezintă suma excedentului distribuțiilor în bani sau în natură care depășește aportul la capitalul social al persoanei fizice/juridice beneficiare.
Reclamanta pretinde că din lichidare nu a realizat excedent astfel încât nu trebuie să plătească impozit.
Tribunalul a reținut însă că potrivit art. 22 al. 5 teza I Cod fiscal, reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinației provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv.
Or, impozitul a fost calculat asupra unor rezerve distribuite către ar Italia în urma lichidării reclamantei, fiind întru-totul realizată ipoteza normei mai sus arătate, motiv pentru care în mod corect Administrația Finanțelor Publice Tac onsiderat că venitul ar Italia este impozabil.
Expertul a considerat că în cauză ar fi aplicabile și dispozițiile aliniatului 6 tezele I și II din art. 22 Cod fiscal potrivit cărora, sumele înregistrate în conturi de rezerve legale și rezerve reprezentând facilități fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, asupra acestor sume se recalculează impozitul pe profit și se stabilesc dobânzi și penalități de întârziere, de la data aplicării facilității respective, potrivit legii. Constatând că reclamanta a schimbat destinația rezervelor expertul a considerat că în mod corect reclamanta a calculat impozit pe profit aferent destinației acoperirii pierderilor în loc de impozitul pe venit pretins de pârâte.
Tribunalul a constatat însă că dispozițiile legale în discuție nu sunt aplicabile în cauză deoarece reclamanta nu a folosit rezervele pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor ci, așa cum s-a arătat, le-a distribuit către ar Italia.
Așadar, în mod corect Administrația Finanțelor Publice Tac alculat impozitul pe veniturile realizate din România de persoane fizice și juridice nerezidente.
În consecință, văzând că în mod corect au fost emise cele două decizii de impunere tribunalul a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanta - SRL
În motivarea recursului aceasta a arătat, în esență, că HG nr.157/1996 a fost adoptat în baza Legii nr.18/1994, astfel că legea fiind abrogată și hotărârea de guvern amintită este abrogată. Pe fond reclamanta a reiterat motivele privind nelegalitatea actelor administrative contestate, respectiv referitor la TVA colectată suplimentar în sumă de 31.550 lei, cu majorări de întârziere aferente în sumă de 3.888 lei, referitor la suma de 37.712 lei reprezentând impozit pe veniturile nerezidenților, referitor la suma de 25.612 lei reprezentând TVA colectat suplimentar.
Recursul este nefondat.
În ceea ce privește HG nr.157/1996, chiar dacă acesta a fost adoptat în baza art.IV din Legea nr.18/1994, act normativ abrogat, Curtea apreciază că hotărârea de guvern amintită privind plata la vedere sau pe credit a unor produse și grupe de produse care se pot exporta, în condițiile legii, are o existență autonomă și este și în prezent în vigoare.
În ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, colectată suplimentar, în cuantum de 31.550 lei, cu majorări de întârziere, este de reținut că pentru facturile reprezentând contravaloarea exportului cu plata la peste un an de la data livrării, reclamanta avea obligația să colecteze 166.053 lei, TVA asupra veniturilor, reprezentând contravaloarea expertului de produse. Această obligație rezultă neechivoc din prevederile art.3 din HG nr.436/1999, care modifică HG nr.157/1996, în conformitate cu care "exportul produselor cu plata la peste 1 an de la data livrării se face pe baza licențelor de export eliberate de către Ministerul Industriei și Comerțului. În situații bine determinate Ministerul Industriei și Comerțului poate solicita avizul altor ministere".
În ceea ce privește suma de 31.712 lei reprezentând impozit pe veniturile nerezidenților, critica sentinței instanței de fond, este neîntemeiată în condițiile în care s-a stabilit că reclamanta se află în procedura de dizolvare anticipată, iar asociatul reclamantei, - Italia a realizat din dizolvare fără lichidarea societății, un venit brut în sumă de 198.199,63 lei reprezentând suma excedentului distribuțiilor în bani sau în natură ce depășește aportul la capitalul social al persoanelor juridice beneficiare, iar potrivit art.115 alin.1 lit.q din Codul fiscal sunt venituri impozabile obținute în România, indiferent dacă aceasta sunt primite în țara noastră sau în străinătate, veniturile realizate de nerezidenți din lichidare sau dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice române. Același text precizează că venitul brut realizat din lichidare sau dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice române reprezeintă suma excedentului distribuțiilor în bani sau în natură, care depășește aportul la capitalul social a persoanei fizice/ juridice beneficiare. Aceasta fiind situația rezultă că reclamanta se încadrează în această ipoteză și avea obligația de a plăti impozitul pe veniturile nerezidenților în sumă de 31.712 lei.
În ceea ce privește critica impunerii taxei pe valoarea adăugată în sumă de 25.612 lei, Curtea constată că, de asemenea, este nefondată. În privința acestei chestiuni reclamanta a arătat că unica sancțiune pentru efectuarea de exporturi fără licență era retragerea dreptului de a primi licență pentru efectuarea unor astfel de operațiuni, iar facturile întocmite au fost însoțite, conform art.143 din Codul fiscal, de documente care justifică regimul de scutire (factura externă, declarația vamală de export care are liberul de vamă conform reglementărilor vamale). Reclamanta a efectuat în perioada supusă controlului exportul de utilaje reprezentând operațiuni scutite cu drept de deducere, potrivit art.143 alin.1 lit.a din Codul fiscal, iar pentru exportul efectuat în nume propriu ar justifica regimul de scutire în baza art.2 alin.2 din nr.1846/2003. Din verificările efectuate de către organele de control rezultă că reclamanta nu a prezent licența de export eliberată de către Ministerul Industriei și Comerțului, în conflict cu prevderi de art.3 din HG nr.436/1999, privind plata la vedere sau pe credit a unor produse sau brute de produse care se pot exporta în condițiile legii, în data de 30.09.2006 figurând în balanța de verificare la conturile 411 "clienți" - Italia și nr.461 "debitor diverși"- - Iltalia, pentru facturile în sumă de 134.800 lei reprezentând contravaloarea exportului cu plata peste 1 an de la data livrării.
Față de cele de mai sus, conform art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL T împotriva sentinței civile nr.61/20.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 3.XI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red.-14.12.2009
tehnored. -14.12.2009; 2 ex.
Prima intimată:Tibunalul
Judecător:
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Ionel Barbă
