Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1319/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 1319/2009
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva încheierii din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata-reclamantă Utilaj SRL- B, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Reprezentantul intimatei-reclamante depune un set de înscrisuri și întâmpinare, în două exemplare și solicită acordarea unui termen pentru comunicarea întâmpinării.
Cu privire la cererea formulată de reprezentantul intimatului-reclamant, instanța constată că întâmpinarea a fost depusă cu încălcarea dispozițiilor art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv nu a fost depusă cu 5 zile înaintea termenului de judecată, motiv pentru care respinge cererea.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca temeinică și legală. Apreciază că instanța de fond a considerat în mod justificat că sunt îndeplinite dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 cu privire la existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, cele două condiții fiind îndeplinite cumulativ. Cu privire la cazul bine justificat arată că nelegal organul fiscal le-a înlăturat 54 de facturi fiscale pentru diferite motive, considerând că există suspiciuni în ce privește realitatea și legalitatea tranzacțiilor, fără a ține cont că răspunderea aparține persoanei care le-a întocmit și nu celei care le-a înregistrat, precum și de prevederile Codului fiscal care reglementează cazurile de răspundere în solidar. Cu privire la cea de a doua condiție arată că organul fiscal a început executarea silită, dispunând poprirea, blocarea conturilor societății, iar continuarea executării ar duce la producerea unor pagube iminente care ar putea atrage falimentul societății. Solicită ca întâmpinarea depusă în dosar să fie primite de instanță ca și concluzii scrise.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ-fiscal de față constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 27.04.2009 în dosarul nr- al Tribunalului Bacăua fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamanta Utilaj B în contradictoriu cu pârâtele B și Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Juridice, dispunându-se suspendarea deciziei de impunere nr. 232/2.09.2008 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii pe fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Având în vedere că prin interpretarea coroborată prevederilor art. 1 alin. 1 și art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 pentru suspendarea executării unui act administrativ pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare actului administrativ este necesar fi interpretat cumulul celor două condiții,existența unui caz bine justificat și iminența procedurii unei pagube care, astfel poate fi prevenită,
Având în vedere că legiuitorul urmărit prin dispozițiile menționate, sublinierea caracterului de excepție a măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând așadar, dovedirea efectivă unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură argumenta existența "unui caz bine justificat " și a "iminenței producerii pagubei " cele două condiții prevăzute de art. 14 alin (1) s- considerat că sunt îndeplinite în speță prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze prejudiciul greu sau imposibil de înlăturat pe care l-ar suferi contestatorul.
Posibilitatea persoanei vătămate de obține suspendarea executării actului până la pronunțarea instanței pe fond se justifică așadar prin urgență, prin caracterul provizoriu și prin iminența producerii unei pagube.
În speță, contestatoarea administrat probe din care să rezulte temeinicia susținerilor referitoare la existența unui caz bine justificat și la prevenirea producerii unei pagube iminente și, pe cale de consecință, instanța apreciind că sunt îndeplinite prevederile de art. 14 alin 1 din Legea 554/2004 a admis cererea de suspendare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta B, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea primei instanțe care nu a fost motivată temeinic, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr.554/2004, reclamanta nedovedind paguba iminentă și existența cazului bine justificat.
Legal citată, intimata-reclamantă a fost reprezentată în fața instanței, formulând întâmpinare cu nerespectarea dispozițiilor art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Măsura suspendării actului administrativ prevăzută de dispozițiile art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu completările și modificările ulterioare, presupune îndeplinirea condițiilor privind existența capului bine justificat și prevenirea pagubei iminente.
Din această perspectivă, având în vedere semnificația dată acestor termeni de dispozițiile art. 2 lit. ș, t din Legea nr. 554/2004, instanța apreciază că în cauză reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condițiilor legale menționate anterior.
Astfel, sub aspectul existenței capului bine justificat reclamanta a susținut doar începerea executării silite, din motivele acțiunii vizând anularea actelor administrativ-fiscale rezultând critici ale acestora cu privire la temeinicia constatărilor organelor fiscale, în sensul existenței suspiciunilor referitoare la realitatea și legalitatea tranzacțiilor comerciale consemnate în facturile examinate cu ocazia controlului.
În acest context, instanța apreciază că atât timp cât actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate era în sarcina reclamantei să releve împrejurările de fapt sau de drept de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ. Prin acțiunea formulată reclamanta s-a limitat a susține că nu poate fi ținută răspunzătoare individual și în solidar cu furnizorii pentru obligațiile fiscale datorate de aceștia.
Din raportul de inspecție fiscală nr. -/01.09.2009 rezultă că reclamanta a dedus și a apreciat ca fiind cheltuieli deductibile cele rezultând din facturi care nu îndeplinesc condițiile formale, în care figurează ca furnizori comercianți care nu funcționează la sediul declarat, care se află în procedura reorganizării judiciare sau care nu au avut relații comerciale cu reclamanta. În aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 6 din Legea nr. 82/1991 republicată cu completările și modificările ulterioare, instanța apreciază că reclamanta răspunde pentru documentele justificative înregistrate în contabilitate pentru stabilirea deductibilă și a cheltuielilor deductibile, independent de răspunderea furnizorilor, a emitenților actelor fiscale.
Nici sub aspectul condiției pagubei iminente, reclamantul nu a probat prejudiciul material viitor și previzibil determinat de actele administrative-fiscale, susținând doar consecința rămânerii fără obiectul de activitate prin vânzarea utilajelor și a mijloacelor de transport, respectiv a falimentului societății. În cauză nu a fost dovedit modul în care măsurile asigurătorii dispuse de organul fiscal afectează activitatea și patrimoniul societății, începerea executării silite neimplicând cu titlu de prezumție, încetarea sau blocarea activității, respectiv intrarea în stare de incapacitate de plată a reclamantei.
În lipsa acestor dovezi, în mod greșit a fost admisă cererea de suspendare a actului administrativ, apreciindu-se îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1, 3 coroborat cu art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă va fi admis recursul, va fi modificată în tot încheierea recurată în sensul respingerii cererii de suspendare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B,--3, județul B împotriva încheierii din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UTILAJ SRL cu sediul în B,-, județul B și intimatul-pârât SERVICIUL DE INSPECȚIE FISCALĂ PERSOANE JURIDICE cu sediul în B,-, județul B.
Modifică în tot încheierea recurată, în sensul că;
Respinge cererea de suspendare ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.sent.
Red.
Tehnored. 6 ex.
15/20.01.2010
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
